Într-adevăr, nu e treaba noastră ce fac ăia. Dar de interesat, ar trebui să ne intereseze. În 1990 nu ar fi crezut nimeni că vom vedea promovarea homosexualității drept un „ceva care trebuie aplaudat”. Nu ne imaginam ca în doar șase ani vom avea prima asociație care o promovează. Nici că vom primi tot felul de etichete și epitete dacă ne vom opune avalanșei de propagandă curcubeu. În anii 90 nu își imagina nimeni că România va fi dată în judecata ca nu acceptă/recunoaște căsătoriile între persoane de același sex. Nu se gândea nimeni ca vom avea parade ale mândruților, că vor exista grădinițe, școli, licee și universități unde homosexualității i se ridică ode. Nu ne gândeam și nici nu credeam ca „moda” va ajunge și la noi. Dar a ajuns. S-a instalat confortabil și se lăbărțează în continuare, nestingherită. Acum, în fiecare an, avem manifestații „culturale” de gen. Lucrurile se întâmplă. Și se întâmplă cu repeziciune! Politica „nu vorbim despre asta” este, încă o dată, extrem de păguboasă. De la începutul anului pana în prezent au avut loc nu mai puțin de zece evenimente legate de comunitatea LGBTQIA+, incluzând „Bucharest Pride”, „Cluj Pride”, „Drag Revolution Festival” din Timișoara, plus alte manifestări mai mici: proiecții de filme gay, expoziții de artă, dar și „dezbateri” în București, Cluj, Iași și Brașov… Prin urmare, poate ar trebui să ne intereseze subiectul și să nu mai băgăm gunoiul sub preș, pretextând că „nu ne e treaba noastră” și că „dacă vorbim despre aceste lucruri, le facem reclamă”. Noua Ordine impusă de către progresiști (care ar vrea desființarea tuturor religiilor și eliminarea Lui Dumnezeu) are ca scop controlul total al populației. Dar în preluarea controlului, Religia le stă ca un ghimpe în coastă. Pe cei nerecrutați încă e aproape imposibil sa îi convingi, atâta timp cât ei cred în Dumnezeu și religia le interzice sa aplaude pederastia. Cu cei slabi în credință și prea puțin catehizați a fost simplu, lor li s-a pus pe „repeat” placa cu „Dumnezeu e iubire, iar când doi oameni se iubesc, sexul nu mai contează”.
Dar cu restul e mai greu și de aceea s-a trecut la o nouă metodă: „Dacă nu ii poți convinge, zăpăcește-i!”… Și zăpăceala a fost începută odată cu „Revoluția Sexuală”… Până la „Revoluția sexuală” din anii ’70 nicio religie a lumii, nici monoteistă și nici politeistă NU ACCEPTA și NU PROMOVA homosexualitate. Nici măcar triburile africane sau amazoniene nu voiau să audă de pidosnicie. Nu acceptau homosexualitatea și nici nu putea fi vorba despre „familii homosexuale”. Creștinismul, Iudaismul Islamul, Hinduismul, Budismul, Sikhismul, Confucianismul, Taoismul, Șintoismul, Jainismul, Zoroastrismul, Baháʼí, Spiritualitatea indigenă africană, Spiritualitatea indigenă americană, Spiritismul, Scientologia, Theosofia, New Thought considerau cu toatele homosexualitatea drept anormală, păcat, deviație condamnabilă. Absolut toate vedeau drept cea mai înaltă formă a spiritualității căsătoria dintre un bărbat și o femeie. De „uniuni” între doi bărbați, două femei, transsexualism și sexualitate fluidă, nici pomeneală. Singura „religie” fondată înainte de 1970 care a acceptat homosexualitatea fără rezerve a fost Satanismul (Biserica lui Satan, fondată de LeVey). Dar odată cu Revoluția Sexuală lucrurile au început sa se schimbe, iar banii și manipularea au început sa dea roade din plin. Când homosexualitatea infiltrată a început sa fie recunoscută și considerată „acceptabilă” în religiile lumii?
