La început de an, când zăpada de un alb pur a îmbrăcat întreaga natură, am fost martorii unui eveniment de o importanță deosebită pentru credința noastră creștin – ortodoxă. Astfel, cu deosebită aplecare și grijă, moaștele Sfintei Cuvioase Elisabeta au fost deshumate vineri, 16 ianuarie 2026, la Mănăstirea Pasărea din județul Ilfov, în cadrul unei slujbe oficiate de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Sfânta Cuvioasă Elisabeta Lazăr (1970-2014) a fost recent canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Slujba rânduită cu acest prilej a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în prezența obștii monahale, a clericilor și a credincioșilor. Evenimentul se înscrie în procesul liturgic și administrativ specific canonizării noilor sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române, deshumarea fiind un moment important în rânduiala de cinstire a sfinților. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunțat anul trecut canonizarea a 16 femei cu viață sfântă: monahii, soții, mame (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare), între care și Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, plecată la Domnul la numai 44 de ani, în 5 iunie 2014.
Schimonahia Elisabeta Lazăr de la Mănăstirea Pasărea a fost o mare pustnică și nevoitoare, cunoscută pentru viața sa de rugăciune și pentru darurile duhovnicești primite de la Dumnezeu, fiind considerată făcătoare de minuni. Născută pe 7 mai 1970 în comuna Moldova Sulița, județul Suceava, Rodica Lazăr a intrat de tânără pe calea vieții monahale. La doar 15 ani, în 1985, a intrat în obștea Mănăstirii Pasărea, unde a fost tunsă în monahism după trei ani, primind numele Teodora. În anul 2003, monahia Teodora s-a retras pe Muntele Giumalău (Carpații Orientali), unde a dus o viață pustnicească, în singurătate și nevoință aspră. În 2007, a primit marea schimă, devenind schimonahia Elisabeta. A trecut la Domnul pe 6 iunie 2014. În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea și cu cinstire în data de 5 iunie. Biserica Schitului „Valea Seacă” de la poalele Muntelui Rarău este prima biserică pusă sub ocrotirea Sfintei Elisabeta care s-a nevoit în ultima parte a vieții sale ca pustnică în Munții Giumalău. Pentru a o vedea cu toții, o icoană a Sfintei este reprodusă în mozaic în Catedrala Mântuirii Neamului, spre bucuria prea dreptcredincioșilor.
Iată cum, aici lângă noi, în Ilfov, a trăit și vrednicit prin sufletul ei special, Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea. Să ne rugăm și să păstrăm amintirea ei vie, spre perpetuarea celor mereu veșnice! Doamne ajută! (G.V.G.)
