Fanatismul…

I-ați întâlnit. Toți i-am întâlnit. Fie că susține o echipă sportivă, un partid, un politician, o doctrină, o religie, profilul fanaticului are câteva caracteristici definitorii: este înflăcărat în declarații, pune mult patos în discuții, este incapabil măcar să asculte și alte puncte de vedere, transformă orice dialog într-o polemică ascuțită, tot discursul său se rezumă la repetarea agresivă, obsesivă, papagalicească în esență, a unor lozinci învățate pe de rost de la obiectul pasiunii lor ideologice. Iar aceia care nu ii împărtășesc opiniile, îi devin instantaneu dușmani. Winston Churchill tranșa subiectul extrem de clar: „Un fanatic este acel om care nu se poate răzgândi și nici nu vrea să schimbe subiectul (discuției)”. Fanaticii însă nu apar peste noapte. Nu te culci un om rațional și dimineața te trezești fanatic. Fanaticii sunt victime conjuncturale ale unui complex de împrejurări în care sunt implicați direct factori de instabilitate economică și politică, perioade în care indivizii s-au simțit și /sau au fost într-un pericol real sau închipuit, răstimpuri aflate sub semnul injustiției, al abuzurilor, ai unei forme de dictatură.

Haideți să exemplificăm direct cu subiectul folosindu-ne de doi lideri politici pe care îi știm cu toții. Dacă punem alături aceste informații și comparăm cu ce s-a întâmplat în România de la începutul PlanDemoniumului încoace, ne vom da seama că am trăit într-o perioadă propice apariției absolut naturale a expozantilor fanatismui. Cu puțin „ajutor”, care provine din aceeași sursă, i-au fost propuși poporului doi lideri care să fructifica direct acest context. Și aici mă refer la Diana Șoșoacă și Călin Georgescu. Ce au în comun acești doi lideri?! Păi să vedem… Provin din același sistem. Amândoi au apărut în ochii publicului majoritar „din neant”, la momentul oportun. Deși ambii au făcut parte din același organism, nu au fost foarte promovați, comparativ cu alte figuri politice. Din ce fost lăsați să aflăm, Diana Șoșoacă era apropiată a cabinetului Năstase, Călin Georgescu era angajat în MAE. Ambii lideri se declară suveraniști, dar cu toate acestea ei par „dușmani de moarte”. Și, cel mai important aspect, ambii lideri mizează enorm pe elementul prin care se face cel mai ușor manipularea maselor: afectul! Ambii lideri se declară victime ale actualei puteri: unuia i se taie curentul și este ținta unei acțiuni naționale de tip kompromat, celalalt pretinde tot timpul ca e singura salvare a țării și că se află în pericol iminent și permanent de a fi ucis. Ambii au exact același „target de piață”, ambii își fac datoria cu prisosință din acest punct de vedere. Unul mai ponderat, altul cu vehemență.

Să revenim însă la subiectul principal: fanatismul. Dintotdeauna, indiferent de factorii psihologici, de mediul social și cultural în care s-au format și trăiesc, mediu care și-a pus amprenta pe dezvoltarea lor, oamenii aflați în pragul disperării caută un sentiment de apartenență, de identitate, și încearcă să se regăsească în ideologiile politice aliniate cu valorile lor. Frica de ziua de mâine și nesiguranța conduc cu mare ușurință la fanatism. Așa ajung unii să creadă că susținerea unei ideologii anume le oferă protecție împotriva a ceea ce ei socotesc o amenințare. Expunerea acestor oameni strict la informațiile de confirmare a propriilor lor convingeri (formate deja) și polarizarea în societate (vaccinați vs. nevaccinați, tradiționaliști vs. progresiști, democrați pro-europeni vs. putiniști) le întăresc credințele. Trebuie subliniat faptul că apelul la factorul emoțional este principala modalitate pe care o folosesc liderii vocali pentru a manipula, iar vremurile de criză contribuie din plin la adoptarea treptată a credințelor fanatizante. Radicalizarea, facilitată de online, duce la trecerea de la poziții moderate sau rezonabile la un extremism care devine repede insuportabil.

