Deși îmi doresc din tot sufletul acest lucru, sunt conștient de faptul că nu reușesc să exprim ceea ce gândesc și ceea ce simt în cuvinte vii care să reușească să treacă fără opreliște de vălul tot mai gros al grijilor și problemelor zilnice care ne macină și ne îngenunchează, din ce în ce mai mult, ca indivizi și ca popor. Așadar, cerându-vă iertare în mod sincer pentru această neputință a mea, permiteți-mi să explic (așa cum pot și atât cât pot) de ce suntem supuși în prezent (prin intermediul masss-mediei centrale) unei extrem de puternice campanii de înfricoșare și de „spălare pe creier” și de ce, pe data de 8 decembrie 2024, vom avea de ales, la modul real, între PACE și RĂZBOI. Noi, „milioanele de tăcuți” din România și din afara României, suntem de aproape 35 de ani mințiți, umiliți, călcați în picioare, batjocoriți, înșelați, furați, îndatorați și cu viitorul tot mai amanetat (pentru mai multe generații de aici înainte!) de către o parte tot mai mare a clasei politice autohtone.
De aproape 35 de ani suntem supuși unui tot mai distrugător proces de degradare morală și de îndobitocire prin sărăcirea noastră tot mai accentuată (traiul temporar mai bun dus prin creșterea progresivă a gradului de îndatorare a poporului român NU înseamnă că trăim mai bine ci înseamnă că „ne furăm singuri căciula” în dauna generațiilor viitoare de români!), principala armă utilizată în acest scop fiind reprezentată de cei care, în loc să fie ”câinii de pază” ai democrației și ai poporului român, au acceptat (probabil pentru diverse avantaje personale) să devină ”câinii de pază” și propagandiștii celor care pun într-un tot mai mare pericol de moarte prezentul și viitorul poporului român, adică prezentul nostru și viitorul copiilor și nepoților noștri. În aceste condiții este de înțeles ȘOCUL imens pe care, după comunicarea oficială a rezultatelor înregistrate în turul 1 al alegerilor prezidențiale, l-au simțit cei care sunt niște mercenari (doar Dumnezeu știe care este ponderea lor) ce activează în mass-media centrală sau în arena politică sau în rândul celor care, deși au jurat să apere poporul român, au vândut și continuă să vândă poporul român pentru „30 de arginți” blestemați.
Este un mare ȘOC faptul că, deși credeau (și au, din păcate, destule motive să creadă așa ceva!) că procesul de îndobitocire a noastră (în special prin intermediul multor posturi TV) a reușit în totalitate, deși credeau că poporul român este total îngenuncheat din punct de vedere moral și psihic, deși credeau că poporul român ar fi fost în totalitate transformat într-un popor de „mămăligari proști”, poporul român A DEMONSTRAT că este (cu ajutorul lui Dumnezeu!) un POPOR VIU, un popor care este capabil să gândească, un popor care este dăruit de Dumnezeu cu „mintea de pe urmă” care îl ajută ca, în momentele critice, să aleagă calea corectă. Iar noi suntem, ca popor și ca țară, într-un moment critic! După cum știm cu toții, pe 24 februarie 2022 Rusia a invadat Ucraina. Acesta este un fapt cert care, dincolo de diverse „explicații” care pot fi invocate, tot un fapt cert rămâne. Poporul român a fost supus, de-a lungul istoriei, unui număr de 12 invazii rusești. O parte dintre noi am apucat să aflăm prin viu grai, de la bunicii noștri, ce „binefacere” înseamnă să fii invadat de armata rusă. Așadar, ajutorul umanitar oferit refugiaților ucraineni de România și de atât de blândul și omenosul popor român (blândețea și omenia noastră fiind echivalate de către alții cu „prostia”) a fost firesc, a fost normal deoarece noi știm, ca popor, ce înseamnă să fii invadat de ruși.
Însă NU mai este deloc firesc și nici normal faptul că cei care au condus și conduc vremelnic România s-au făcut „preș” în fața clasei conducătoare din Ucraina (clasă conducătoare care a dovedit de multiple ori că nu are niciun respect față de românii care trăiesc în Ucraina pe teritoriile românești FURATE sub amenințarea armelor de către URSS și stăpânite, fără nicio „jenă”, de către clasa politică din Ucraina din 24 august 1991 și până în prezent). NU mai este deloc firesc și nici normal faptul că, după cum a declarat vremelnicul Președinte din țara noastră, „România a acordat un sprijin puternic şi multidimensional Ucrainei şi poporului său şi ne-am angajat să îl menţinem atât timp cât va fi nevoie.” Iar sprijinul „multidimensional” include, în mod evident, și multiple donații/livrări de muniție și de tehnică militară care ne transformă, tot mai mult, într-o viitoare țintă pentru factorii politici și militari decidenți din Rusia.
