Când Securitatea împreună cu agenturile străine sovietice, maghiare, franceze, germane și iugoslave, dădeau lovitura de stat din decembrie 1989, în România erau 23 de milioane de români. La ultimul recensământ din decembrie 2022, mai eram doar 19 milioane. Iar până azi cu siguranță au „luat-o la pas” și alții în căutarea „fericirii”. După unele surse „neoficiale”, ar mai fi în prezent, undeva intre 16 și 17 milioane de romani. Păi, cum vine asta? Simplu că bună ziua… prin trădare – furt și vânzare de țară – înstrăinare – falimentare – sărăcie – exod – probleme demografice – colonizare cu tot felul de colorați de rase, religii și mentalități diferite – și, la final, un 4 martie 2024 cu Klaus Iohannis sau mutul nostru cel de toate zilele, primind Premiul European „Coudenhove-Kalergi” pentru anul 2020! Simplu – sigur – eficient…precum vaccinul împotriva Covid! Pentru a înțelege mai bine, în politică, precum în medicină, trebuie să identificăm prima dată cauzele. Cauze care au generat efectele pe care le trăim de 30 și ceva de ani.
Conform profesorului Corvin Lupu, „cârmaciul” Nicolae și-a semnat sentința în anul 1982, când, la ordinul lui, are loc penetrarea deplină a Securității în Comerțul Exterior. Atunci se înființează ICE Dunărea – de fapt o unitate a Securității, care dirija și controla absolut toate exporturile României. Toți directorii și șefii de întreprinderi de comerț exterior erau ofițeri acoperiți ai Securității. Banii proveniți din export, adică valuta forte, nu intrau în contul întreprinderilor de Stat, ci în alte conturi, paralele, ale Securității. Tot profesorul Corvin Lupu, în cartea sa „Trădarea Securității”, explică pe larg fenomenul. Din informațiile sale, în conturile secrete ale Securității, controlate de ofițerii acoperiți din comerțul exterior, în decembrie 1989 se aflau în jur de 30 și ceva de miliarde de dolari! Iar în Portul Constanta, în același decembrie sângeros, se afla marfă facturata de aproximativ opt miliarde de dolari. Mare parte din acești bani, bani pentru care munciseră și suportaseră privațiuni 23 de milioane de români, au ajuns în conturile oligarhilor, transformați după așa zisa Revoluție, în politicieni și oameni de afaceri. Acesta este punctul zero al corupției și falimentarii România, din care nu ne revenim nici azi, la 34 de ani de la schimbarea de regim politic.
Foștii securiști, și cei din eșalonul doi din PCR, și-au împărțit rezervele valutare ale tarii și conduc până azi România alături de urmașii lor. Bineînțeles cineva trebuia să plătească factura tuturor acestor nelegiuiri. Primul a plătit-o chiar „cârmaciul” Nicolae, care a fost „recompensat” de foștii săi colaboratori și subordonați, cu un încărcător complet marca Kalashnikov. Pe urmă am urmat noi și copii noștri… Îmbogățirea și îmbuibarea unora, exodul altora! Poveștile sau miturile privind conturile din străinătate ale lui Ceaușescu, s-au evaporat rapid. Noua realitate însă, a devenit una extrem de dură. Tranziția, reformele, privatizările, inflația accelerată, devalorizarea, șomajul tot mai mare, scăderea – nicidecum creșterea mult așteptată a nivelului de trai, au generat un proces masiv de emigrare a românilor în Occident.
În noua eră, nu mai exportăm bunuri, valori sau produse de larg consum. Exportăm oameni, adică viitori consumatori. Muncitori și consumatori! Ghinionul unora, norocul altora. România a devenit brusc o piață de desfacere și consum, în special pentru țările occidentale, dar și un exportator de mână de lucru calificată… însă extrem de ieftină. Adică buni și ieftini! Nu mai exportăm mașini, tractoare sau camioane. Exportăm creiere – inteligență! Inteligență de tot felul – de la meseriași, tehnicieni, la ingineri, medici, informaticieni, specialiști, profesori. De 34 de ani, România trăiește o tranziție și un exod continuu… de ce sau spre ce, doar Bunul Dumnezeu știe. Mentorul meu, Răul Volcinschi, ne învăța următoarele… bradul falnic de la munte, cu rădăcini adânc înfipte în stâncă și pământ, nu va prinde niciodată rădăcini în nisipul de la malul mării! Buruiana, în schimb, prinde rădăcini ușor și o întâlnim peste tot.
Din exodul meu personal în Occident, am înțeles că românul autentic se identifică tot mai mult cu bradul de care îmi vorbea domnul profesor. Nu întâmplător „moșul” Ion Gavrilă Ogoranu, și-a intitulat volumele de cărți – „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”! Așa cum nici noi nu ne îndoim de Adevărul Credinței noastre Ortodoxe. O Credință Ortodoxă despre care duhovnicul meu din tara, Părintele Gheorghe Braica, îmi spunea că este ultima redută, ultimul bastion aflat în calea neomarxismului ateu și cotropitor din Occidentul colectiv. O Europă occidentală lăsată pradă globalismului nivelator, invaziei afro – arabo – musulmane, sodomiei lgbt-iste, desacralizată într-o foarte mare rătăcire și întuneric. Slăbirea și degradarea treptată a Catolicismului, a dus la pierderea identității Creștine în Europa occidentală. Astăzi, doar Italia, Spania și Portugalia se mai pot numi în Apus, că fiind țări creștine. Restul țărilor din Apusul Europei sunt orice, numai creștine nu mai sunt. Și poate tocmai din această cauză a îngăduit Dumnezeu, ca exodul românilor în această parte a Europei, să aibă o importantă dimensiune și semnificație spirituală. De înnoire și salvare a spiritului și Credinței Creștine occidentale. Milioanele de români din Diaspora, reprezintă transfuzia de Ortodoxie, de Credință Creștină nealterată, de apostolat într-o lume care l-a pierdut momentan pe Dumnezeu. Poate este puțin cam mult spus, dar eu personal cred că prin noi, românii, Dumnezeu nu vrea moartea, ci salvarea și mântuirea păcătoșilor! Amin!
Lasă un răspuns