Putem spune că cerul țării noastre „s-a îmbogățit” de ceva vreme, pentru că păsări spectaculoase a reapărut în România. Iată că ornitologii au semnalat după mai bine de jumătate de secol apariția vulturului negru, una dintre cei mai mari păsări răpitoare din Europa, în România. De la începutul anului 2024 până în prezent, au fost observate 10 exemplare de vultur negru. Primul a fost văzut chiar la începutul lunii ianuarie în Caraș Severin, iar cel mai recent pe 8 iunie în Teleorman. Deși până de curând se credea că vulturul negru a dispărut cu totul, această specie de răpitor a revenit în România și a rămas pentru perioade lungi de timp. În Dobrogea, unde este cel mai des zărit, vulturul negru este monitorizat constant. Este inclus într-un program special pentru reintroducerea acestei specii în Munții Balcani. Monitorizarea constantă urmărește comportamentul vulturilor, folosind emițătoare GPS supravegheate permanent de specialiști. Vulturul negru este cea mai mare specie de răpitor din Europa, fiind zărit cel mai frecvent în Spania continentală și insula Mallorca din Baleare, Portugalia, Bulgaria, Turcia, Grecia și Franța, unde a fost reintrodus.
Specialiștii estimează că în Europa există aproximativ 3.000 de perechi de vulturi negri, cu cea mai mare populație în Spania. Această specie joacă un rol esențial în prevenirea apariției anumitor boli, deoarece se hrănește cu animale moarte, prevenind astfel dezvoltarea bacteriilor periculoase. Preferințele alimentare ale vulturilor negri includ în special carcasele de oi moarte, dar și alte animale mici, reptile sau insecte. Vulturul negru sau cum mai este numit „vulturul pleșuv negru” sau „vulturul pleșuv brun” (Aegypius monachus) este o pasăre răpitoare de zi de talie foarte mare, din familiei Accipitridae. Este cea mai mare pasăre răpitoare din Europa. Lungimea sa este de 100–115 cm și are o greutate de 7.000-14.000 g, iar anvergura aripilor 220–290 cm. Este o pasăre sedentară, răspândita sporadic în zonele împădurite de deal și montane. Aria de prezența a vulturului negru se întinde de la Peninsula Iberică până la Mongolia orientală. În Europa, distribuția sa este foarte fragmentată, deoarece acesta a dispărut din numeroase regiuni în secolul trecut. Cu excepția taliei, dimorfism sexual este absent, masculul ajunge în medie la 93% din talia femelei. Penajul este în întregime de culoare cafeniu închis, cu vârsta devine mai deschis la culoare. Capul cu un aspect golaș, acoperit cu un puf delicat cenușiu sau albicios. Gulerul de pene din jurul gâtului, de aceeași culoare ca și penajul, se întinde de multe ori până în vârful capului. Remigele sunt de culoare cafeniu închise. Ghearele sunt cenușiu-albăstrui. Tarsurile sunt în mare parte acoperite cu pene și foarte pufoase.
Păsările tinere au un penaj mai închis și mai uniform. În zbor, vulturul negru se recunoaște prin talia sa mare, aripile foarte mari și profund digitate și coada cuneiformă. Este o pasăre solitară sau se adună în colonii dispersate. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de cinci-șase ani. Cuibul este amplasat în copaci la 3-12 m înălțime, mai rar pe stânci. Cuibul este o construcție voluminoasă, până la doi metri în diametru, făcut din crengi. Femela depune un ou prin februarie-aprilie. Oul este alb sau brun-ruginiu, cu desene castaniu-roșcate. Clocitul este asigurat de ambele sexe și durează 50-55 de zile. Puii sunt nidicoli, hrăniți cu carnea regurgitată de părinți. Pot zbura la circa o sută de zile, însă sunt dependenți de părinții pentru încă două-trei luni.
Vulturul negru este un necrofag strict și se hrănește în principal cu leșuri de ungulate domestice. Cadavrele de oi moarte constituie o parte esențială din hrana sa. Hrana sa include și animale mici moarte (lagomorfe, mustelide), dar și cadavre de ungulate sălbatice mari, mai rar păsări, reptile și insecte. În România era o specie comună la sfârșitul secolului XIX, care cuibărea în Carpați și munții Dobrogei, dar a dispărut în prima parte a secolului XX. A devenit apoi o specie dispărută de pe teritoriul României și Republicii Moldova. Acum s-a reîntors acasă… (G.V.G.)
