Acest obiect neobișnuit al perioadei scitice a fost descoperit în 1953 de către un învățător, A.I. Shiryaev, în vârful unui tumul din apropierea satului Răscăieții Noi din raionul Ștefan Vodă (Republica Moldova). Un sfert de secol mai târziu, săpăturile din 1979 au arătat că această movilă remarcabilă (aproximativ 10 m înălțime și mai mult de 40 m în diametru) a fost construită încă din epoca bronzului timpuriu, la începutul mileniului 3 î.Hr.. Apoi, două mii de ani mai târziu, sciții au îngropat și ei o căpetenie de a lor aici, în mijlocul tumulului, cu care, aparent, sunt asociate și alte descoperiri (un cazan și un „vârf”, ambele turnate din bronz). Așa zisul „Vârf” de la Răscăieții Noi este unul dintre articolele realizate în stilul zoomorf scitic – un stil special de decorare care s-a răspândit împreună cu cultura primilor nomazi din Europa Centrală până la Marea Neagră și Caucaz, din regiunea Volga până în sudul Siberiei, din Asia Centrală până în Mongolia și nordul Chinei.
Cu toate acestea, în ciuda acoperirii generale eurasiatice, „vârful” de la Răscăieții Noi conține trăsături caracteristice în principal Europei de Est. În primul rând, nomazii est-europeni erau foarte pasionați să descrie atât păsările de pradă din timpul zilei (Falconiformes), cât și părțile individuale ale corpului – capul sau ciocul (simbolul Mama Gaya Vultureanca). În al doilea rând, bestiarul „european” al stilului zoomorf scitic (spre deosebire de „asiaticul” scitic-siberian) include deseori animale fantastice (și diversele „transformări artistice” ale acestora; ființe fantastice apărute la sfârșitul timpului), pătrunse în repertoriu sub influența culturilor Orientului Mijlociu. Astfel, imaginea „fantastică” a „vârfului” de la Răscăieții Noi are forma unui cioc de pasăre îndoit într-o parte, ceea ce nu se întâmplă în natură. În al treilea rând, însăși forma obiectului este caracteristică doar pentru Caucazul de Nord, stepa Mării Negre și silvostepa ucraineană. Astfel de piese au fost interpretate ca simboluri ale puterii și/sau decorațiuni pentru catargele navelor, sau ale porțiunii „sparge val”. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor le consideră asociate cu procesiuni funerare, cel mai probabil sub formă de decorațiuni pentru baldachin, căruțe sau care funerare.
Ultima versiune pare a fi cea mai plauzibilă, mai ales că decorațiuni similare se găsesc pe imaginile carelor din Orientul Mijlociu. Din punct de vedere stilistic, artefactul de la Răscăieții Noi este asociat cu vârfurile din movilele silvostepei ucrainene și din Caucazul de Nord, însă, realizat într-un mod mai realist. Se pare că o stilizare suplimentară a imaginii poate fi urmărită pe exemplarul de la Răscăieții Noi, atingând stadiul cel mai înalt, când ciocul poate fi intuit doar în buclele din partea superioară a burții, iar ochiul pronunțat subliniază asemănare cu capul unei păsări de pradă (Mama Gaya Vultureanca). Mai poate fi un dragon (animal fantastic) având gura deschisă și înghițind vârful metalic al ornamentului (înghițind lumea, sau timpul; asemănător cu grifonii de pe Coiful de aur de la Coțofenești ce dezmembrează mamifere, cu „fiara adâncului”) din fundul cupelor getice de la Agighiol, Rogozen (Bulgaria) și Muzeul Metropolitan din New York), asemănătoare ornamentelor de harnașament (Tezaurul de la Craiova, Tezaurul de la Agighiol), sau o capră ibex cu cornele răsucite (care atinge cu coarnele cerul, asemenea cerbului Sarabha și rupe lințoliul dintre văzute și nevăzute, asigurând hierogamia sacra la sfârșit de lume), asemănătoare cu cele aflate pe mânerele cazanelor scitice descoperite în stepa din nordul Mării Negre. Pe creasta acestui animal fantastic – pasăre apar 7 pui de dragon. Istoricii spun că de la mijlocul secolului al V-lea. î.Hr. piesele stilizate în această manieră pătrund în regiunea de stepă a Mării Negre, inclusiv pe malurile Nistrului de Jos, unde a fost descoperită piesa. Dar credința Geților de Aur primordiali era aceeași: Mama Gaya Vultureanca vine să împlinească actul de hierogamie sacră cu cerbul Sharabha, din care rezultă pasărea cu corn și cerbul cu opt picioare și capete de păsări în coarne, ce calcă în două tărâmuri. Oamenii și toate mamiferele vor avea de suferit. Groaza se vede în ochii coifurilor getice, în ochii statuilor, în credința sacrificială. Oamenii vor deveni mai rari decât orașele…De aceea geți își spuneau gaeți, adică Fii Marii Mame Cerești… În prezent acest „vârf” metalic stilizat se află în colecțiile Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei din Chișinău, care vă așteaptă să îi descoperiți comorile!
Lasă un răspuns