Vedeți când, una câte una, piesele din eșafodaj au început sa cadă… 1. Biserica Unitarian Universalistă creștină a adoptat politici de acceptare a relațiilor homosexuale și a militat pentru drepturile LGBT din 1970; 2. Biserica Metropolitană Comunitară creștină, fondată special pentru a servi comunitatea LGBT, acceptă relațiile homosexuale de la început, din 1970; 3. Iudaismul reformat a emis in 1972 rezoluții care susțin drepturile și includerea persoanelor homosexuale; 4. Biserica Episcopală din SUA binecuvântează relațiile homosexuale și includerea membrilor LGBT din 1982; 5. Iudaismul reconstrucționist susținute din 1984 relațiile homosexuale și recunoaște rabinii LGBT; 6. Biserica Unită a Canadei, creștină, permite din 1988 existența clerului homosexual și recunoaște relațiile homosexuale; 7. Biserica Presbiteriană, creștină, (SUA) acceptă din 1996 clerici homosexuali și includerea persoanelor LGBT; 8. Biserica Unită a lui Hristos, creștină, a adoptat din 2005 rezoluții care susțin căsătoriile între persoane de același sex; 9. Iudaismul conservator permite din 2006 încadrarea rabinilor homosexuali și recunoașterea relațiilor homosexuale stabile; 10. Biserica Evanghelică Luterană din America, creștină, permite din 2009 încadrarea pastorilor homosexuali și binecuvântează uniunile homosexuale; 11. Biserica Anglicană din Canada, creștină, a aprobat din 2016 binecuvântarea căsătoriilor între persoane de același sex; 12. Biserica Metodistă Unită, prin unele ramuri din SUA, creștină, acceptă clerici homosexuali și binecuvântează căsătoriile homosexuale din 2019; 13. Biserica Anglicană din Marea Britanie, creștină, a aprobat binecuvântarea cuplurilor de același sex din 2023, dar nu încă și căsătoria religioasă a persoanelor homosexuale; 14. Biserica Catolică, creștină, permite preoților începând cu 3023 să binecuvânteze cuplurile de același sex în contexte informale, fără a le considera căsătorii, conform documentului „Fiducia Supplicans” emis de către Papa Francisc.
Observând toate aceste lucruri, înțelegem că acolo unde credința era prea puternică pentru a fi eliminata, dar destul de slabă încât să fie penetrată, s-a trecut la pervertirea ei. Și de aceea avem astăzi „teologi” care ne acuză de „inflexibilitate” și „homofobie”, „primitivism”, foarte lacși în abordarea temei. Și lucrurile nu se vor opri aici, deoarece Satana lucrează mai abitir atunci când noi ne facem că nu vedem ce se întâmplă la alții. Acesta este motivul pentru care mari „gânditori” precum cei pe care îi cunoaștem bine, ca Bănescu, Papahagi, Paleologu, Caramitru, Mândruță, toată secta soroșisto-haștagistă se dau de ceasul morții sa decredibilizeze BOR. Și țineți minte ce va spun: dacă nu ne trezim, nu va trece mult până când vor apărea și la noi „noi biserici” care „să binecuvânteze” acest gen de „familie” și chiar să „oficieze religios căsătorii LGBT”. Nu degeaba s-au infiltrat progresiști strategic printre preoți. Nu degeaba au apărut „preluați” în funcții de conducere pe ici, pe colo… Dar oftica lui Paleologu, că o foarte mare parte din Sfântul Sinod e suveranist, să speranță. Există printre ierarhi „prea multe”, după părerea lor, cetăți inexpugnabile. Însă noi nu trebuie să ne culcam pe o ureche și ne facem ca aceste lucruri nu există. Nici că nu e niciun pericol pentru noi ca pederastia să devină normă…
