Am văzut meciurile de fotbal la televizor, dar parcă comentatorul nostru era pentru echipa adversă: jucătorii belgieni sunt mai titrați, ei știu că… Acel comentator nu a știut niciodată că sportul este renumit prin sportivitate și dăruire, iar rezultatul depinde de acești factori minunați. Ce să facem, parcă suntem neamuri de slugi la toate capitolele, iar poziția ghiocel a devenit virtute. Ce frumos sună cuvântul: virtute. Singura mare librărie care a rămas „liberă” în România, este Librăria Alexandria. Ei pe rețelele sociale ne-au amintit de un text din cartea lui Ray Bradbury, rostit de Meryl Streep, prin care ne roagă să ținem literatura în viață. Dar ce a însemnat romanul lui Ray Bradbury, ce a însemnat filmul pe care eu l-am văzut la o vârstă fragedă? Atunci mi-am spus: nu se poate așa ceva? Dar văd cum timpul mă contrazice. „Fahrenheit 451″ este un roman distopic (lume imaginară și utopică) scris de Ray Bradbury și publicat în 1953. Acțiunea cărții are loc într-o societate totalitară în care cărțile sunt interzise și incendiate de echipe speciale de pompieri. Titlul romanului se referă la temperatura la care hârtia arde și este un simbol al distrugerii culturii și cenzurii în această lume futuristă. Cartea explorează subiecte precum libertatea de exprimare, cenzura, rolul mass-mediei și importanța păstrării operei literare în societate. Personajul principal, Guy Montag, este un pompier care, în loc să stingă incendii, este responsabil să ardă cărți. În timpul călătoriei sale, el descoperă rădăcinile nefericirii și lipsa de conectare emoțională din societatea în care trăiește.
„Fahrenheit 451” este considerat un clasic al literaturii science fiction (atunci) și este apreciat pentru criticile sociale profunde pe care le aduce în atenție. Oare ce s-a schimbat? Ce ne spune autorul: „Când lucram la romanul 451° Fahrenheit credeam că descriu o lume care poate deveni realitate în patru sau cinci decenii. Dar doar cu câteva săptămâni în urmă, într-o noapte, un cuplu a trecut pe lângă mine în Beverly Hills plimbându-și câinele. Am rămas cu ochii holbați la ei. Femeia avea într-o mână un radio nu mai mare decât un pachet de țigări, a cărui antenă tremura. Din aceasta ieșeau fire de cupru care mergeau către un con frumos realizat care intra în urechea ei dreaptă. Mergea ca o somnambulă, ignorând bărbatul și câinele, ascultând sunetele și șoaptele tragediei unei melodrame îndepărtate, ajutată să păstreze drumul de soțul care putea să nici nu fie acolo. Aceasta nu era ficțiune”.
Ficțiunea ca realitate sau realitate ca ficțiune, orașul de 15 minute deja începe să fie zărit în Canada. Orașul Edmonton este pe cale să fie împărțit în 15 districte. După trei ani de planificare administrația orașului își prezintă marea „realizare”. Acest concept este prezentat ca fiind ceva extraordinar pentru cetățeni, dar… există și un dar care de fapt se traduce prin „vă iau libertatea de a călătorii”. Expresia „orașul de 15 minute” se referă la conceptul urbanistic în care rezidenții ar trebui să aibă acces la toate facilitățile și serviciile de bază, cum ar fi magazine, școli, parcuri sau locuri de muncă, într-un timp de aproximativ 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta de la locuința lor. Acest concept promovează mobilitatea sustenabilă, creșterea calității vieții și reducerea impactului mediului în mediul urban. Așa spun ei…! Reducerea impactului mediului o putem defini și prin consumul de lăcuste ca hrană ideală pentru noi.
Să ardem cărțile, să călătorim doar în închipuire? Și visul este o călătorie, dar în alte vremuri, vremuri trecute… Premonițiile sunt valabile pentru „Guy Montag”, care este doar un pompier pregătit să ardă cărțile. Dar parcă am mai trecut prin așa ceva când un „mare” (cu sens schimbat) a ars cărțile unui mare poet, iar astăzi în orașul Frankfurt, un mare bulevard îi poartă numele.
De ce sunt lăcustele gustoase? Lăcustele sunt considerate comestibile pentru oameni din mai multe motive: Lăcustele sunt o sursă excelentă de proteine, fibre, vitamine și minerale. Acestea conțin cantități semnificative de proteine de înaltă calitate, dar și de fier, zinc și alte substanțe nutritive esențiale. Creșterea lăcustelor necesită mai puține resurse în comparație cu alte surse de proteine, cum ar fi bovinele. Ele consumă mai puțină hrană și apă și emit mai puține gaze cu efect de seră decât alte animale crescute pentru consum. Lăcustele sunt abundente în multe părți ale lumii și reprezintă o sursă potențială de hrană pentru a combate insecuritatea alimentară.Mulți oameni găsesc lăcustele gustoase și crocante, ceea ce face ca aceste insecte să fie apreciate în bucătăria multor culturi. Din aceste motive, lăcustele sunt considerate o alternativă durabilă și nutritivă la alte surse tradiționale de proteine animale.
Acum înțelegeți? Țăranul Român își creștea cu mult prea multă trudă văcuța lui, astăzi datorită unei mari „înțelepciuni” benefice lumii, el este ajutat să trăiască degeaba. Ce să mai spun, nu pot să vă urez decât poftă bună în acest oraș de 15 minute, unde mirosul și fumul de hârtie este proaspăt și îmbietor.
Lasă un răspuns