Dar una în care tu, cel care citești, eu, noi toți nu avem nimic de spus in privința a ce ajunge pe listele electorale. Cine e pe liste, indiferent pentru ce funcții publice, nu hotărâm noi. Niciodată! Am drept de vot din 1991. Niciodată nu am avut ocazia să votez un candidat despre care să pot spune că mă reprezintă cu adevărat. Nici în acest an nu o voi avea. Mă gândisem să votez un candidat care să nu fi făcut deloc parte până acum din sistem. De niciun fel. Oferta era extrem de redusă din start: Pr. Ciprian Moga sau Dr. Constantinescu. Acum nu mai am pe cine. Ambilor le-a fost respinsă candidatura. În acest moment niciun candidat la prezidențiale nu este nou, toți au legături cu sistemul în spate și nu e nimeni curat, cu o activitate civică recunoscută, care să îl recomande.
Simion – AUR. Pentru mine, AUR a fost, la început, o speranță. Până l-am văzut, destul de repede, pe Simion derapând din ce în ce mai mult, ca într-un moment apoteotic sa îl văz luând-se de gât cu „Fratele Dan Diaconescu”. Cum a intrat AUR în parlament când nu știa aproape nimeni de el, nu e greu de ghicit. Mai rău e ca a atras la început oameni de bună-credință. Mulți dintre ei s-au lămurit între timp. Ciolacu. Desemnat de PSD. Care a lăsat capul în jos în fața șefilor de la Bruxelles și i-a oferit lui Iohannis contracandidatul perfect care sa îl pună a doua oară în scaun la fel de degeaba. Plus toate potlogăriile făcute de la Iliescu încoace. Și cu asta am spus tot. CIUCĂ. Generalul de carton. Din câți Generali adevărați are România, PNL nu l-a găsit disponibil decât pe acesta. Elena Lasconi, USR. Partid croit de către servicii, în special rezultatul muncii DGSE (serviciul de informații externe francez) + altele. Vârful progresiștilor. Candidata având crucea la gât și lejebitichiul în dos. Cristian Diaconescu. Ministru de Justiție în timpul tandemului Iliescu- Năstase, apoi Ministru de Externe pentru Băsescu în guvernul Ponta, consilier al lui Traian Băsescu și multe alte funcții. De la PCR, când Diaconescu era „permanent preocupat de pregătirea politică și profesională, fiind cursant al Universității de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid”, la PSD, UNPR, PMP și pana azi când e „independent”. Cristian Terheș. Rupt din AUR. Pentru mine e de ajuns. Ana Birchall, fostă pesedista deghizata acum în independentă. Ana Birchall a fost Secretar General Adjunct pentru Relații Internaționale al PSD, deși nu vorbește nicio limbă străină. Fosta ministru de justiție în guvernul Vioricai Dancilă. Silviu Predoiu – general cu patru stele al Serviciului de Informații Externe. Nu mă deranjează deloc că e șpion militar, treaba e că nu știu cui ii e de fapt credincios cu adevărat. Ludovic Orban – de el, săracul, îmi e milă. Dar nu într-atât încât sa îl votez. Penelist sadea, fără traseism politic, dar nu îl ajută multe. Plus ce a făcut în „Plan Demonium”. Sebastian-Constantin Popescu. Nu m-a convins cu nimic nici el, nici partidul lui. Călin Georgescu. Fost AUR. Cireașa de pe tort, Clubul de la Roma. Alexandra-Beatrice Bertalan-Păcuraru. Pe bune?! Femeia pe care nu o recomandă nimic în afară de faptul că e „fata tatălui ei”, costum de camuflaj, teatru ieftin și prost, plus urletele vaccinistein „Plan Demonium”. Mulțumesc, nu servesc. Mircea Geoană. Cel supranumit de către tătucul Iliescu drept „prostănacul”, cunoscut drept „Mihaela, dragostea mea”. Băiat bun, recompensat baban pentru activitatea sa de către americani după ce a fost, printre altele, și ambasador la ei. Asta după ce a ocupat o perioada postul de ministru de externe pentru Năstase. Printre altele.
Nu știu dacă am omis pe cineva important. Ce știu e că iar nu am cu cine vota!
