V-ați întrebat vreodată cum era când strămoșii noștri căutau surse de apă potabilă, iar apoi cărau apa cu gălețile, ulcioarele, ciubărele, pe kilometri și kilometri de drum către casă, cu mare grijă să nu o verse? Casele și cetățile s-au ridicat în apropierea râurilor sau fântânilor. Apa este lichidul vital pentru viață. Fără apă nu există viață. Apariția unui Muzeu al Apei a fost ceva așteptat și neașteptat, în același timp. Adică, ce poți spune despre apă? Un lichid inodor și incolor pe care îl bem, cu care ne spălăm și asigurăm igienizarea mediului în care trăim. Și totuși a apărut „Muzeul Apei” la Timișoara (ca un mare și misterios OZN), acesta fiind amenajat pe amplasamentul primei stații de tratare a apei potabile din oraș. Este o clădire nouă, cu puncte de acces înspre și dinspre parcul muzeului și o serie de dotări: punct de informare, garderobă, toalete etc. Conceptul de arhitectură mizează pe percepția graduală a clădirilor istorice ale vechii uzine. Pe măsură ce înaintați în pavilion, acestea se dezvăluie, pe rând. Ansamblul muzeal include trei dintre punctele cheie de pe vechiul traseu tehnologic: Grupul de fântâni (forajul – Pe platforma circulară de la nivelul intermediar al Grupului de fântâni se pot observa cel mai bine cele 12 sonde care extrăgeau apa din subteran de la o adâncime de 67 de metri. Fiecare pompă avea un debit de 15 litri pe secundă. Umplea o cadă de baie în 40 de secunde. Aici este, totodată, locul potrivit pentru un scurt popas, de unde să admirați acest spațiu deosebit sau să faceți fotografii), Deferuginatorul (stația de filtrare – În camerele de cocs avea loc prima etapă de filtrare a apei, îndepărtarea compușilor cu fier. Aceste spații industriale sunt acum accesibilizate cu trasee de vizitare. Se pot observa îndeaproape stratul filtrant, depunerile de rugină, ușa de acces pentru spălarea filtrului etc.) și Casa pompelor (stația de pompare – Nișa cu panoul de comandă din stația de pompare atrage imediat atenția vizitatorilor. Panoul din marmură și corpurile de iluminat, parțial păstrate, sunt cele originale, din 1914. Bordura decorativă care încadrează nișa a fost descoperită și restaurată recent).
Uzina veche de apă, din Ciarda Roșie, cunoscută ca „uzina din Urseni”, a adus în casele timișorenilor apă bună de băut aproape 80 de ani din pânza freatică. Povestea ei a început într-o zi… de luni, mai precis pe 1 iunie 1914, odată cu punerea în funcțiune și a durat până în anii ’90, când noua stație de tratare, aflată în imediata vecinătate, a preluat ștafeta. Proiectul modern al infrastructurii de apă și canalizare de la începutul secolului XX a fost bine gândit pentru nevoile de atunci ale orașului (46.000 de locuitori), dar și pentru dezvoltarea viitoare. Vizitând „Muzeul Apei” descoperiți deopotrivă povestea veche a locului, cu capitole de istorie, tehnică, inginerie, arhitectură, dar și pe cea actuală, unde apa este o sursă de inspirație în educație, artă, cultură.
Mai mult, puteți contribui la ambele povești, fie cu amintiri despre acest loc sau despre Timișoara de odinioară și apa ei, fie alăturându-vă evenimentelor și activităților găzduite de Muzeul Apei. Da. Pentru că la Muzeul Apei din Timișoara (Calea Urseni, nr 26), are loc periodic „Noaptea de Poezie”, eveniment care marchează „Ziua Mondială a Poeziei” și care este organizat de Aquatim și Fundația Aquatim. Se va citi poezie originală a unor scriitorii locali, iar muzicienii vor completa minunata seară cu un recital de chitară. Totodată, vor avea loc discuții despre diversele forme pe care poezia le ia în lumea contemporană. Se va mai sărbători „Ziua Mondială a Apei”, cu tururi ghidate și ateliere creative, organizate în cadrul expoziției „The Water We Want Revisited” ce prezintă 30 de lucrări pe simeze, alături de o selecție digitală mai amplă de desene, picturi și creații media. Toate au fost realizate de copii și tineri, în perioada 2021-2024 pentru concursul „The Water We Want”, un proiect dezvoltat de Rețeaua Internațională a Muzeelor Apei sub patronaj UNESCO, rețea la care Aquatim este afiliată. Vă invităm să descoperiți expoziția curentă a Muzeului Apei, alături de câțiva dintre tinerii autori ai lucrărilor prezentate, după care se poate urma traseul tehnologic al apei, așa cum era acesta în timpul funcționării primei stații de tratare a apei din oraș – Uzina de Apă Urseni. Ziua Mondială a Apei este celebrată pe scară largă din anul 1991, în urma unei inițiative UNESCO. 22 martie este o zi de inspirație și acțiune pentru abordarea crizei globale a apei, o zi în care reflectăm la importanța apei dulci. Un obiectiv central al Zilei mondiale a apei este sprijinirea realizării Obiectivului de dezvoltare durabilă (SDG) 6: apă și canalizare pentru toți până în 2030.
Acum, în parteneriat cu Școala Gimnazială nr. 24, va avea loc un atelierul creativ coordonat de Rodica Tache, artist plastic și profesor la școala menționată. Copiii vor lucra chiar în spațiul muzeului, contribuind la o lucrare colectivă despre râul Bega și rolul său pentru oraș. „Bega este sursa principală de apă potabilă pentru Timișoara și are o prezență pregnantă în spațiul orașului, dar aspectul mai puțin prezent în mentalul nostru colectiv este bogăția florei și faunei din ecosistemul râului.” – Rodica Tache. Așa cum ne bucurăm de soare, de cerul senin, putem să acordăm un moment pe an în care să ne bucurăm de existența apei! Vizitați Muzeul Apei din Timișoara! (G.V.G.)