Din păcate clasa politică din Ucraina, asemenea clasei politice din Rusia/URSS, a dovedit că nu ne este prietenă. Dacă Ucraina ar fi fost o țară prietenă României, atunci ar fi returnat României (din 24 august 1991 și până în 24 februarie 2022 a avut destul timp să facă acest gest firesc și corect!) teritoriile românești care au fost furate de URSS (teritorii asupra cărora Ucraina nu a avut și nu are niciun drept istoric pentru a le stăpâni) și ar fi încetat politica statală (care continuă și în prezent!) de asimilare etnică a românilor care trăiesc în Ucraina pe teritoriile românești furate de URSS sub amenințarea armelor.
Războiul din Ucraina, provocat de invazia armatei ruse, are implicații mult mai grave decât pare la prima vedere deoarece, dacă „stăm strâmb și judecăm drept”, conștientizăm faptul că în Ucraina este în plină desfășurare un război dus inclusiv prin „procură” de către două „blocuri” de putere care sunt, din nou, antagonice : Rusia (moștenitoarea URSS) și Occidentul (inclusiv SUA).
Iar prețul pentru acest război este plătit cu sânge, cu mult sânge, cu suferințe cumplite și cu moarte, cu mult prea multă moarte, de către „muritorii de rând” din Ucraina. V-ați gândit vreodată la suferința atroce a copiilor din Ucraina care au rămas orfani de tată? V-ați gândit vreodată la suferința atroce a mamelor care și-au pierdut fii uciși pe front pe post de carne de tun? V-ați gândit vreodată la suferința atroce a soțiilor care au rămas văduve? V-ați gândit vreodată că, dacă nu ar fi intervenit unii dintre „partenerii strategici” ai Ucrainei pentru a fi încălcate cele două acorduri de la Minsk (semnate în septembrie 2014 și februarie 2015), atunci majoritatea covârșitoare a celor uciși în acest război ar fi trăit și ar fi fost alături de copiii, de soțiile și de părinții lor? Iese Ucraina mai „întărită” din acest război care a dus la uciderea, pe post de carne de tun, a mult prea multor ucraineni? Iese Ucraina mai „întărită” după ce, încălcând (la instigarea unor „parteneri strategici”) cele două acorduri de la Minsk, a pierdut în prezent incomparabil mai mult din teritoriul său național și din populație în comparație cu situația din februarie 2015? Iar din moment ce încălcarea celor 2 acorduri de la Minsk au dus la pierderi umane și teritoriale uriașe pentru Ucraina și pentru poporul ucrainean, pierderi care nu mai pot fi recuperate, atunci DE CE și spre folosul cui a fost continuat acest cumplit război?
Există vreun om normal din punct de vedere psihic care să vrea ca și poporul român să fie transformat în „carne de tun” pentru că o cer „interesele geostrategice” ale celor care vor să provoace Rusiei o imposibilă „înfrângere strategică”? O asemenea înfrângere nu poate fi administrată Rusiei, una dintre marile puteri nucleare ale planetei Pământ, decât cu prețul distrugerii nucleare a întregii planete! Pentru „partenerii strategici” România și poporul român reprezintă „un pion important” în războiul dus de alții (inclusiv prin „procură”) împotriva Rusiei. Care este soarta pionilor? Să fie sacrificați, la propriu, atunci când „interesele geostrategice” ale altora o cer!
Asta vreți pentru cei dragi dvs? Asta vreți pentru copiii și nepoții dvs? Vreți ca și noi, asemenea poporului ucrainean, să fim sacrificați de către cei care vor să lupte și de aici înainte contra rușilor până la ultimul ucrainean/român/polonez etc? Există vreun om normal din punct de vedere psihic care să vrea așa ceva cu prețul sacrificării sale și a celor dragi? (…) Permiteți-mi să menționez și faptul că ceea ce se întâmplă în Kursk, acolo unde armata rusă încă nu a reușit să își elibereze propriul teritoriu invadat de o mică parte din armata ucraineană, demonstrează faptul că este total fantezistă afirmația conform căreia Rusia ar urma să invadeze diverse țări europene dacă nu ar fi învinsă în Ucraina. Ceea ce se întâmplă în Kursk demonstrează faptul că Rusia are mari dificultăți sa își apere propriul teritoriu, în aceste condiții cât de lipsiți de inteligență sau de mercenari sunt cei care susțin că Rusia ar urma să invadeze alte țări europene?
Extrem de important este și următorul aspect: atât USR-ul cât și celelalte partide parlamentare care au susținut-o la alegerile prezidențiale pe dna Elena Lasconi au susținut în Parlament (cu doar câteva mici excepții), începând cu anul 2016, legiferarea CRIMEI vaccinării obligatorii/sub constrângere a copiilor și adulților din România! În schimb partidele parlamentare care l-au susținut la alegerile prezidențiale pe Călin Georgescu au luptat și luptă împotriva legiferării crimei vaccinării obligatorii/sub constrângere a copiilor și adulților din România!
Dumnezeu să ne ajute și să ne lumineze tuturor mintea și sufletul!
Un apel de Stoian George-Daniel
Lasă un răspuns