Referendumul promovat de Primarul General al Capitalei și aprobat deja, la foc automat, de Consiliul General al Municipiului București pentru data de 24 noiembrie este ilegal. Consiliul General al Municipiului București nu are competența legală de a aproba organizarea unui referendum local în București. Din art. 14 alin.1 din Legea nr.3/2000 rezultă că atribuția de a organiza referendumuri locale aparține consiliului local sau, după caz, consiliului județean. Din dispozițiile Codului administrativ rezultă că CGMB nu este nici consiliu județean, nici consiliu local, ci un tip special de consiliu municipal, cu atribuții speciale prevăzute prin lege și cu unele atribuții partajate cu consiliile locale ale sectoarelor. Practic, Capitala are, conform Codului administrativ, șase consilii locale plus un consiliul municipal, fără a avea un consiliu județean. Din preambulul hotărârii CGMB de luni, din care rezultă că aprobă organizarea unui referendum local în București în data de 24 noiembrie, se poate afla că hotărârea s-ar întemeia pe art. 129 alin.14 din OUG nr.57/2019 (Codul administrativ). Doar că acest text nu conferă CGMB o competență anume de a aproba organizarea unui referendum, ci de „a îndeplini orice alte atribuții, în toate domeniile de interes local, cu excepţia celor date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice, precum şi orice alte atribuţii stabilite prin lege”.
Referendumuri locale, așa cum s-a spus mai sus, pot organiza doar consiliile locale, respectiv, județene. În cazul Capitalei, doar consiliile locale de sector pot organiza referendumuri locale. Atribuția consiliului local de a convoca referendumuri nu este dintre cele care se partajează cu CGMB – a se vedea, în acest sens, art. 165 alin.2 din Codul administrativ. Este adevărat că art.169 din Codul administrativ dispune că hotărârile CGMB sunt obligatorii pentru consiliile locale ale sectoarelor, dar nu și în cazul în care aceste hotărâri sunt date cu depășirea atribuțiilor CGBM. Pentru ca referendumul aprobat de CGMB să fie obligatoriu în sectoare, trebuie ca toate cele 6 sectoare să ratifice hotărârea CGMB ori să hotărască separat organizarea unor referendumuri locale în cele 6 sectoare, cu aceleași întrebări ca și cele propuse de CGMB. În lipsa unor astfel de hotărâri, referendumul are caracter ilegal, iar rezultatele sale vor putea fi invalidate de birourile electorale, cu consecința că banii cheltuiți pentru referendum (cca șapte milioane de lei, conform estimărilor PMB) vor fi fost aruncați pe fereastră. Hotărârea CGMB invocă și art. 139 alin.3 din Codul administrativ, dar acea normă nu se referă la referendum, ci la majoritatea cerută pentru a lua hotărâri. Codul administrativ dă în competența prefectului atribuția de a se ocupa de referendumul local – art. 258 lit. d). Pare a se stabili chiar că prefectul este cel care convoacă referendumul, mai ales dacă e vorba de o ințiativă cetățenească. Este cert, însă, că prefectul Capitalei trebuie să atace urgent, în contencios administrativ, hotărârea CGMB de aprobare a referendumului, pentru că este ilegală.
Legea referendumului nr.3/2000 dispune, atât la art. 2 alin.2, cât și la art. 13 alin.1, că referendumul local poartă asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale. Primele două întrebări ale referendumului aprobat de CGMB sunt probleme de interes deosebit doar pentru Primarul General, iar nu și pentru bucureșteni. Dimpotrivă, este esențial pentru bucureșteni ca Primarul General să nu fie singura autoritate care distribuie banii publici din cele șapte bugete ale Capitalei (șase pe sectoare și unul general) și care emite toate autorizațiile de construcție în București. Este legal și prudent ca asemenea puteri să nu fie concentrate în mâinile unei singure persoane, în condițiile în care Constituția și Codul administrativ instituie principiul subsidiarității în administrația publică.
Referendumul aprobat de CGMB nu numai că încalcă autonomia locală și dreptul sectoarelor bucureștene la surse de finanțare, proporționale cu sarcinile stabilite de lege, dar vine și cu pericolul major de a declanșa mișcări similare și în alte zone și regiuni ale țării, care ar putea să ducă la enclavizare și la grave atingeri aduse caracterului unitar al Statului român. În ciuda dispozițiilor art. 75 din Codul administrativ, referendumul aprobat de CGMB golește de atribuții financiare administrația locală a sectoarelor, are caracter intempestiv, afectând previzibilitatea și stabilitatea serviciilor publice organizate de UAT – urile de sector și implică limitarea accesului la serviciile publice, inclusiv cel al emiterii autorizațiilor de construcție, de vreme ce banii și autorizațiile de construcție vor fi fost concentrate într-o singură mână, cea a primarului general, care este și autorul propunerii de referendum… Referendumul aprobat de CGMB încalcă, de altfel, atât art. 87, cât și art.96 din Codul administrativ relative la drepturile UAT de sector la resurse financiare și la patrimoniu propriu.
Lasă un răspuns