A fost pe toate posturile de televiziune dezbaterea „titanilor”, președintele cu numărul 45 pe tricou, și președintele cu numărul 46. Poate că ordinea este inversă, dar noi nu trebuie să întoarcem lucrurile spre „ghinion”. Regulile stabilite au fost ca la fotbal: două minute unul, două altul, în pauză au zâmbit a neliniște. Cel cu numărul 45 a lăsat morții din pandemie, dar a venit cel de-al 46-lea și au fost înviați iar haosul de la 45 a fost remodelat de 46. Dacă nu făcea cel cu 46 medicamente nu ajuta țara să devină (de unde o fi cuvântul: de-vină?) cea mai mare economie mondială. Totuși lumea aceasta este condusă de domniile lor, dacă este așa, eu mă mut pe planeta Marte. Fac acest lucru pentru că este a patra planetă de la soare și penultima ca mărime din sistemul solar. Sigur că o să port ochelari cu scintilații ca să nu mă deochi. Chestia cu mutatul pe planeta Marte o spune și domnul Elon Musk. Dar sunt sigur că nu o să ne certăm pe acolo, amândoi suntem pacifiști și așteptăm soarele să ne topească în armonie și destin. Dacă nu ne lovea covidul ajungeam o așa mare economie că treceam pe producția de chiloței cu ștremeleag pentru toate vârstele, sic…! Spune cineva… Dar nu a fost să fie. Alt cântec de jale: trafic de persoane, planeta trebuie schimbată de la dosul văcuțelor până în 2030, pentru ca în 2031 să rămânem țuț împietriți în foamea deșertului radioactiv. Dacă era „radiopasiv” nu se punea la socoteală și nu știu a cui socoteală mai este. De ce îmi trece prin cap vorba aceea veche: ce-i în mână nu-i minciună…?
Desigur că nu am vorbit despre dezbaterea dintre Donald Trump și Joe Biden până acum, am bătut câmpii, dar asta să nu mă bată ei pe mine. Nici despre dezbaterea din 29 septembrie 2020, dar nici despre dezbaterea din 2024 nu vorbesc. Sau totuși și desigur, dezbaterea dintre Donald Trump și Joe Biden a fost unul dintre cele mai urmărite evenimente politice din ultima perioadă. Dezbaterile au acoperit subiecte importante, cum ar fi economia, justiția socială, schimbările climatice și pandemia de COVID-19. Momentul a fost plin de tensiune și schimburi dure de replici între cei doi candidați la președinția SUA. Dezbaterea a avut o mare implicare publică și a fost extrem de controversată, ca un semnal asupra opiniei publice în privința alegerilor. Ce a ieșit? Să vedem, s-a vorbit despre deficitul bugetar, iar acolo a fost ca un meci de oină. Deficitul bugetar al Statelor Unite este diferența dintre sumele cheltuite de guvern și veniturile colectate. Atunci când guvernul cheltuie mai mult decât colectează, acest lucru duce la creșterea deficitului bugetar.
Deficitul bugetar poate fi finanțat prin împrumuturi, care duc la creșterea datoriei naționale a țării. De-a lungul timpului, SUA a experimentat deficite bugetare semnificative, iar acestea au devenit subiecte încinse și îngrijorare pentru anumite segmente ale societății. Administrarea corectă a finanțelor publice și gestionarea deficitelor bugetare reprezintă provocări importante pentru guvernele americane.
Au vorbit despre veteranii de război, iar acest subiect eu l-aș încadra între civilizați și necivilizați. În cazul de față toți suntem civilizați, dar vorbesc și eu așa. Pentru cei considerați „necivilizați” sau care nu respectă normele umanitare și internaționale, perspectiva asupra veteranilor de război poate fi diferită. În anumit context sau cultură, veteranii de război pot fi percepuți ca simboluri ale conflictelor, violenței sau hegemoniei militare, fiind criticați sau stigmatizați în loc să li se acorde recunoaștere sau respect. Aceste diferențe de percepție pot fi influențate de contextul cultural, politic sau ideologic specific al fiecărei societăți. În general, respectul față de veteranii de război ar trebui să fie un principiu universal, indiferent de apartenența culturală sau politică, având în vedere sacrificiile pe care aceștia le-au făcut pentru a apăra valorile și libertățile fundamentale ale umanității. La acest capitol politicienii au găsit alt răspuns: patriotism. Apoi partea comică, demnă de cei mai „mari” titani: „ești fraier, tu ești ratatul”. Și dă-i și dă-i și știți care este partea bună din cei zece ani de președinte a lui Iohannis? Au trecut deja! Dar partea cea mai bună este că ne-am pricopsit cu baze militare în toată țara, dar nu sunt românești. Sunt străine de noi, care suntem vechi. De 2500 de ani!
Mă gândeam la termenul ratat sau eșuat. Termenul „ratat” poate avea diverse conotații în funcție de contextul în care este folosit. De obicei, termenul este asociat cu eșecul în atingerea unui obiectiv sau a unei standarde așteptate. A fi considerat „ratat” poate însemna că ai eșuat în îndeplinirea unei sarcini sau că nu ai atins anumite standarde sau așteptări. Nu trebuie să te definești pe tine însuți sau pe alții în funcție de eșecuri sau situații nereușite, deoarece fiecare persoană întâlnește obstacole și greșeli pe parcursul vieții. Trebuie să ne setăm obiective realiste, să-ți asumi răspunderea pentru acțiunile tale și să înveți din eșecuri pentru a-ți îmbunătăți abilitățile și a evolua. Folosirea cuvintelor, precum: „om alb” sau „om negru” este considerată incorectă din punct de vedere al sensibilității culturale și al conotațiilor istorice asociate cu acești termeni. Aceste expresii pot fi percepute ca fiind discriminatorii sau discriminatorii de către unele persoane sau comunități. Dar la vârful lumii folosim orice termen, iar dacă ne supărăm dăm cu paltonul în capotă.
Lasă un răspuns