Dacă vizitați Castelul Daniel din Tălișoara, veți afla un monument istoric aflat pe teritoriul satului Tălișoara, comuna Brăduț din jud. Covasna care poate oferi și surprise neașteptate. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 64087.02. Reconstituit cu pasiune, acesta a scos la lumină un adevărat „Facebook” de acum 400 de ani, secretele nobililor ce au locuit aici fiind pictate pe pereți. Poate sunteți curioși cum arăta o asemenea „rețea de socializare” acum 400 de ani. Dar desigur, fără legătura cu internetul și fără multitudinea de poze la care aveam acces astăzi. Răspunsul este pictat în culori vii pe pereții Castelului Daniel din Tălișoara, Covasna. Acolo, în frescele vechi, uitate și acoperite cu alte straturi de vopsea, odată scoase la lumină, aflăm povești despre petreceri, alianțe și putere. Un fel de „wall” de Facebook al secolului al XVII-lea. O lume întreagă, dezvăluită pentru curioși, dar și pentru oamenii de știință. Povestea modernă a acestui castel a început acum un deceniu. Doi tineri care au fugit de agitația din București și de viața de corporație, au cumpărat castelul, care era practice o ruină. Visul lor era să-i redea viața strălucitoare de care a avut parte de-a lungul timpului. Și, restaurarea a adus la lumină mult mai mult decât se așteptau, de la o cameră secretă al cărei mister încă nu a fost descifrat, până la picturile murale care au devenit piesa de rezistență a muzeului. Comparația cu Facebook-ul le aparține chiar noilor proprietari. E o glumă, dar una cu mult adevăr. „Practic, noi spunem, pe jumătate pe glumă, că aici la Tălișoara am descoperit Facebook-ul secolului al XVII-lea”, spune Lilla Racz, proprietara castelului.
Logica e simplă și directă. „Așa cum la noi în familie, când se întâmplă un eveniment important, facem poze și postăm pe wall-ul de Facebook, cu același scop reprezentațional, membrii familiei Daniel au cerut ca pereții foștii săli de baluri, de întruniri, să fie pictate de jur-împrejur cu cele mai importante scene din ascensiunea socială și politică a familiei.” Mesajul era menit să fie limpede. Intrai în castel la un bal? Trebuia să știi din prima clipă că ai de-a face cu o familie influentă. Una dintre picturi, de pildă, surprinde un ospăț grandios. Invitat de onoare: însuși principele Transilvaniei, Bethlen Gabor. Un astfel de moment nu putea fi ratat din „arhiva” vizuală a familiei. Dar obiceiurile de la masă erau… altceva. Surprinzător sau nu, fiecare venea cu propriul cuțit. Pe masă, o singură furculiță. Una singură, data din mână în mâmă, de la un invitat la altul. Alte vremuri și alte obiceiuri, într-adevăr. Dar frescele nu sunt doar despre petreceri. Ele arată jocurile de putere din culise. O altă pictură îl prezintă pe Daniel Janos, fondatorul domeniului, drept maestru de ceremonii la nunta principelui Sigismund Rakoczi. Misiunea lui? Una extrem de delicată: găsirea soției perfecte pentru principe. Iar criteriile erau de fier. „Mireasa trebuia să aibă avere, origine nobilă, să fie educată și nici ochiului să nu-i fie neplăcută”, povestește Lilla Racz. Prima nuntă s-a ținut în Germania, acasă la mireasă, dar ca o ciudățenie, mirele lipsea. Nici măcar nu se văzuseră vreodată. Istoria castelului se împletește strâns cu cea a meșterilor din zonă. În Vârghiș, satul vecin, trăiește familia Suto. Ei pictează mobilier de 15 generații. Totul a început în 1568, când primii lor strămoși au fost chemați să lucreze la castel, punând bazele unei adevărate dinastii de artizani. Suto Istvan, al 15-lea urmaș, are acasă o cameră parcă înghețată în timp, plină cu lăzi de zestre pictate, blide pe pereți și chiar un „frigider” iscusit, săpat direct în peretele nordic al casei. Tot aici afli despre „scaunele vorbitoare”. Piese de mobilier simple, dar care transmiteau starea de spirit a casei.
