Problematica Groenlandei este abia la început. Dacă tensiunile dintre SUA și alianța China-Rusia se vor amplifica, vom avea parte de noi dezvoltări complicate în zona arctică. Strategii americani actuali din zona U.S. Naval Institute insistă că amenințarea ruso-chineză în Arctica este slabă, că, de fapt, ruta nordului este una comercială și că e greu de presupus că pentru SUA situația actuală ar fi cu adevărat complicată din punct de vedere al amenințării strategice, mai ales că fidelitatea Danemarcei față de aliatul american facilitează întărirea potențială a apărării americane în Groenlanda. De fapt, lucrurile sunt mult mai nuanțate. Amenințarea voalată din punct de vedere strategic s-a produs deja, ca o elegantă „scurgere” în presa rusă cu tentă strategică încă din 2019, sub semnătura autorului rus Alexandr Shirokorad. Titlul articolului său din gazeta Независимое военное обозрение (Observatorul militar independent): „Lupta pentru Arctica se intensifică. De ce are China nevoie de noi zone de patrulare pentru submarinele purtătoare de rachete”.
Articolul strategului rus pornește de la o remarcă a lui Mike Pompeo, care, la 6 mai 2019, avertiza în Finlanda că Imperiul de Mijloc vrea să transforme Oceanul Arctic într-o altă Mare a Chinei de Sud. Ei bine, autorul rus nu face decât să demonstreze că Rusia și China gândesc „oarecum” așa și că fenomenul nu e imposibil. Iată câteva scurte extrase, practic esențialul articolului (care se ocupă pe larg de istoria de după anii 60 a luptei pentru supremația în domeniul naval/al submarinelor dintre URSS și SUA): „Potrivit mass-media, în prezent submarinele chineze purtătoare de rachete patrulează doar în mările de coastă. În opinia autorului, acest lucru este exact ceea ce limitează construcția submarinelor nucleare purtătoare de rachete. În primul rând, distanța de la coastele Chinei până în SUA este uriașă, iar, mai important, în mările deschise de coastă rezistența la luptă a submarinelor chineze purtătoare de rachete este clar insuficientă. Dacă vor ajunge în Arctica, chinezii „lovesc doi iepuri dintr-o lovitură”: vulnerabilitatea submarinelor lor scade drastic, iar distanța până la țintele potențiale se reduce de mai multe ori. De exemplu, distanța de la coasta Chinei în zona Shanghai până la New York este de 11,8 mii kmilometri, în timp ce de la Polul Nord până la New York – 3,4 mii km, adică de 3,5 (!) ori mai mică. Puterea economică a Chinei permite ca până în 2030 numărul submarinelor nucleare purtătoare de rachete să ajungă la 20–30 de unități. Cu acordul Rusiei, sub pretextul stațiilor de cercetare științifică de pe insulele noastre arctice, chinezii ar putea desfășura un sistem de aprovizionare și comunicații pentru submarinele lor purtătoare de rachete. Pe termen lung, Rusia și China ar putea începe și crearea în Arctica a unui sistem comun de apărare antiaeriană (PVO) și antirachetă (PRO), ceea ce este important, având în vedere că americanii, încă de la începutul anilor 1950, planificau să lovească URSS și RPC tocmai prin Arctica”.
Intrarea Chinei în rândul marilor puteri maritime, cu ajutorul Rusiei, în zona arctică, ar fi o mare amenințare pentru SUA. Trebuie spus că o astfel de amenințare, care, de la nivelul anului 2019, sigur are alte ecouri azi, poate fi unul dintre motivele pentru care, în SUA, pare să existe două voci diferite pe tema Groenlandei: pe de o parte, Donald Trump presează în ideea aproprierii Groenlandei, iar, pe de altă parte, strategii americani afirmă că e vorba, mai degrabă, de o falsă amenințare și de o exagerare a nivelului de alarmă din partea factorului politic american… Se teme SUA de alianța ruso-chineză ce se ivește în viitorul nu foarte îndepărtat? Nu este exclus; de aceea, pacea e obligatorie pe toate fronturile! Iar Donald Trump devine, obligatoriu, președintele păcii…
