Întotdeauna m-am simțit copleșit în fața unei picturi cât un perete, de peste doi-trei metri. Dimensiunile acestea cereau de început o „scufundare” în fundal, spre a percepe starea necesară de abordare a picturii. Trebuia să-mi iau avânt și să mă retrag, spre a cuprinde toată imaginea. Apoi „scanam” pe îndelete fiecare fragment pictat, de la stânga la dreapta și de sus în jos… La Muzeul Prado și la Luvru am văzut picturi foarte mari, care cereau timp și stare… Așa că apariția unui tablou cu tema: „Încoronarea de la Alba-Iulia a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. 1922.” de dimensiuni deosebite (3 x 4 m) mă atrage aproape magnetic. Punctul de convergență al primelor priviri este Regele, aflat în centru. Acesta ține coroana cu ambele mâini în dreptul pieptului. Chip său are o expresie solemnă, cu privirea îndreptată înainte, spre mulțimea prezentă, dar și spre viitor, parcă într-un mod simbolic. Din partea stângă, regina îl privește cu empatie și emoție, îmbinată cu bucurie. Cei șase militari aflați în spatele cuplului țin mantia regală, marcați de însemnătatea momentului. Cel care a înmânat coroana regelui se retrage cu prudență, făcând câțiva pași în lateral, ținând în mâini perna din catifea vișinie.
Acuratețea acestor detalii și stări este redată doar cu ajutorul unor pete și tușe de culoare de pe paleta artistei Elena Bria. Aceasta s-a născut în 1992 la Chișinău (Republica Moldova) și a absolvit în 2011 Liceul de arte frumoase „Igor Vieru” din Chișinău. A urmat apoi Academia Imperială de Arte „Ilya Repin” din Sankt-Petersburg, din Rusia, pe care a absolvit-o în anul 2018. Ea este prima studentă basarabeancă admisă la academie în decursul ultimilor douăzeci de ani și s-a remarcat la lucrarea de licență pictând tocmai scena de mai sus, „Încoronarea de la Alba-Iulia a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria.1922” (3 x 4 m). De la absolvire până în prezent artista a avut o seamă de expoziții: 2014 – Expoziție, Galeria Constantin Brâncuși, Chișinău, Moldova; 2015 – Italia, Italian Hall, Sankt Petersburg, Rusia; 2016 – Lucrări de vară, Muzeul Academiei de Artă Frumoasă, Sankt Petersburg, Rusia; 2017 – Tineri artiști ruși, Galeria Dedee Shattuck, Wetport, MA, SUA; 2017 – Isabel Mattia, Elena Bria, Timothy Powers Wilson, Galeria Dedee Shattuck, Wetport, MA, SUA; 2017 – Femei pictând femei, Galeria VII, Allenspark, CO, SUA; 2018 – Expoziție personală, Liceul de Artă Plastică „Igor Vieru”, Chișinău, Moldova; 2018 – Lucrări de diplomă 2018, Muzeul Academiei de Artă Frumoasă, Sankt Petersburg, Rusia; 2019 – Transportat: Lucrări din Moldova și Transilvania, Galeria Dedee Shattuck, Wetport, MA, SUA; 2019 – Expoziție, Viprada Studio, Chișinău, Moldova; 2019 – Expoziția Societății Regale a Pictorilor de Portrete 2019, Mall Galleries, Londra, Marea Britanie; 2021- Expoziție personală, New Academia, Galeria Kulterra, București, România; 2021- Expoziție personală, Pursuit of beauty, Arbor Gallery, București, România; 2022- Totul despre iarnă, Salmagundi Club, New York, SUA; 2022- Expoziție anuală deschisă de pictură, sculptură și grafică, Salmagundi Club, New York, SUA; 2022- Caleidoscop, Galeria Kulterra, București, România; 2022- Expoziție personală, Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, România (expoziție curentă); 2023- Spectacol de burse, Salmagundi Club, New York, SUA. Așa au ajuns operele pictoriței Elena Bria pe multe meridian ale planetei. De la Chișinău și București, SUA, Rusia, Marea Britanie și Italia.
