Îmi e din ce în ce mai clar un fapt care mă cutremură. Omenirea nu mai are niciun viitor. Cel puțin nu omenirea rațională. Viitorul este al AI. Inteligență Artificială. Atât la propriu, cât și la figurat. Roboții ne vor întrece. Iar umanoizii vor fi robotizați cu totul înainte chiar de a li se introduce microprocesoare sau chip-uri în trupuri. Procesul a început deja, se află în plină ascensiune, se întinde precum pecinginea. Nu o pandemie creată de un virus ne va ucide. Ci pandemia creată de virusul prostiei. Prostia este doar avangarda răului absolut. La umbra ei se creează condițiile necesare înfăptuirii celor mai îngrozitoare crime. Prostia generează frică, frustrare, brutalitate, impulsivitate, violență, atrocități. Cele sub zece procente de oameni neatinși încă de analfabetism și analfabetism funcțional vor fi reduse la tăcere, călcate în picioare, lapidate de către masele proaste, nervoase și foarte harnice în dorința lor de apartenență la „elită” cu orice preț.
Absurdul este promovat zilnic în aceeași măsură de către cele două tabere ideologizate, aflate în conflict. Susținătorii fanatici ai teoriei conspirației nu sunt cu nimic mai prejos față de fanaticii susținători „woke”, progresiști, ai Noii Ordini. Nonsensul, fracturile logice, lipsa de cultură generală, lipsa unui bagaj minim de cunoștințe și de bun-simț elementar afectează în egală măsură ambele tabere, îndoctrinate la extrem. De aceeași lipsă de cunoștințe „beneficiază” și acel procent din populație care își duce zilele neinteresându-se de absolut nimic în afară de „valorile” promovate de „industria de divertisment” drept „succes în viață”. Procent destul de semnificativ, care nu face altceva decât să mănânce, să copuleze, să defecheze, să înghită și să cumpere, să consume absolut tot ce i se oferă – fără picătură de raționament în acțiunile întreprinse. Crunta realitate de care ne lovim în mod cotidian ne înfățișează un viitor crunt: numărul de imbecili va atinge în curând masa critică. Iar în acel moment, omenirea (așa cum o cunoaștem noi acum) nu va mai exista. Este de ajuns să ne uităm la clasa politică, la reprezentanții ei din toate țările. Este de ajuns să ne uităm la susținătorii potențaților, vedetelor, influencerilor și mai-marilor zilei. Este de ajuns să observăm de la cine iau „lumina cunoașterii” membrii societăților pretins dezvoltate și ne vom da seama că ne aflăm într-un Ev Mediu tehnologizat, dar la fel de întunecat și de criminal precum cel prin care am trecut deja. Nici nu ne dăm seama că politicile actuale, atât cele pretins naționaliste, cât și cele pretins democrate, sunt de fapt politici neonaziste și neomarxiste într-o formă încă (ușor) diluată. Efectul Dunning-Kruger a lovit în plin populația lumii odată cu accesul larg al tăntălăilor plini de inițiative și idei la cârdurile de tolomaci aspiranți la cluburile pe care ei le consideră „creme de la creme”.
Lucrurile au „evoluat” într-atât, încât până și prostul satului a ajuns să sufere de o formă de narcisism care îl face să se considere special, treaz, inteligent, demn de a fi ales și considerat lider. Iar pretinșii „evoluați” îi preiau inepțiile și le propagă cu viteza luminii drept „adevăruri absolute, irefutabile”. Oameni care acum câteva decenii de-abia treceau clasa sau ar fi fost internați în spitale de boli mintale pentru deranj sever conduc lumea, programează viitorul, elaborează politici de gen, emit teorii fantastice și fantasmagorice cu lumi paralele, invadatori extratereștri, sunt formatori de opinie. Mai terifiant, reînvie atât nazismul cât și bolșevismul nu doar ca ideologii, ci și ca manifestări în spațiul privat, dar și public. Am ajuns să trăim, ca societate, o formă de autism sistemic de tip Asperger. Mimăm că ne pasă de toate, însă nu întreprindem nimic altceva decât executarea comenzilor învățate prin dresaj, nu prin înțelegere și nici prin conștientizare. „Treziți” și „adormiți” deopotrivă, nu ne manifestăm în alt mod decât cel în care se așteaptă să reacționăm, răspunzând cuminte (dar manifestându-ne visceral) tuturor întrebărilor cu răspunsuri sugestionate, care ne sunt induse prin metode psihologice primare. Metode care nu mai au absolut nimic subtil.
Totul este pe față pentru că ne-am idiotizat ca specie în așa măsură, că nimeni nici nu se mai gândește să se ferească. Mai grav decât toate, vocile cu reală autoritate sunt copleșite de răcnetele animalice ale prostimii care nici nu vrea să audă de rațiune. Prostime care neagă orice nu înțelege și va fi gata, cât de curând, și să suprime fizic pe oricine va îndrăzni să îi contrazică lozincile și sloganurile care i-au devenit crez, imn, religie.
Asistăm la nașterea unei altfel de crime. Aș numi-o „crimen laesae stultitiaetis” – crima de jignire a prostiei. Prostul, prin definiție, este lezat și ofensat de simpla existență a unei persoane care, din întâmplare sau nu, cunoaște mai multe lucruri decât el. Acest fapt nu este o noutate. Tertullianus, în „Ad Nationes”, spunea acum aproape două mii de ani următoarele: „Din cauza orbirii prostiei lor, ei laudă ceea ce știu, dau vina pe ceea ce nu știu și dau vina pe ceea ce știu pentru ceea ce nu știu”. Primul scriitor Patristic a surprins într-o singură frază modul de manifestare al prostiei vexate, care se manifestă și astăzi – poate mai vizibil ca oricând. Mai mult decât în Antichitate, mai mult decât în perioada medievală, mai mult decât în hitlerism, bolșevismului, comunism. Iar cum prostia are un profund caracter mimetic, ea se manifestă pregnant în spiritul de turmă. Practic, imbecilii se contaminează cu și mai multă neștiință și furie prin comportamentul de ciurdă. Cea mai contagioasă boală este stupizenia care trece de la unii la alții precum un virus informatic care, o dată pătruns într-un sistem, va prelua controlul asupra tuturor terminalelor pe care acel sistem operează.
Harari a avut dreptate. Homo Sapiens a fost hack-uit. Și de acum înainte, în lipsa posibilității reinstalării unui sistem de operare sănătos, omului i se vor arde toate circuitele care l-ar mai fi putut salva. În mod deloc neașteptat, acea Χάραγμα (tradusă drept „pecete”) despre care se vorbește în Apocalipsă, există deja în creierele multora. Si până să existe fizic ștanța la vedere nu mai este mult. Au fost îndeplinite toate condițiile nesesare. Omul imbecil s-a ridicat pe sine la rang de zeu, morala creștină a fost înlocuită de o listă de pseudo-libertăți de toate felurile, care ne transformă și ne reduc la statutul de animale și sclavi. Sensul Cuvântului s-a denaturat, s-a deturnat. Omul a început să nege chipul și asemănarea Lui Dumnezeu în propria ființă, considerându-se drept „greșeală genetică”. Adevărul nu mai contează. Contează doar omul și inepuizabila lui prostie.
Lasă un răspuns