Cu un nume atât de legat de lumea basmelor, această cetate se dovedește a fi un foarte important punct fortificat al regatului geto-dac aflat pe coronamentul Munților Carpați, pe ramura lor orientală. Dacă știam că salba de cetăți geto-dacice mai importante sunt cele descoperite și cercetate până în prezent aflate în sistemul de apărare a capitalei Sarmisegetusa Regia, în Carpații Occidentali (Munții Apuseni), iată că, prin descoperirea unor importante tezaure, dar și a unor fortificații pe catena carpatică orientală, avem dovada întregii extinderi a teritoriului ocupat și administrat de daci. După raportul arheologului Luca Paul Pupeza, responsabil științific al șantierului arheologic de la Covasna-Valea Zânelor, avem datele ce urmează. Cercetarea în situl de la Covasna – Cetatea Zânelor s-a desfășurat în anul 2024 atât în interiorul zonei fortificate, pe Terasa a II-a, cât și în exteriorul acesteia, pe șaua de legătură a Dealului Cetății cu culmile învecinate, pe unde trecea probabil drumul antic de acces.
Finanțarea cercetării a fost asigurată de către Ministerul Culturii (prin Proiectul anual de finanțare al cercetărilor arheologice sistematice) și de către MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (din fonduri proprii). Pe Terasa a II, în apropierea zidului și a bastionului de aici au fost identificate în campaniile anterioare două edificii dacice cu acoperișul susținut de stâlpi din lemn dispuși pe trei sau patru șiruri. Nici unul dintre aceste edificii nu a fost conturat în întregime, ca urmare funcționalitatea lor rămâne deocamdată incertă. Cele două edificii ar putea fi temple, de tipul celor cu aliniamente de coloane, dar nu poate fi exclusă și o altă funcționalitate, civilă sau militară. În ultimele campanii de cercetare s-a avut în vedere dezvelirea Edificiului II, aflat la nord și nord-vest de bastion. Cel mai probabil acesta avea patru șiruri de stâlpi, cu 10 sau 11 stâlpi pe șir. În 2024 s-a cercetat în special zona vestică în încercarea de a stabili limita acestuia, ceea ce s-a și reușit. Edificiul era delimitat aici de o vână de stâncă nativă, vizibilă probabil și în antichitate, la vest de aceasta nefiind identificate urme de stâlpi. Ca urmare, până în prezent Edificiului II a fost delimitat pe trei laturi, spre sud (zidul Terasei II), est (stâncă) și vest (stâncă).
Cercetările vor continua în campaniile următoare spre nord, pentru a stabili limita edificiului și aici. Dat fiind faptul că s-a săpat mai ales în fundația edificiului (pământ amestecat cu stâncă sfărâmată) s-au găsit puține materiale, în special fragmente ceramice. Pe traseul posibilului drum de acces în cetate s-a deschis în anul 2023 un nou sector de cercetare, unde au continuat săpăturile și în 2024. Aici, cu ajutorul unui georadar au fost identificate mai multe posibile complexe arheologice. Pentru verificarea unui astfel de posibil complex s-a trasat în 2023 o suprafață de cercetare de cca. 10X2 m. Până în prezent nu s-a identificat vreun complex sigur antic și nu s-au descoperit materiale arheologice, dar cercetarea este abia la început. Vizibile în teren dar și pe scanarea LiDAR, pe șaua de legătură se află două valuri de pământ dispuse perpendicular pe aceasta. Cel mai sudic dintre cele două valuri este tăiat de un drum forestier, malul vestic al acestuia fiind săpat pe o porțiune de 4X2 m pentru a-i identifica structura internă. Deocamdată rezultatele sunt incerte. S-a descoperit stânca nativă foarte aproape de suprafață precum și o cantitate relativ mare de pietre în jur. Nu s-au găsit materiale arheologice.
Cetatea Zânelor, cum mai este denumită fortificația dacică de la marginea orașului Covasna, de pe dealul Florilor Voinești, este, poate cel mai important obiectiv istoric al zonei. Neexistând foarte multe date istorice despre această fortificație, în jurul acesteia s-au creat tot felul de mituri și legend, cu zâne, comori și personaje de basm. Această cetate datează din secolul 2 î.Hr.. Se presupune că fosta cetate a fost dărâmată la porunca lui Burebista și construită alta peste fundațiile primei cetăți. Cetatea era structurată pe trei terase și, după cum dovedesc descoperirile arheologice este cea mai mare fortificație dacică din afara Munților Orăștiei descoperită până acum. Faptul că aici au fost găsite o mulțime de vestigii constând în vase de ceramică, arme, bijuterii și monede, dar și un templu închinat divinității, i-a făcut pe specialiști să creadă că a fost un important centru economic al dacilor. Deși săpăturile arheologice au început înca din anii ’40, cea mai mare parte a zidurilor a fost scoasă la iveală după ce, în 1995, o furtună puternică a dărâmat arborii de pe o întreagă parte de versant. Despre Cetatea Zânelor s-a mai spus că ar fi legendarul Ranisstorum, locul în care s-a refugiat Decebal după asediul de la Sarmizegetusa, în speranța că va reuși să strângă altă armată. Până acum însă nu există nicio dovadă care să susțină științific o asemenea ipoteză. În zona de est a Transilvaniei există circa 34 de cetăți dacice, iar cea de la Covasna se apropie cel mai mult de măreţia celor din Munții Orăștiei. E posibil ca înspre una dintre aceste fortăreţe să se fi îndreptat, totuși, Decebal. Sunt multe mituri și despre comoara aflată sub zidurile acestei cetăți. Unii spun că aceasta ar aparține dacilor, care ar fi ascuns undeva în cetate un important tezaur. După ce săpăturile arheologice din anii ‘40 au fost stopate, căutătorii de comori, dornici de îmbogățire peste noapte, au căutat în lung și în lat comoara, fără a găsi ceva. Partea proastă este însă aceea că au distrus și multe vestigii istorice importante în căutarea acestei comori. După spuselor din bătrâni, aici ar fi totuși o comoară, păzită de un cocoș care adoarme o dată la șapte ani, acela fiind singurul moment în care poți avea acces la comoară. Se spune că un cioban ar fi nimerit acolo fix când dormea cocoșul și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Alte legende spun că această cetate ar fi fost apărată de un șarpe mare (balaur, cu solzii de aur). Într-adevar, dacă ne uităm din departare la dealul pe care a fost construită cetatea, datorită celor 3 terase, imaginea care ne apare dă impresia că o uriașă reptilă stă încolăcită în jurul lui. Tot o legendă spune că aici ar fi locuit Ileana Cosânzeana, cea mai frumoasă dintre pământence. Și aceasta ar fi ascuns aici o comoară care poate fi găsită doar într-o zi cu soare, înainte de sărbătoarea de Sfântul Gheorghe şi doar cel de al şaptelea copil al unei familii o poate vedea. Legende, legende… (G.V.G.)