Suto Istvan a explicat pentru Agerpres simbolistica: un scaun era bărbatul, celălalt femeia. „Dacă spătarele erau orientate unul către altul, înseamnă că în casă era pace și armonie, dar dacă erau puse invers, înseamnă că era ceartă.” Simplu. Oricine intra pe ușă înțelegea imediat dacă e un moment bun sau nu. Doar dintr-o privire. Județul Covasna este, de fapt, un tezaur de tradiții încă vii. Găsești turtari, dogari, olari, sculptori. Meșteșuguri cu obiceiuri fascinante. Cizmarii, de exemplu, foloseau un singur calapod pentru ambele picioare. Asta însemna că proprietarul trebuia să le schimbe zilnic între ele, stângul cu dreptul, ca să se tocească la fel. O glumă locală spune și azi că un om cu tocurile roase inegal „ori a fost abțiguit, ori prea obosit” ca să mai facă schimbul.
Pentru a găsi mai ușor aceste comori, Asociația pentru Dezvoltarea Turismului Covasna a creat o hartă digitală cu peste 130 de locuri de vizitat, de la castele și conace până la atelierele unde tradiția continuă. Asemenea multor clădiri nobile din regiunea Baraolt, castelul a fost construit în stil renascentist (perioada târzie), iar în secolul al XIX-lea i s-a adăugat o aripă, construită în stil clasicist. Clădirea conține mai multe sculpturi în piatră, valoroase, construite în stil renascentist. După naționalizare, castelul a trecut prin ceea ce au trecut majoritatea castelelor, mobilierul castelului s-a pierdut, iar apoi castelul fost folosit drept loc pentru birouri, hambar pentru cereale sau depozit pentru diferite produse chimice, toate acestea degradându-l puțin câte puțin. Putem face doar presupuneri cu privire la ceea ce a fost distrus. Cu câțiva ani în urmă castelul a fost renovat în întregime, și din 2014 în incinta castelului funcționează un hotel de lux. Comuna Tălișoara se află la 50 km de municipiul Sfântu Gheorghe, la 60 km de Brașov (unde este aeroport), și la numai 4 km de orașul Baraolt. Din direcția Baraolt spre Tălișoara se circulă pe drumul județean nr. 131 în direcția Odorheiu Secuiesc.
Castelul Daniel este situat aproape de centrul comunei. Recomandăm vizitatorilor care vin din direcția București/Brașov să circule pe E60 (în direcția Sighișoara) până la Măieruș (c. 25 km după Brașov), unde să vireze la dreapta și să circule spre Arini și Baraolt. Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București (Otopeni) se află la circa 200 km, de aici se poate ajunge ușor până în Brașov cu trenul, mașina sau autocarul. Hotelul funcționează acum cu opt camere special amenajate, cu recepție non-stop, bucătărie, cafenea și bar propriu. Orele standard de check-in sunt până la 15:00 și de check-out până la 11:00. În afară de cazare în camere de lux, hotelul oferă clienților următoarele servicii suplimentare: pregătirea unor cine tematice (de ex. cină combinată cu degustare de vinuri speciale, cină tematică renascentistă cu muzică live, mâncare la ceaun în curtea castelului etc.), închiriere de biciclete, bibliotecă, organizarea de picnic-uri în aer liber, ture cu bicicleta, ture off-road, călărit, servicii de masaj și băi cu ierburi medicinale. Zona Baraolt este foarte bogată în atracții turistice atât din punct de vedere a atracțiilor naturale cât și celor culturale. Cheile Vârghișului cu Peștera „Orbán Balázs” se află la numai 15 km de Tălișoara, și în depresiunea întreagă întâlnim izvore de ape minerale. În Muzeul Depresiunii Baraolt se pot vizita niște expoziții speciale, de ex., expoziția de „Schelete de mastodon” și expoziția istorică de „Soldați de plumb”. Din Tălișoara se ajunge ușor și la Castelul Kálnoky din Micloșoara, care găzduiește Muzeul Vieții Transilvănene, la Castelul Daniel din Vârghiș, la Conacul Boda din Filia, la Casele de oaspeți ale Prințului Charles din Valea Zălanului – acestea sunt numai unele dintre monumentele istorice din zonă pe care vă recomandăm să le vizitați. Zona este bogată de asemenea în tradiții și obiceiuri culturale – recomandăm vizitarea atelierelor meșterilor locali de fierărit, de pictură de mobilă, de țesut, de preparare pâinii tradiționale etc. Acolo unde pădurile dese ale Covasnei întâlnesc șoaptele trecutului, Castelul Daniel din Tălișoara scrie, în piatră, lemn și picturile în frescă, istoria acestor locuri. (G.V.G.)
