Mergem la vot, ca să…? În funcție de programul partidului. Care program…? Cine mai înțelege ce s-a întâmplat la partidul de comasați…? Partidul unic ne pândește de la geam: nu furați…? Campania ne cântă un pasaj din Campanella lui Franz Liszt, sau de Paganini…? Cine mai știe ce vor aleșii permanenți și incerți ce au rămas statornici pe sacii de voturi? Întrebări fără răspuns, dar cine să ne răspundă…? Altă întrebare…? Între-bare toți..! Sunt două posibilități de s-a ajuns la acest stadiu: o formă de masochism politic sau sindromul Stockholm. „Masochismul politic” este un termen folosit pentru a descrie comportamentul unei persoane sau grup care își acceptă sau își provoacă în mod repetat suferință, umilință sau dezamăgire în cadrul contextului politic. Acest comportament poate include sprijinirea constantă a unui lider sau partid politic care adoptă politici care sunt dăunătoare sau care duc la consecințe negative pentru acea persoană sau grup. Masochismul politic poate fi influențat de diferite factori, cum ar fi loialitatea necondiționată, manipularea emoțională sau dezinformarea.
Sindromul Stockholm este considerat un răspuns psihologic complex și nu este întotdeauna prezent în situațiile de luare de ostatici. Persoanele afectate de acest sindrom pot simți o presiune psihologică puternică și pot ajunge să își justifice sau își minimalizează suferința pentru a face față situației în care se află. Sindromul Stockholm a primit numele său de la un incident de luare de ostatici care a avut loc în 1973 în Stockholm, Suedia. Acest incident a implicat o bancă din centrul orașului Stockholm, unde mai mulți ostatici au fost reținuți de către infractori pentru mai multe zile. În ciuda condițiilor dificile și a amenințărilor la care au fost supuși, unii dintre ostaticii au dezvoltat un sentiment de empatie sau loialitate față de infractori.
Vedeți de ce-i iubim pe cei care ne țin fără apă și căldură, de ce iubim noi sacii cu gunoi abandonați pe străzi? Trăiască „șoricimea” orașelor! Ei vor trăi bine. Noroc că Europa s-a mobilizat, iar în multe țări a fost dat un exemplu celor care au forțat constituțiile.
Scria avocatul Pipera: „Votați și aduceți-vă aminte că acum patru ani ați votat cu masca pe figură”. Cum putem să uităm ce am pățit în pandemie…? Pun și eu întrebări, dar sigur rămân fără răspunsuri pe la noi. Dar apar răspunsuri venite dintre mări și țări. Profesorul Francis Boyle, spune: „Injecțiile cu COVID-19 îndeplinesc criteriile armelor biologice și armelor de distrugere în masă”. Sunt Francis A. Boyle, profesor de drept internațional la Universitatea din Illinois College of Law. Am primit un acreditarea în Științe Politice de la Universitatea din Chicago, apoi o diplomă magna cum laude de la Harvard Law School și diplome de doctorat în Științe Politice de la Universitatea Harvard. Am consiliat numeroase organisme internaționale în domeniile drepturilor omului, crimelor de război și genocid, politică nucleară și război biologic. În 1985 am solicitat public și apoi am elaborat legislația națională de implementare a Convenției privind armele biologice din 1989, care a fost aprobată în unanimitate de ambele Camere în Congresul SUA care a fost semnat de președintele George HW Bush cu aprobarea Departamentului de Justiție al Statelor Unite. Vezi cartea mea Biowarfare and Terrorism (Clarity Press: 2005). sau „injecții de nanoparticule de ARNm” sau „injecții de COVID-19 îndeplinesc criteriile armelor biologice și armelor de distrugere în masă conform Biological Weapons”.
Tac și mă gândesc că-mi este frică de ce urmează. O doamnă care conduce UE a spus printre rânduri, că are domnia sa grijă să nu mai fie scris nimic din ce nu trebuie scris. Am uitat: trebuie să ascultăm doar de sursele oficiale.
Lasă un răspuns