
Cu sau fără comanda venită de la komisarii din Bruxelles, guvernanții noștri au aruncat țara într-o sincopă fără precedent. După ce Curtea Constituțională a validat rezultatele primului tur de scrutin la alegerile prezidențiale, Ciolacu și Iohannis au dat comanda blocajului total la Curtea Constituțională și au interzis votul în al doilea tur de scrutin, chiar în timpul procesului electoral. Cei nouă pseudo-judecători s-au executat în unanimitate, iar asta mi-a adus aminte de jupânul Trahanache: „D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziție nu încape… suntem tari, stimabile… tari… Nu o să ai majoritate, stimabile… Dandanache: Cum se poate? Să nu te pomenești cu vrun balotaz? ‘Ai?… a mai pățit-o si alții… Trahanache: Adică, ai puțintică răbdare, balotaj la noi?… zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile”. Toți nouă au votat pentru anularea alegerilor, iar acum o țin ca gaia mațu: ei au dreptate, milioane de români – ba! Și nu întâmplător: Ion Iliescu și urmașii lui ne-au indus ideea fixă că toți cei nouă pseudo-judecători ar fi sacerdoții patriei mute. Mafia i-a folosit și pe timpul lui Traian Băsescu, pe care l-au suspendat de două ori și l-au târât prin două referendumuri. Cu toată tulburarea socială, cu toate costurile acelor malversațiuni politicianiste. În numele democrației! Toate aceste stări psiho-sociale s-au acumulat și au dus la explozia de duminică, 12 ianuarie, când au venit zeci de mii de români pe străzile din București. Erau pe-acolo tot felul de oameni, și tineri, și bătrâni, și daci, și Hristoși, un spectacol de culoare și de indsignare. Țara noastră a ajuns pe primele pagini ale ziarelor mari din lume, la fel ca în decembrie 1989. A fost un vârtej de revoltă. Pașnică, dar eu îi rog pe mahării clipei să nu desconsidere această indignare populară. Aici nu e vorba de Călin Georgescu sau de Elena Lasconi, aici e vorba de umilirea prea multor români, de încălcarea unui drept elementar. Într-o lume tot mai paradoxală, România avea nevoie de niște conducători lucizi, cu viziune asupra țării, iar nu de un premier fără bacalaureat, nu de un președinte în reluare după expirarea celor două mandate. Oamenii au înțeles că țara lor are nevoie de oameni politici pe măsura armaghedonului care vine, nu de politruci. Și nu mă refer aici doar la „Marea Resetare” despre care vorbea Klaus Schwab la Forumul Mondial. Mă refer la reacția de apărare, care a pornit din toate statele lumii, iar în aceste condiții, avem nevoie de oameni cu scaun la cap în conducerea României.
La miting jandarmii l-au arestat pe mercenarul Horațiu Potra și l-au dus la poliție unde l-au ținut 7 ore. De frică. Avea și omul la el un bănuț pus deoparte, un mizilic de 20.000 de euro, pe care polițiștii i-au sechestrat. Nu avea facturi la el! L-au arestat și pe băiatul lui Potra, un tânăr de 18 ani, pentru că avea la el „o armă albă”: un baston telescopic pentru drapel. În ce scop, tovarăși?! Ai?!… Răspunsul lui Horațiu Potra m-a puis pe gânduri: „L-am certat pe fiul meu pentru că a avut un baston la el, nu știam că-l are. L-am certat și i-am spus: data viitoare nu trebuie să ieși cu bastoane, trebuie să mergi ca tot românul, cinstit, cu drapel. Cumperi un drapel – și nu pui drapelul pe o coadă de mătură, că e rușine, nu – îl pui pe un par, un par de cioban, sau iei o coadă de lopată, o coadă de furcă, de coasă, pui drapelul și, așa, ca țăranul român, ieși și faci manifestație…” L-am cunoscut pe ofițerul SPP, care avea grijă de individul care a aruncat cu cerneală violetă în barba lui Emil Constantinescu. Indiferent unde mergea Țapul în recunoaștere, în băi de mulțime și de mulțumire, ofițerul îl sălta pe individ imediat și îl ținea șapte ore la… cofetărie. „Îi cumpăram înghețate câte voia, mâncam și eu, de nervi, mi se strepezeau dinții, mi se congelau fălcile de atâta înghețată…” Așa s-au dus glonț și la Potra care voia să dea pălitura de stat. Pe mine m-a impresionat însă un grup de maramureșeni de la Borșa, care au venit cu „năcazul” lor la revolta din București. S-au judecat peste 20 de ani pentru pădurea lor din composesoratul de la Borșa. Și Justiția română oarbă și cu mâna-greblă a hotărât cu celeritate: țăranii trebuiau să renunțe la 17.000 de hectare de pădure, din care 6.000 de hectare i-au fost atribuite de primar românului Vasile Frank Timiș din Borșa, prieten cu Marc Rich, originar din Borșa, cetățean de Australia, care deține și perimetrul aurifer de la Roșia Montana, și alte perimetre petrolifere, și alte… Așa că argumentele în fața primarului de Borșa au fost decisive. Țăranii au dat în judecată România la CEDO, unde au câștigat: adică statul român trebuie să le plătească 61 milioane de euro din banii noștri ai tuturor, nu din banii „inamovibililor” care au judecat strâmb și care au pensii speciale. Normal. Numai că țăranii nu vor banii, ei vor pădurea. „Vrem să lăsăm copiilor pământul străbunilor!”
Prin 2002, eram la ziarul „Gardianul”, unde Sorin Ovidiu Bălan a făcut „o caravană” care să ancheteze jaful de la Borșa. Când investigația a prins ecou, senatorul Slănină, care era și trezorierul PSD, a interzis ancheta și țăranii nu au mai venit la „Gardianul”… Pădurile moroșenilor au fost poftite de evrei încă din perioada interbelică. Moroșenii au venit pe jos la București ca să-i ceară ajutor lui… Corneliu Codreanu. Florin Constantiniu evocă momentul în cartea „O istorie sinceră a poporului român”. Erau trudiți de drum în sumanele lor groase de lână și așteptau în fața Casei Verzi. Căpitanul a ieșit în fața lor, ei l-au ovaționat și așteptau discursul, dar el a zis doar atât: „Bine.” Și le-a întors spatele. Nu știu dacă senatorul Slănină activa și pe-atunci. Lăsând la o parte orice glumă, geopolitca actuală nu mai are hățuri, iar noi interzicem alegerile. Războiul din Ucraina nu-l poate opri nici soția lui Trump. Cum trebuie să fie președintele României ca să poată discuta cu Donald Trump care amenință că va lua Groenlanda și Canada? Așa, ca să scape de chinezi. Iar marele Xi a descoperit rutele comerciale de nord pentru noul drum al mătăsii. Cum trebuie să fie președintele României ca să poată discuta cu Donald Trump care disprețuiește Europa, dar îl prețuiește adânc pe Viktor Orban? Și pe Putin, care și el se joacă frumos cu hărțile altor state. Mi-e greu să-mi imaginez, dar nu-l văd pe Căcărău în această haină…
Lasă un răspuns