Între slava celor două aripi ale partidului- gloata cea reformatoare și puțină și acea gloată conservatoare de metehne și multă rău, și întru gloria stabilității noastre de neclintit. Io Marian Neacșu, smerit rob al partidului și guvernării rotative și vice-premier al întregii țărișoare, trimit cu porumbelul păcii această cuvântare de taină și înțelepciune aleasă cinstitei fețe a Măriei Tale, Ilie Bolojan din Bihoru. Că vrenic slujitoriu al binelui public ești, osârduitor întru curățenie bugetară și dușman neînduplecat al risipei biștariului și alu imposturii. De la biroul nostru central din Kiseleff cel cu marmură roșie și tablouri cu sfinți întru totu roșii, îți facem cunoscut cu toată puțină îngrijorarea și temerile multe, cum că astăzi ne-amu înscăunatu în funcție, iar în jurul nostru pace și liniște mare este. Toți ne slujesc cu osârdie și nicio umbră de rușine nu mai pătrunde prin penetrare bagându în acest lăcaș al demnității publice. Și mai dorescu să știi, tu, frate Ilie, că deși am avut de trecut prin grele ispite lumești și unele supărături judecătoreștiu, mai cu seamă pentru greșeli neînsemnate, pricinuite de contexturi și lipsa unei numărătoriu de biștariu mai atente. Dar iată că Domnul nostru Sfânt Încă în Viață și în Perfuzii, și partidul minunățiilor roze ne-au reabilitatu, ca pe un fiu rătăcitoru întorsu în ograda bugetară.
Spre deosebire de alții slujitori ai bugetului, care-și prind decorațiile în cazieru, tu, Ilie, ești altfel, ești neîntinatu, harnicu și cu fruntea susu, iar poporul tău te pomenește nu pentru vorbe, ci pentru drumuri terminate și clădiri fără pamblici tăiate degeaba. Într-o țară unde cinstea e dovadă de prostie, tu ești acel rătăcit printre noi care refuză să se mânjească. Iar acum, de pe acest jilț al vice-premieratului, privesc cu jindu spre toate ministerele și bugetele lor, cum călătorescu bezmetice si fără cârmă dar cu osârdie, și mă gândesc cum să le pot îndruma ca cârmuitoru spre folosul nostru, cu temeinicie și înaltă pricepere. Proiecte mari ne așteaptă: piste de biciclete în pășunile goale, metrou în sate pustii, huburi digitale acolo unde internetul doarme la crâșmă, stadioane în pantă și etcetera. Nu te teme de vreo întrebare iscoditoare, căci presa e cuminte și pre limba partidului nostru grăiește, așa fost-a și în cauza celui care fuse Anastasiu. Iar de întreabă vreun ziaristu prea cutezătoru, îl certăm cu blândețuri și-l liniștim cu câte-un contractu, să-și vadă de ale sale. Iar voi, cei ca tine, care încă mai credeți că biștariul public nu e pradă, că funcția nu e trofeú, și că administrația nu e afacere de familie, să nu vă pierdeți nădejdea.
Rari sunteți, dar și neprețuiți. Și iarăși îți scriu, cu deosebită grijă, dragă Bolo, să nu crezi cumva că vreun dosar penal ar fi o piedică, căci el este în vremurile noastre grele diplomă de onoare, iar lipsa lui este semnu de inadaptare. Cu dragoste și statornicie, vice-premieru Marian, fiu al partidului și apărător al ordonanțelor de urgență, scris-am această epistolă în luna lui Cuptor, în anul Domnului Sfântu încă Viú din anul de grație 2025, de la înscăunarea noastră nu întocmai cea mai nouă. Fie ca stabilitatea să fie cu voi, iar bugeturile să ne curgă în conturi, precum laptele în căldările votului popular. Amin.
P.S.: (cuvântezu din „Cronica celor ce nu roșesc” – manuscris anonim, sec. XXI, d.C.): „Și s-a păstrat cuvântul lui Marian, cum că păcatul se spală cu funcție și rușinea cu antet. Iar numele lui Ilie Bolojan era dus din gură-n gură ca un nume de speranță, dar și de ciudă tăcută, căci puțini ca el se nășteau și mai puțini ajungeau. Iar printre ei, Neacșu Marian mergea drept, dar nu pe calea dreaptă.”
