Despre bisericile demolate, translatate (mutate) sau scufundate în ape în regimul anterior am mai scris de-a lungul timpului. Despre cele care au fost reconstruite am menționat, dar despre o biserică care s-a ridicat din ape, pe vechea locație, încă nu aveam vești. Dar iată că, în Mureș, pe luciul apelor lacului Bezid din Sângeorgiu de Pădure, apare reflectat turnul unei biserici. Până să se dărâme complet vechiul turn al lăcașului de cult răsărea din lacul de acumulare și era fotografiat an de an de sute de turiști. Acum a fost reconstruit cu bani din donații, iar nouă biserică poate fi deja vizitată. Gaspar Peter, ghid turistic: „A fost simbolul programului de distrugere a satelor din comunism și a rezistat în apă până în 2014, după care s-a prăbușit de tot, dar prin donații publice am reușit să reconstruim biserica, fix acolo unde era, în apă.”
Turiştii care ajung în zonă sunt atraşi de povestea satului scufundat, care se află încă sub ape. În trecut, comuniştii au decis să amenajeze un lac de acumulare în locul satului. Pentru că localităţile din împrejurimi erau des inundate, comuniştii au decis să sacrifice Bezidu Nou, ca să construiască un baraj. Oamenii au trebuit să-şi părăsească locuinţele şi munca de o viaţă, dar unii au refuzat şi au fost înghiţiţi de ape. Biserica catolică a fost singura din cele cinci lăcaşuri de cult care au rămas deasupra apelor. De aceea a primit numele de biserica solidarităţii, iar lucrările de renovare au fost aparte. 180 de case și biserica au fost evacuate și cedate apelor ce s-au ridicat în spatele barajului nou construit.
Szasz Levente, viceprimar Sângeorgiu de Pădure: „Restul satului nu prea se vede, e sub apă, chiar deasupra apei este construită biserica.” Lucrarea a fost una anevoioasă pentru că biserica „stă” chiar pe apă. Pentru a putea face să se ridice din nou biserica au fost aşezaţi 36 de piloni de beton, de 15 metri fiecare, pentru care s-a forat chiar în lacul de acumulare. Turnul actual are aproape 20 de metri înălţime și acoperișul de sticlă, iar sus se vrea a se pune un clopot care provine din satul respectiv. Şi mai important în contrucţia respectivă e faptul că aceasta nu va fi închisă, deci nu va fi acoperiş pe biserică, numai turnul va fi acoperit. Pentru accesul turiştilor este construit și un pod. În turla bisericii este amenajată o expoziţie de fotografie cu vechiul sat, iar în sala centrală a clădirii vor putea fi organizate spectacole pe viitor. Mathe Zoltan, arhitect: „Biserica a fost fondată pe piloni având în vedere că e un loc periodic inundate. Eu am urmărit un singur lucru, să reconstruim aceasta biserică pe amprenta fostei biserici”. Biserica – în trecut catolică – a primit acum numele de „Biserica Solidarităţii” – şi toţi oamenii, indiferent de confesiune sau religie, sunt bineveniţi.
Reconstrucţia a costat 350 de mii de euro, iar turiştii o pot vizita gratuit. Acum, biserica nu mai este destinată slujbelor, ci rămâne monument istoric şi un simbol al localnicilor care şi-au pierdut casele sub ape. Construcţia este ultima dovadă a existenţei unui sat pe care, în urmă cu mai bine de trei decenii, regimul comunist a hotărât să-l şteargă de pe hartă, ca să facă loc unui lac de acumulare. Acum lăcaşul a fost reconstruit pe fundul Lacului Bezid, în amintirea celor care au fost obligaţi să renunţe la tot ce aveau acolo, odată. Noul lăcaş va fi simbolul tuturor religiilor care au convieţuit în satul inundate și poate fi vizitat de oricine dorește o conectare cu trecutul, dar și cu viitorul.
