Concluziile alarmante ale unui studiu despre adolescenții transgender și suicid din 2018, ținut la sertar Un studiu din 2018 scotea în evidență pericolul grabei societății de „a confirma noua identitatea sexuală” la adolescenții care se identifică drept „transgender”. Un adolescent transgender din doi, născut femeie, dar care se identifică drept bărbat, a încercat să se sinucidă în ultimul an, potrivit acelui studiu. Studiul, „Transgender Adolescent Suicide Behavior” (Comportamentul suicidar la adolescentii transgender) a fost publicat în „Pediatrics”, jurnalul oficial evaluat de experți al Academiei Americane de Pediatrie în 2018. Totusi, numărul tot mai mare de copii și adolescenți care se autoidentifică drept transgender nu ridică întrebări în spațiul public. Societatea este liniștită, chiar dacă rata tentativelor de sinucidere în rândul băieților transgender era alarmant de ridicată: studiul a raportat o rată de peste 40 la sută pentru adolescenții care se identifică drept nonconformi de gen (nici exclusiv bărbați, nici exclusiv femei) și aproape 30 la sută pentru fetele transgender (copii și adolescenți născuți bărbați, dar care se identifică drept femei). Proporțiile se păstrau indiferent de culoarea pielii copiilor și de mediul din care veneau, deci rezultatele nu pot fi legate de rasă, nivel de trai sau educație. Pentru a ajunge la rezultate, trei cercetători de la Universitatea din Arizona au analizat un chestionar completat de peste 120.000 de tineri americani cu vârste între 11 și 19 ani. În comparație, s-a constatat că 14 la sută dintre toți adolescenții au încercat să se sinucidă cel puțin o dată. Iarăși, societatea nu s-a alarmat. Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, suicidul era a doua cauză de deces în rândul adolescenților și tinerilor adulți cu vârste între 10 și 34 de ani în SUA. Autorul principal al studiului, Russell B. Toomey, și-a axat activitatea asupra tinerilor care se identifică drept lesbiene, gay, bisexuali, transgender sau queer, ceea ce face improbabil ca cercetarea sa să fie desconsiderată ca fiind „anti-LGBTQ”.
Toomey își descrie activitatea în biografia sa: „În mare parte, cercetările mele au examinat aceste relații cu o atenție explicită la factorii de stres specifici minorităților: prejudecăți, stereotipuri și discriminare, care contribuie la ratele disproporționate de rezultate negative experimentate de adolescenții cu diversitate sexuală și de gen, precum și de tinerii latinX, și la factorii de protecție (ex. sprijinul familiei, acceptarea) care atenuează aceste asocieri”. („Latinx” este un termen inventat, pentru a fi „neutru din punct de vedere al genului”, folosit de unii în loc de „Latino” sau „Latina”). Studiul venea imediat după un altul, alarmant și „controversat”, care a examinat natura „contagioasă” a ideologiei transgender.
Celălalt studiu, publicat în jurnalul PLOS One de către Lisa Littman de la Universitatea Brown, a analizat „disforia de gen cu debut rapid”: adică disforia de gen care nu era prezentă în copilăria timpurie, dar care s-a manifestat apoi brusc, în câteva zile sau săptămâni, la adolescenți și tineri adulți! Littman a constatat că expunerea la colegi /prieteni care se identificau drept transgender și la conținut online care e pro-transgenderism a contribuit semnificativ la dezvoltarea acestei disforii cu debut rapid. În doar câteva zile după publicare, Universitatea Brown a retras articolul care promova studiul lui Littman. Universitatea a afirmat că „a eliminat articolul pentru a realiza o revizuire academică”, dar este clar că decizia a avut de-a face cu corectitudinea politică progresistă și rezultatele inconfortabile, care dărmau toată propaganda leftistă. Studiul lui Toomey și al colegilor săi de la Universitatea din Arizona, Amy K. Syvertsen și Maura Shramko, aduceau dovezi suplimentare că instituțiile de cercetare ar trebui să încurajeze mai multe studii în acest domeniu, nu să le oprească, deoarece pericolul este real. De ce adolescenții transgender (femeie către bărbat și non-binari) raportează comportamente suicidare la niveluri mai ridicate decât alte populații de adolescenți transgender?! Din păcate întrebările, oricare ar fi ele, au rămas fără răspuns. În mod logic, este clar faptul că nu poți fi un susținător al mișcării transgender și, în același timp, să aprobi aceste cercetări riscând întreaga masinatiune de marketing destinat tinerilor pentru a fi „reorientați sexual”!
În fiecare zi, tot mai mulți copii și adolescenți se identifică drept transgender. Acesta este un fapt pe care presa conservatoare din SUA l-a ținut sub observație. În iunie 2016, Institutul Williams de la Școala de Drept UCLA a estimat că 1,4 milioane de adulți din SUA se identificau drept transgender, aproape dublu față de estimarea din 2016. Începând cu 2017, potrivit institutului, aproximativ 150.000 de adolescenți între 13 și 17 ani se identificau drept trans. Numărul tinerilor care cautau servicii medicale care „să îi ajute” cu tratamentul hormonal în vederea schimbării de sex explodase. O sursa care a dorit să rămână anonima a declarat că o clinică importantă din Marea Britanie a înregistrat o creștere de peste 300 la sută a noilor cazuri de copii trans în doar trei ani! Din moment ce tot mai mulți adolescenți începuseră să se identifice drept transgender, iar ratele tentativelor de sinucidere pentru acest grup erau între 30 și 51 la sută, deja se putea încă de atunci vorbi despre o epidemie! Politicienii progresiști și corectitudinea politică însă au stat în calea adevărului. Și acum este la fel. Pentru că, dacă așa cum s-a dovedit, a fi transgender reprezintă un risc atât de mare pentru viețile adolescenților, e greu de înțeles de ce o societate rațională, de bună-credință, ar îmbrățișa această propagandă.