Pentru a afla taina inspirației și a pasiunii puse în slujba artei, vom urmării pașii făcuți de Elena Bria în timp. „Anul absolvirii, 2018, a coincis cu sărbătorirea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România şi am vrut, foarte mult, să marchez într-un fel această dată. Regele Ferdinand şi Regina Maria sunt personalităţi legendare şi foarte stimate în istoria românească. Maria este legată de dinastia Romanovilor – era nepoata ţarului Alexandru al II-lea –, iar profesorilor mei de la Academie li s-a părut foarte interesantă tema aleasă de mine. Mi-au pus la dispoziţie unul dintre cele mai spaţioase ateliere, deoarece mă gândeam să fac o lucrare mare, de 3×4 metri. Pentru tablou am făcut peste o sută de schiţe, am schimbat de multe ori compoziţia, perspectiva şi localizările, până când am reuşit să îl fac aşa cum voiam. Am citit jurnalele membrilor Familiei Regale, am încercat să înţeleg ce au simţit Ferdinand şi Maria într-o zi atât de importantă pentru soarta lor. Eu pictez numai după natură, niciodată nu lucrez după fotografii. Pentru Ferdinand mi-a pozat vărul meu, asemănător ca tipologie. Pentru barbă, pieptănătură, am invitat alte modele. O persoană a petrecut două zile în atelierul meu până când am pictat urechile regale, Ferdinand le avea foarte expresive. Toate costumele istorice purtate de modele au fost cusute la comandă, am lucrat mult timp la mantia de catifea, unde erau multe broderii. În linii mari, am terminat tabloul destul de repede, într-o jumătate de an, şi, astfel, mi-am susţinut diploma.(…) Am vrut, întotdeauna, să mă ocup de pictură, nu de marketing. Toată această „épatage art”, la modă, este din seria cumpără-vinde-uimeşte, şi doar atât. Pictura înseamnă altceva. Absolut orice domeniu are propria linie de dezvoltare – putem vedea evoluţia artelor plastice, începând de la desenele rupestre până la epoca Renaşterii, a impresionismului, a realismului…
Putem să dezvoltăm şi aşa ceva în continuare, dar nu este nevoie să inventezi „o nouă roată“, pentru că a priori va fi mai proastă decât cea care există deja. (…) În ceea ce priveşte căutarea propriului stil în pictură, consider că este o temă bătătorită. Dacă eşti un pictor sincer şi cinstit, care se ocupă de autodezvoltare, pictează în fiecare zi şi se bucură de lucrarea sa, atunci stilul se creează de la sine. Dar atunci când îl cauţi intenţionat, faci eforturi pentru asta, consider că nu eşti un pictor, eşti un specialist în marketing… (…) Când nu pictez mai mult de două săptămâni, începe să mă cuprindă o stare sufletească proastă, mă enervează totul, şi simt că sunt nemulţumită de mine. Clar, munca mă face mai bună! (…) Îl ador pe Ilia Repin – un portretist de cea mai înaltă talie. Am copiat un fragment din tabloul său „Sfântul Nicolae din Mira salvând trei nevinovaţi“, un tablou uluitor. Îmi plac enorm pictorul american John Singer Sargent şi pictorul spaniol Joaquin Sorolla. Cred că acesta dormea cu pensula în mână – atât de multe tablouri a apucat să picteze într-o singură viaţă. Pânze uriaşe, unde totul este foarte suculent, expresiv. Admir creaţiile lui Anders Zorn sau Valentin Serov. Nu îmi este deloc indiferent nici americanul de origine rusă Nicolai Fechin, care este un pictor inovator grozav. Îmi plac lucrările lui Corneliu Baba sau ale lui Igor Vieru. Şi, bineînţeles, marele Velázquez, care a jucat un rol important în dezvoltarea artei şi i-a influenţat pe toţi cei pe care i-am amintit.”
Cum a ajuns ca lucrările sale să „călătorească” peste mări și oceane vom afla chiar de la Elena Bria: „În anul cinci la Academie, în atelier a intrat un american, curatorul unei galerii. I-a plăcut foarte mult ce făceam şi mi-a propus să trimită 80 din lucrările mele peste ocean. Nu înţeleg cum s-a întâmplat, dar s-au vândut toate foarte repede. În 2017, tablourile mele au participat la două expoziţii în America, iar în 2019, la invitaţia unei galerii, am plecat în SUA, unde am participat la o altă expoziţie, unde expuneau pictori din Republica Moldova şi din România. Mi-a plăcut foarte mult publicul american, este deschis, sincer, oamenii literalmente „devorează“ arta, le strălucesc ochii. Când tablourile mele au început să se vândă, am suferit foarte mult pentru soarta lor, le consideram copiii mei. Mi-a fost greu să mi le rup de la inimă, să le dau pe mâini străine. M-am eliberat de acest sentiment dureros doar după ce am fost în vizită la o familie de americani care cumpărase una dintre lucrările mele. Am văzut că portretul pictat de mine era atârnat deasupra şemineului din sufragerie, că „se simte bine“, că este în compania unor oameni iubitori…” Cum vede viitorul talentata noastră pictoriță? „ Sper că peste cinci ani voi avea un atelier spaţios într-o ţară meridională – Italia sau Spania –, căci cel mai important este să faci ceea ce îţi place”. Îi dorim la mai multe lucrări pictate cu caracter și tușă proprie, spre a delecta iubitorii de artă cu noutăți de o notă aparte!