Recapitulare: Mai mulți factori pot contribui la transformarea unei persoane rezonabile într-un fanatic politic: Apeluri emoționale: mișcările și ideologiile politice se folosesc cu nerușinare de reacțiile emoționale ale oamenilor, promițând soluții la probleme sociale complexe, exploatând credințe și valori cu adevărat profunde. Când indivizii devin investiți emoțional cu responsabilitatea viitorului printr-o anumită ideologie sau printr-un anumit lider politic, ei devin predispuși la fanatizare; Informare unilaterală de confirmare: oamenii tind să caute informații care să le confirme convingerile sau care discreditează informațiile care le contrazic. Această părtinire în confirmări îi poate face pe indivizi să se înrădăcineze din ce în ce mai mult în fixațile politice și ii face mai puțin deschiși la a lua în considerare și alte puncte de vedere; Identitatea socială: afilierile politice pot deveni o parte esențială a identității unei persoane, mai ales atunci când se aliniază cu un anumit partid, om politic, mișcare sau ideologie. Acest sentiment de apartenență la un grup mai mare poate întări legăturile cu indivizi care au aceleași gânduri și poate crea o mentalitate „noi versus ei”, încurajând fanatizarea; Frica și incertitudinea: în timpul tulburărilor politice, al incertitudinii sau al schimbărilor sociale, oamenii își caută lideri politici puternici și se raliază unor ideologii care promit stabilitatea, securitatea și /sau revenirea la o epocă rămasă în conștiința colectivă drept înfloritoare. Dorința de certitudine și control, născută din frică pură, îi determină pe anumiți indivizi să adopte convingeri politice extreme sau fanatice; Propaganda și manipularea: Propaganda, dezinformarea și tacticile de manipulare folosite de liderii politici, partide sau instituții media pot distorsiona realitatea și manipula opinia publică. Când sunt expuși în mod constant la informații părtinitoare, înșelătoare și mincinoase, oamenilor li se întărește fanatismul, pentru că le este subminată constant capacitatea de a evalua discursul politic în mod critic; Lipsa abilităților de gândire critică: Unii indivizi au nevoie de dobândirea abilităților necesare gândirii critice deoarece le lipsește educația necesară pentru a evalua în mod obiectiv informațiile politice. În lipsa capacității de a discerne faptele reale de pură ficțiune, fără o analiză imparțială și critică a retoricii politice, oamenii sunt predispuși să adopte pasional ideologii sau să devină adulatori ai unor lideri politici.

Bref, în general, combinația toxică de atracții emoționale, părtiniri cognitive, dinamică socială, influențe externe și caracteristici individuale contribuie masiv la transformarea unei persoane rezonabile într-un fanatic politic pe nesimțite. Acum, dacă ați citit toate acestea, vă puteți da seama de ce am văzut și vedem, citim și auzim din ce în ce mai multe persoane care își rezumă poziția printr-un singur răspuns, indiferent de subiect și se rezumă la „Călin Georgescu președinte” sau „Diana Șoșoacă președinte”. Si nu e nimic surprinzător sau de mirare în asemenea manifestări. Acești oameni au fost și sunt victimele sigure ale păpușarilor care au creat acest climat de instabilitate economică, socială și politică în care ne regăsim. Pentru a ne proteja de orice manipulare, indiferent de opțiunile politice ale fiecăruia dintre noi, ar trebui să încercăm să ne detașăm emoțional de toate declarațiile care ne sunt împinse sub ochi. Pentru a nu fi masă de manevră trebuie să gândim la rece. În acest scop, cel mai important aspect este să încetăm să ne căutăm idoli (ale caror afirmații să fie luate de noi drept adevăruri absolute, incontestabile, axiomatice). Pentru a putea rămâne cu adevărat stăpâni pe propriile destine trebuie să ne punem rațiunea la treabă și să încetăm să lăsăm sentimentul toxic al mândriei să ne conducă. O să spuneti: „Dar ce treabă are mândria cu fanatismul?!”… Simplu. Mândria ne face să considerăm că alegerile noastre politice sunt cele mai bune. Mândria ne împiedică să mai ascultăm și alte păreri argumentate impecabil. Mândria ne face să nu acceptăm nici măcar ideea că am putea greși. Mândria ne face să ne impunem prin violență verbală părerile și punctele de vedere în fața celorlalți. Mândria ne face să nu acceptăm faptul că ne-am găsit înlocuitori pentru Dumnezeu în oameni. Mândria ne face să credem că facem parte dintr-o categorie „specială”, a „treziților”, a „luptatorilor antisistem”, „a patrioților adevărați”. Și așa mai departe.

Nu deveniți fanatici. Ședeți, cumpăniți și încetați să vă încredeți orbește în oameni – care sunt, mai mult sau mai puțin, ca noi toți.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*