Istorie poporului nostru este reflectată și prin monumente. Avem Columna lui Traian din Roma, avem Arcul de Triumf al lui Galeriu din Salonic, avem Monumentul de la Adamclisi, ca monumente ale antichității ce reflect vitejia strămoșilor. Istoria monumentelor de for public dedicate eroilor de război începe și ia amploare în România abia după încheierea Războiului de Independență, conflict cunoscut în context internațional drept Războiului Ruso-Turc din 1877-1878. Atunci, monumente dedicate eroilor de război au fost ridicate în 80 de localități, atât urbane, cât și rurale. De atunci, monumentele eroilor sunt o prezență cotidiană, ca și amintirea acestor „supraoameni” care au făcut cel mai mare sacrificiu, pentru salvarea patriei. Sunt monumente și monumente ridicate pe pământul patriei noastre și nu numai. Unele au intrat în legendă, iar altele sunt chiar necunoscute. Cu fiecare ocazie atunci când situația o cere, autoritățile maramureșene aduc un omagiu înaintașilor într-un singur loc: Monumentul Ostașului Român, edificat la intrarea în Parcul „Regina Maria”. Acesta a fost dezvelit, în 1960, în „Câmpia Tineretului” din Baia Mare, fiind dedicat militarilor români care au căzut pe câmpul de luptă în Al Doilea Război Mondial. Opera comemorativă, înaltă de 10,65 metri și lungă de 16 m, a fost realizată de sculptorul Andrei Ostap din piatră și beton. Imaginea generală a acestui monument m-a atras prin simbolistica sa. Personajul „Mama țară” se află la un capăt al monumentului, iar ostașul viteaz care se ridică în poziție de atac, se află la celălalt capăt, spre protejarea celor din întreaga societate. „Peretele” pe care sunt reliefate chipurile cetățenilor ce lucrează pentru bunul mers al societății (pe una din părți) și ale soldaților înarmați ce sunt pregătiți de luptă (pe cealaltă parte) se ridică ca o turnantă ce anunță o creștere gradată a vitezei, o scurgere mai rapidă a timpului, spre apropierea victoriei finale. Putem să ne gândim la un uriaș nai, ca instrument al năstrușnicului Pan, pentru că monumentul are măreție și grandoare.
Andrei Ostap s-a născut la 3 noiembrie 1921, la Chișinău și a fost un talentat sculptor și pictor român – moldovean, de origine poloneză, autor a sute de sculpturi cu o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României și Republicii Moldova, expuse în locuri din întreaga lume. A văzut lumina zilei în familia Mariei și a lui Stanislav Ostap. Deoarece tatăl său era de origine poloneză, în perioada 1928-1934 copilul a urmat atât „Școala primară poloneză”, cât și, în paralel, pe cea română. În această perioadă, împreună cu sora sa Janina, a participat la activitățile artistice (spectacole de teatru, corală, dans) și la cele sportive organizate de Clubul Polonez. În anii 1934-1938, Andrei Ostap a urmat Școala de Arte și Meserii, unde a învățat desen ornamental și desen tehnic. A absolvit apoi liceul, în anul 1941, și a obținut diploma de bacalaureat cu note maxime. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost elev la Școala Militară de la Râmnicu Vâlcea, specialitatea geniu, fiind repartizat apoi ca sergent genist la unitatea 3 CFR, alături de care a participat la luptele de pe frontul de apus, contribuind la eliberarea Cehoslovaciei și Austriei. A fost rănit în lupte și decorat. După ce s-a întors de pe front, Andrei Ostap a vrut să se înscrie la Institutul de Arte Plastice din București, dar cum examenul de admitere se susținuse deja, a fost nevoit să se înscrie la Academia de Arte Plastice „Guguianu”, care era o școală particulară, unde i-a avut ca profesori pe Camil Ressu la desen și pe Corneliu Medrea la modelaj. După primul an de studii, a devenit audient și la Institutul de Stat. Ca student, locuia într-o mansardă unde făcea desene după marii maeștri. A absolvit cei trei ani de studii de la Academia Particulară „Guguianu” cu premiul întâi și a dat examen de admitere la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, fiind admis de o comisie specială direct în anul IV. Deoarece examenele teoretice nu i-au fost echivalate, a trebuit să le susțină din nou într-un singur an. A absolvit în anul 1951 cursurile de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” cu premiul I și examenul de stat cu nota zece (ca șef de promoție).
