La 44 de kilometri de Pitești aflăm localitatea Domnești, comună cu nume de rezonanță. Teritoriul comunei Domnești a fost locuit din cele mai vechi timpuri, prezența omului fiind dovedită printr-o serie de descoperiri arheologice ce constau în unelte din piatră cioplită. Pe Valea Râului Doamnei și pe Valea Rudii au fost descoperite două ciocane de piatră șlefuită și două săbii de metal. Aceste obiecte sunt expuse la Muzeul Județean Argeș. Pe Valea Rudii și la Tudoran s-au găsit carămizi romane, ceramică și o cheie romană. Comuna Domnești a evoluat datorită sporirii numărului de locuitori, de creșterea producției meșteșugărești și a schimbului de mărfuri. În primele decenii ale sec. XIII, în Domnești încep să pătrundă meseriași și negustori ardeleni, găsind aici condiții pentru desfășurarea activității lor. Existența unui număr mare de meșteșugari cojocari, tăbăcari, șubari, blănari, lemnari, morari, măcelari, cismari, dogari, croitori și situarea comunei pe drumul de legătură cu târgurile din sudul țării, a făcut ca această comună să se dezvolte și să devină un centru economic. Descoperirile arheologice făcute în 1979 de Muzeul Județean Argeș, au scos la iveală urmele unei case feudale, cunoscute sub numele de casele domnești ale lui Negru-Vodă și o Biserică domnească. După întemeierea Țării Românești, istoria comunei Domnești se poate vedea în cel mai vechi document, Hrisovul, scris la 1352 a lui Neculai Voievod Basarab, fiul lui Alexandru Basarab, prin care dă moșia din Bădești, mănăstirii din Câmpulung. Parte din această moșie era proprietatea locuitorilor din Domnești. Un alt document, datat la 4 aprilie 1532, care atestă vechimea comunei, este al lui Radu Vodă de la Afumați, care privește o întărire ce se dă peste mai multe sate, între care și Domnești. Documentul datat la 10 aprilie 1560, semnat de Petru Vodă, arată că satul și moșia Domnești au fost proprietatea lui Neagoe Basarab, care le-a cumpărat de la Văsâi din Stăncești cu 30.000 aspri. După Neagoe Basarab a devenit proprietar al satului și moșiei Domnești – Mănăstirea Curtea de Argeș, danie de la domnitor până la reformele lui Cuza din 1864. În 1877, anul Războiului de Independență, în răndurile eroilor cazuți și-au înscris numele peste 32 de bărbați din localitate.
În comuna Domnești se află situl arheologic de interes național al curții boierești de la Domnești (secolul al XVI-lea), aflat la „Silişte”, la nord de șoseaua spre Câmpulung, sit alcătuit din ruinele unei biserici și cele ale unui zid de incintă. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră aflată pe marginea sudică a drumului spre Slănic (1753), lângă o troiță de zid. Tot în comuna Domnești se află și ansamblul bisericii „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1828), alcătuit din biserica propriu-zisă, poarta de zid cu pictură murală și zidul de incintă. Ridicată din zid în 1828 în stilul bisericilor postbrâncovenești, este una dintre frumoasele biserici de țară din zona Argeșului. Păstrează picturi exterioare, cuprinse într-o friză înaltă, sub streașină. Biserica, împreună cu poarta și fragmente din zidul de incintă, se află pe noua listă a monumentelor Istorice. .Momentul și faptele ridicării bisericii sunt redate de pisania sculptată în piatră peste intrare. Textul ei, în limba română cu litere chirilice reține următoarele: „Cu voia și ajutorul lui Dumnezeu ridicatusau această sfântă biserică din temelii de robul sfinti sale Mărianu Irimie, Moise ereu, Ilie ereu, întru cinstirea aducerii în biserică a Maicii Domnului și a Sfântului Nicolae, în zilele înălțatului împăratu a toată Rusia, Necolae Pavloviciu și mitropolitul Gligore. 1828”. Pictura exterioară este datată sub icoana de hram de pe fruntarul de apus al bisericii: „[săvârși]t 1829 septembrie 26 Ștefan zugraful ”. Pictura exterioară specifică mănăstirilor moldave este mult mai rară în zona Munteniei. Și totuși existența sa aduce un semn de înfrățire, de mesaj creștin comun, ce se dorește aflat și de aproape, dar și de departe. Ca un costum popular înflorat ce capătă viață în dansul rotitor al horei, tot astfel o pictură interioară și experioară, în plinătatea sa, oferă o mulțumire pe dea-ntregul. Fie să se poată restaura această pictură, spre veșnicia sa, Doamne! (G.V.G.)
