Pictorul Dumitru Ghiață s-a născut pe 22 septembrie 1888, la Colibași, în județul Mehedinți și a fost un pictor român postimpresionist specializat în peisaje și natură moartă cu flori. Ca și biografie, în anul 1908, cu ajutorul unui unchi, viitorul pictor Dumitru Ghiață ajungea în București, pentru a ocupa postul de laborant la Institutului condus de doctorul Ioan Cantacuzino. Această întâlnire a fost una norocoasă pentru Ghiață, căruia doctorul Cantacuzino i-a oferit, în afara slujbei, o cameră la subsolul clădirii Institutului. Mai mult, doctorul devenit un adevărat protector al său și i l-a prezentat pe tânărul laborant pictorului Arthur Verona. Acesta, surprins de pasiunea pentru arta plastică a lui Ghiață, l-a îndrumat pentru o perioadă de trei ani, ajutându-l să-și dezvolte talentul nativ. În 1913-1914, tot prin intermediul lui Cantacuzino, Dumitru Ghiață a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Academiei Ranson și Academiei Delecluze. Aici s-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le va asimila într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje și compoziții în culori sobre, cu influențe din arta populară.
În 1927, Dumitru Ghiață – pictorul autodidact, pictorul „de duminică”” – se căsătorește cu Aurelia. În același an începe construirea unei locuințe pe strada Clunet, în cartierul Cotroceni, folosind banii câștigați din vânzarea tablourilor și făcând un credit ipotecar. Casa era formată dintr-un subsol (cameră de serviciu, bucătărie, pivniță și baie), un parter (hol, două camere și bucătărie) și un etaj la care se ajungea pe o scară din lemn. La etaj era situat un imens atelier, cu peretele dinspre nord aproape în întregime din sticlă, pentru a permite o cât mai bună iluminare. Printre oaspeții casei ai soților Ghiață s-au numărat personalități precum Dimitrie Gusti, Dr. Ioan Cantacuzino, Victor Ion Popa, Mihail Ralea, etc.
În 1971, cu un an înaintea morții pictorului, soții Ghiață și-au donat întreaga colecție de artă și locuința statului român, cu condiția ca locuința să devină muzeu după moartea lor. Pictorul Dumitru Ghiață a murit pe 3 iulie 1972, la 83 de ani. În 1994, la doi ani după moartea soției pictorului, Muzeul „Dumitru și Aurelia Ghiață” a fost deschis publicului pentru câțiva ani. În 1999, Muzeul „Dumitru și Aurelia Ghiață” a fost închis, iar lucrările care erau expuse aici au fost depozitate la Muzeul Național de Artă.
Ca și stil de lucru, limbajul plastic folosit de Ghiață este unul simplu și direct. Coloritul său este sobru, armonios, bazat pe reliefarea tonurilor calde, iar desenul simplificat și sintetic. Din opera sa putem menționa câteva tablouri interesante: Iarnă la Târgoviște (1931); Țărani la târg (1934); Flori de munte (1956); Flori de ferigă (1956); Toamna în pădure (1957); Târg de oale; La târg de cereale; Bolta lui Ilieș; Mame și copii; Natură statică cu pești; Natură statică cu mere; Natură statică cu flori; Popas în pădure la Baia de Aramă; Iarna la Cernădie; Iarna în București; Peisaj marin; Uliță de sat; Clopotnița bisericii din Almăj etc.
În urma valorizării operei sale plastice, pictorul Dumitru Gheață a primit o seamă de distincții și premii, precum: titlul de Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă” (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii”; titlul de „Artist al Poporului din Republica Populară Romînă” (13 ianuarie 1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată in domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”; Ordinul „Meritul Cultural” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea literară, artistică și de răspîndire a culturii naționale, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”; Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (1 noiembrie 1968) „pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice, cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani”; titlul de „Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, […] pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”.
Dumitru Ghiață a fost unul dintre cei mai importanți pictori români ai secolului XX, cunoscut pentru peisajele și compozițiile sale inspirate din satele, pădurile și munții României. Stilul lui este ușor recognoscibil datorită formei sintetice, culorilor intense și armoniei compoziționale. Deși numele său poate crea senzații de frig, sau de „piele de găină”, pictorul Dumitru Ghiață avea în exprimarea sa artistică o căldură a tonurilor de culoare molcome, așezate tihnit. Ele nu se amestecă, nu fulgurează, ci se așează în tușe line, spre completarea unei imagini complexe și multicolore. (George V. Grigore)