În anul V de facultate a expus prima sa creație: bustul lui Pușkin la Sala Dalles, obținând și un premiu. În anul 1953, după ce a câștigat concursul organizat la Muzeul „Theodor Aman” cu tema „bustul lui Theodor Aman”, Andrei Ostap a obținut bursa Paciurea. În 1955 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București, după care a urmat o perioadă de activitate intensă. Ani la rând a făcut parte din comisia de îndrumare, desfășurând o bogată activitate culturală în cadrul Sindicatului Sanitar județean Brașov, ulterior devenind membru în comitetul de conducere al secției de sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din București. A fost șef de colectiv la mai multe lucrări de artă monumentală, participând astfel la formarea de tineri artiști, pe care i-a instruit benevol, ajutându-i financiar pe cei mai săraci dintre ei. A realizat documentări în minele de la Lupeni și Baia Mare, în diferite întreprinderi siderurgice de la Brașov, în gospodăriile agricole de la Hărman etc., pentru a înțelege specificul activității desfășurate acolo și a realiza sculpturi cât mai reușite. El a donat minerilor o treime din suma ce trebuia să i se achite pentru „Monumentul Ostașului Român”, dezvelit în 1960 în Câmpia Tineretului din Baia Mare, în scopul de a li se îmbunătăți condițiile de muncă.
Multe dintre lucrările sale au fost donate pentru cauze umanitare. Artistul Andrei Ostap a murit la 74 de ani, în 5 ianuarie 1995, la București, după o grea suferință. La un an după decesul lui Andrei Ostap, familia sa a dorit să-i îndeplinească dorința sa din urmă: donarea a peste 300 de desene și lucrări de sculptură Muzeului de Artă din Chișinău – Republica Moldova, practic a peste 50% din opera sa. Din păcate, după 10 ani, când fiica artistului, Wanda Ostap, membră a Academiei Europene de Artă, expert în iconografie (Italia), expert și traducător pe lângă tribunalele din Belgia, a dorit să viziteze expoziția cu lucrările tatălui său, la Muzeul de Artă din Chișinău, a aflat că întreaga donație este încuiată la subsol și nu este expusă pentru public. În iulie 2009, Institutul Cultural Român (ICR) a organizat expoziția stradală de fotografie „Mari polono-români” care a fost deschisă la Sopot, cea mai atractivă stațiune estivală a Poloniei și unde au fost prezentate unele din operele marelui artist.
Revenind la subiectul nostru, Comitetul de Cultură și Artă al Regiunii Maramureș a decis realizarea Monumentului Ostașului Român, în semn de recunoștință pentru militarii români căzuți în bătăliile celui de Al Doilea Război Mondial. Acest monument a fost realizat de sculptorul Andrei Ostap împreună cu arhitectul Anton Drâmboiau și montat de un colectiv de artiști de la Fondul Plastic București. Scenele de luptă și reconstrucție sunt realizate în tehnica meplat. Are o lungime de 16 metri și o înălțime de peste zece metri. Pe partea interioară a zidului construit din ciment și piatră, sunt gravați muncitori și agricultori, iar pe partea exterioară regăsim scene de luptă: soldați, arme, tunuri și tancuri. A fost dezvelit în preajma zilei de 23 august 1959, iar în anul următor a primit forma actuală. În cinstea eroilor căzuți la datorie în aceste lupte crâncene din al Doilea Război Mondial, în jurul acestui obiectiv s-au amenajat cruci memorative cu numele celor care și-au dat viața pentru integritatea și libertatea statului român. În fiecare an, în municipiul Baia Mare se desfășoară un ceremonialul militar şi religios dedicat aniversării Zilei Independenţei de Stat, Victoriei Coaliţiei şi Zilei Europei. Manifestarea este programată să aibă loc de fiecare dată la Monumentul Ostaşului Român şi Cimitirul Comemorativ de la intrarea în Parcul Municipal. La ceremonialul militar şi religios participă angajaţi ai administraţiei publice locale, veterani de război; cadre militare în rezervă şi retragere, reprezentanţi din Ministerul Apărării Naţionale; Ministerul Administraţiei şi Internelor; Direcţiei Judeţene de Informaţii Maramureş; Oficiului Judeţean de Telecomunicaţii Speciale justiţie; parlamentari; partide politice; servicii publice deconcentrate; sindicate; reprezentanţi din învăţământul preuniversitar şi universitar şi ai societăţii civile. Glorie lor! Glorie Eroilor!
