Poporului roman Dumnezeu i-a dat o casă cu de toate. Stătea poporul liniștit în ea, se uita pe TikTok, se uita pe Facebook, mai asculta o manea, mai bea o țuică, un vin, mai se coțăia, mai dansa o bătută, mai mânca o sarma. La un moment dat, când poporul român juca table, au intrat niște hoți, care au început sa care afară tot ce avea poporul român mai de preț. La urmă, I-a furat și libertatea, au pus foc și au plecat. Poporul român a văzut focul și s-a speriat. „Aoleu, ce facem?”… „Nu facem nimic, are Dumnezeu grijă de noi, că suntem un popor foarte credincios, fir’ar a dracului de treabă! O să treacă cineva, o sa vadă focul și vom fi salvați! Are Dumnezeu grijă de noi!”. Și Poporul Român a așteptat. O parte din el plângea, alții se scărpinau în nas, alții erau pe TikTok și Facebook, alții se rugau. După o bucată de vreme, focul se întețea, începea sa ardă tare. Unii au zis :”Hai sa ieșim!”, dar restul le-a dat un brânci! „Stați dracului jos, va puteți arde grav dacă ieșiți! Noi suntem un popor credincios, ne salvează Dumnezeu!”.
Și au așteptat în continuare. Focul cuprindea tot, mai rău, era pârjol mare. Și s-au ridicat alții. „Mai, hai sa ieșim, ca murim aici!”. Restul poporului, care spărgea semințe la TV, s-a arătat oripilat și deranjat: „Cine sunteți voi să ne spuneți ce să facem?! Ce vă dați deștepți?! Vreți să ne călcăm în picioare? Stați jos, ca dacă vrem sa ieșim ne bulucim și ne vom omorî între noi, ai dracului proști ce sunteți! Noi suntem un popor credincios, ne salvează Dumnezeu!”…
Și au stat. Și focul a cuprins întreaga casă și au ars toți, de vii. Și au murit. Ajunși în fața Lui Dumnezeu, L-au întrebat: „De ce nu ne-ai salvat, Doamne?! Că suntem un popor credincios!”. Dumnezeu a privit foarte trist poporul român. Si a răspuns, oftând adânc: „V-am dat o casă frumoasă, cu de toate. Și libertate. Dar nu ați păzit nimic din ce v-am dat și când au venit hoții vouă nu v-a păsat! V-au fost luate lucruri din casă, v-a fost furată și libertatea și hoții v-au dat și foc. Dar voi ați stat, nu v-a păsat. Nu ați spart geamurile, nu ați spart zidurile, nu ați fugit să prindeți hoții, să recuperați averea ce v-am dat. Ați așteptat să vă salvez Eu. Deși aveați cap, aveați minte, aveați mâini și picioare, ochi de văzut și urechi de auzit. Când dintre ai voștri s-au ridicat unii, le-ați spus să stea jos și să tacă. Când tot de-ai voștri v-au spus că pericolul e din ce în ce mai mare și trebuie să faceți ceva, ați fost prea mândri să vă lăsați conduși, v-a fost frica că unii dintre voi ar putea fi răniți. Deși aveați tot ce trebuie să vă salvați și puteați măcar sa încercați. Dar voi ați stat, ați mâncat, ați băut și ați așteptat să vin Eu să vă salvez! Și ați murit ca proștii și de casa voastră s-a ales praful. Cenușă a rămas în urmă. Nu ați prețuit nimic și nu ați păzit nimic din ce v-am dat. Deși ați putut tot timpul să vă salvați și pe voi, și pe copiii voștri, și averea, voi nu ați făcut nimic! Și acum îndrăzniți să mă întrebați de ce nu am făcut Eu ce puteați sa faceți chiar voi?!”…
