Avenul Betfia sau „Huda Bradii” este situat în Munții Pădurea Craiului (jud. Bihor), în Bazinul Văii Hidişel, pe versantul de sud-vest al Dealului Şomleu (alt. 346 m), nu departe de Băile „1 Mai”, în raza satului Betfia, comuna Sînmartin. Peștera mai este impropriu numită de localnici „Craterul de la Betfia”. Avenul are două intrări: una principală, deschisă prin dinamitare, în 1898, de către T. Marta, poreclit Brade, şi alta secundară, deschisă, tot prin dinamitare, în 1957, de către I.Urs. Prima explorare, însoţită de o cartare destul de completă, a fost făcută, în 1913, de către F. Ardos (1913 şi 1930), care interpretează avenul ca fiind gura unui gheizer. J. Csolnoky (1941) explică formarea avenului sub acţiunea de turbionare a unor torenţi, iar apoi, cercetările de ordin paleontologic întreprinse de E. Terzea şi T. Jurcsak (1969) îi atribuie o origine vadoasă. În anii 40′ peștera a fost folosită ca depozit de muniții de către germani. Denumirea de „Huda Bradii” se trage tot din acea vreme, pe când granița trecea peste Dealul „Cremanarului” și „Hudra Brady”. În 1977, speologii Liviu Vălenaş şi N. Sasu recartează întregul gol subteran şi-i stabilesc adâncimea maximă la 86 m. Intrarea principală, reprezentată printr-o frumoasă arcadă, este formată dintr-un puţ de 54 metri adâncime, cu un diametru ce variază între cinci-opt metri.
La baza acestuia se află un con de dărâmături, aflat într-o sală de mari dimensiuni (35 x 18 x 20 m). Spre sud-vest, Sala Mare se desface în două galerii puternic descendente: una sudică, bogată în depozite argiloase, cu o pantă medie de 35°, deranjată de câteva praguri, care se înfundă la -84 metri, şi o galerie cu aspect de sală, mult alungită (38 x 21 x 10 m), separată de Sala Mare printr-un plan înclinat pe care se află o serie de blocuri printre care s-a constituit o albie drenată, în partea finală, de un curs de apă temporar, care dispare la cota de -85 m. Dezvoltarea sa maximă este de 264 m, cu o denivelare totală de 86 m și o denivelare negativă de 85 m. În general, Avenul de la Betfia este sărac în formaţiuni stalagmitice, prezintă numeroase prăbuşiri şi adăposteşte cîteva colonii de lilieci. În zona de bifurcaţie a celor două galerii s-a găsit o daltă şlefuită de factură neolitică, iar în spaţiile inferioare au fost descoperite importante depozite fosilifere aparţinând faunei pleistocene. În ceea ce priveşte geneza şi evoluţia Av. B. în legătură cu care s-au formulat mai multe ipoteze, destul de vehement criticate de L. Vălenaş şi GH. Drîmba (1978), noi considerăm că formarea sa trebuie pusă în legătură cu nivelul apelor din golfurile neogene. Poziţia sa geografică ne demonstrează că el s-a putut forma, la început, sub acţiunea corozivă a apelor sub care se găsea masivul calcaros, iar după retragerea acestora din zonă, el a continuat să evolueze sub acţiunea apelor de infiltraţie provenite din precipitaţii. În mod analog, credem că s-au format şi celelalte cavităţi din vecinătatea Av. B., între care amintim două mici avene (de —15 şi, respectiv, —8 m) şi câteva abriuri şi peşteri bogate în depozite fosilifere de vârstă pleistocenă. (Aceste două avene au fost ulterior distruse de exploatarea de calcar din zonă) – sursa: Rusu, T. (1988). „Carstul din Munţii Pădurea Craiului”. Ed. Dacia, Cluj, 254 p.
Un eveniment mai puțin obișnuit s-a întâmplat în anii 90, când speologii Dan Pitic, Kemecsei Sorin și Chis Dorin (Speo Club Cristal Oradea) au organizat un salvaspeo kanin, dupa ce au găsit un câine perfect sănătos pe fundul avenului.(Se pare că a fost „abandonat” de stăpân). Speologii au salvat cățelul și l-au denumit „Crater”. În acest aven s-au mai întâmplat de-a lungul timpului câteva accidente stranii. Astfel, la 31.07.2012 cadavrul unui tânăr de 29 de ani a fost găsit de Membrii Asociației pentru Protecția Liliecilor căzut în aven. Cadavrul a fost recurerat în mai puțin de 3 ore de echipa Salvamont-Salvaspeo Oradea. Apoi, la 11.07.2006, o tânără din Timișoara (domiciliată în Sanmartin) s-a sinucis aparent fără motiv, după o ședință foto cu prietenul ei, în jurul Avenului. Trupul ei a fost recuperat de Salvamont Bihor după câteva ore. Pe 24.04.2005 un tânăr de 18 ani (Sergiu Vladian Ighian) din Beftia, aflat la picnic cu familia s-a dezechilibrat și a căzut prin intrarea superioară a avenului, rămânând ca prin minune suspendat pe brâna ce dă acces în puțul principal al peșterii. El a fost salvat de echipajul Salvamont. Alarma a fost dată de rudele victimei la ora 18:10, la ora 19 echipajul Salavamont se afla la fața locului, iar la ora 21 operațiunea de salvare s-a încheiat cu success. Apoi în 2001 o speoloagă din Germania și-a rupt o mână în urma unei căzături pe prima porțiune a puțului principal. Accidentul se pare că a avut loc din cauza operării greșite a coborâtorului. În 1983 un bărbat s-a sinucis aruncându-se în gol (Csizmandi Gabor). La solicitarile familiei, membri ai clubului de speologie „Cristal” din Oradea au organizat o acțiunea de recuperare a cadavrului. Deși aparent având o dezvoltare medie de 264 m, Avenul de la Betfia, după numărul de incidente ce au avut loc aici, se pare că își „cheamă” exploratorii, sau doritorii de senzații tari. Poate este un curent de aer, sau o răsuflare a pământului aparent neauzită, dar, prevăzători oamenii au pus poartă cu gratii, spre a limita accesul în această cavitate carstică misterioasă…
