Așadar, Ungaria joacă (vom vedea dacă va și câștiga). Ce anume joacă Ungaria? Trebuie să spunem că jocul vecinilor maghiari este extrem de sofisticat și, vrem, nu vrem, vom fi noi înșine atrași în el. În primul rând, Ungaria a ales soft-powerul „rusesc”, adică ideologia anti-LGBT, care este congruentă cu cea a republicanilor, până la un punct. Faptul că Ucraina, Taiwan și Japonia au adoptat în ultimele șase luni legi pro-LGBT arată că tabăra aliaților SUA trebuie să facă un gest simbolic de acest tip pe care Ungaria nu-l va face. Iată o primă falie în alianța cu SUA. România va judeca ea însăși unde se află… În al doilea rând, Orban spune că SUA cere Ungariei să iasă din UE, ceea ce Ungaria nu face! Politica maghiară nu este anti-UE, cum ar cere SUA, ci este una de găsire a unui statut special pentru V4, cea care acum, cu „rătăcirea” relativă a Poloniei pe aliniamentele anglo-saxone, e problematică. Dar, spune Orban, frații polonezi se vor trezi din beția mini-hegemonismului lor (imprimat de SUA, Marea Britanie și însoțit de echipa balticilor și a nordicilor) și va reveni la sentimente mai bune față de Europa Centrală.
Axul central al puterii UE era axa Paris-Berlin, la care Orban ar fi adăugat, ca sugestie, Moscova. Actualmente, acest ax este reprezentat de „Londra, Varșovia, Kiev, Țările Baltice și Scandinave”… În oglindă, spune Orban, China nu cere Ungariei să iasă din UE, ci i se pare un avantaj existența Ungariei acolo. Așadar, atitudinea Chinei față de UE diferă de cea a SUA. China a făcut, spune Orban, cea mai bună ofertă posibilă Ungariei. Acesta este punctul central al discursului. Avansul Chinei în UE, prin Ungaria, avans care nu vrea să destabilizeze strategic clasica UE, franco-germană, este de reținut. Trenurile de mare viteză (TGV) pomenite la întâlnirea lui Orban cu Ciolacu, dacă vor fi executate de chinezi (așa cum e de așteptat), vom deduce că Europa Centrală (V4), cu România cu tot, va recăpăta un aspect coerent, dar nu sub umbrela americană a unui Intermarium polonizat, ci sub umbrela unei Chine care este interesată ca statele națiune ale locului să nu se miște prea mult pe tabla de șah…
Încă un aspect: dacă Orban a acceptat oferta Chinei, acest lucru vine în contradicție viitoare cu politica lui Trump, pe care aparent Ungaria o acceptă. De reținut și pentru suveranismul românesc de extracție trumpo-poloneză! Orban sugerează că e nevoie de autonomie strategică, mergând pe aliniamentele lui Macron de dinaintea războiului din Ucraina, pe care Ungaria îl vrea mai repede terminat și, evident, vrea ca Europa să reia cât mai rapid legăturile cu Rusia.
Pe scurt, Orban vrea o Uniune Europeană autonomă strategic, deci în care influența strategică americană să scadă, o Europă a statelor naționale (critica lui la adresa Occidentului care nu mai crede în statul național e de urmărit, acum nu e foarte clară…), o Europă care, cu ajutor rusesc și beneficiind de aportul economic al Chinei să se dezvolte pașnic. Termenul cheie al strategiei maghiare: Conectivitate, adică a face jocuri de tip multipolar angajând strict comunitatea națională organizată politic și cultural în statul național.
Nici un cuvânt despre autonomia ținutului secuiesc. Orban pare a fi convins că locul României este alături de Ungaria, acolo unde ar trebui să revină și Polonia. O comunitate maghiară puternică în Ardeal nu poate duce decât la sporirea energiei românești a locului și a statului român. Orban are deja o rețea densă de adepți în Europa franco-germană. În comentarii, un volum din 2020 apărut la Paris care arată o extraordinar de bine pusă la punct strategie de cunoaștere reciprocă maghiaro-franceză…
P.S. Surprinde tonul foarte franc al acuzei că Nord-Stream a fost detonat „în mod evident la indicația americanilor”.
Lasă un răspuns