Termenul „Deep State” se referă la o presupusă entitate clandestină sau ocultă, compusă din membri ai serviciilor secrete, ai guvernului sau ai altor organizații, care ar influența deciziile politice și economice în secret. Există numeroase teorii conspiraționiste legate de conceptul de „Deep State”, unele afirmând că acesta ar urmări controlul global sau alte obiective ascunse. Trebuie spus că existența reală sau intențiile „Deep State” sunt subiecte de dezbatere și polemici, iar unele teorii privind influențele sale sunt considerate neîntemeiate de către majoritatea experților. Dar totuși, dacă…? Apoi mă gândeam care sunt experții? Greu de răspuns, iar singurul răspuns probabil că nu îl vom afla, iar istoria și documentele care pot demonstra (cărțile) vor fi distruse într-un viitor apropiat. Este bine să ne bazăm pe fapte, pe surse credibile și pe o gândire critică pentru a evalua și a respinge sau să ne gândim noi înșine ce înseamnă teoria conspirației uneori aceste teorii sunt neprobate sau probate de fapte. Sigur doar viitorul încearcă să demonstreze aceste teorii.
Există o serie de autori, jurnaliști și cercetători care analizează și combat teoriile conspiraționiste, inclusiv pe cele referitoare la „Deep State”. Unii dintre acești autori pot aborda subiectul în cărți, jurnale academice sau articole de presă. Voi menționa câțiva autori și lucrări care pot oferi perspectiva lor asupra acestor subiecte: Michael Barkun – Profesor de Științe Politice la Universitatea Syracuse, cunoscut pentru cercetarea sa în domeniul teoriilor conspiraționiste. În lucrarea sa „A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America”, analizează fenomenul conspiraționist în societatea contemporană. Cass Sunstein – Profesor de Drept la Universitatea Harvard și coautor al cărții „Conspiracies and the Hidden Threat to America” (Conspirațiile și amenințarea ascunsă la adresa Americii), în care examinează impactul teoriilor conspiraționiste asupra societății și guvernării. Umberto Eco – Cunoscut autor italian și academician, care a abordat tema conspirațiilor și a manipulării informației în cărți precum „Operația săptămâna nebunilor” și „Numero Zero”. Dar ce să spun, parcă chiar dânsul vorbea despre o altă conspirație din sânul bisericii. Revista „Skeptical Inquirer” – O publicație dedicată gândirii critice și combaterea pseudo-științei, care a abordat de-a lungul timpului diverse teorii conspiraționiste, inclusiv cele privind „Deep State”. Acești autori și publicații aduc în discuție argumente raționale, dar sunt și alți autori care spun altceva. Nici unul nu a încercat să aducă argumente unul împotriva celorlalți, sau să combată. Știu că este important să consultăm surse credibile și să fim deschiși la informații din multiple perspective pentru a ne forma o opinie solidă și bine fundamentată în legătură cu subiectele controversate precum „Deep State”.
Romanul lui Umberto Eco, intitulat „Foucault’s Pendulum”, este o lucrare complexă și sofisticată care explorează subiectul conspirațiilor și al obsesiilor legate de o posibilă ordine secretă și ocultă din spatele evenimentelor istorice. Cartea urmărește povestea a trei editori care, în timp ce se joacă cu idei și teorii ale conspirației, ajung să creeze ei înșiși o conspirație elaborată, care începe să le controleze viața și să aibă consecințe neașteptate. Prin intermediul personajelor și a intrigii sale, Umberto Eco explorează teme precum credința excesivă în conspirații, obsesiile legate de misterele istoriei și impactul pe care acestea le pot avea asupra indivizilor și societății în ansamblu. Așadar, cartea își propune să provoace cititorii să reflecteze critic asupra credințelor lor, asupra puterii ideilor conspirative și asupra modului în care interpretăm și percepem lumea din jurul nostru. Este o operă literară profundă și provocatoare, plină de referințe istorice, filozofice și culturale, care invită la o analiză atentă și la o introspecție asupra modului în care construim și interpretăm realitatea înconjurătoare.
În cartea „Conspiracies and the Hidden Threat to America” („Conspirațiile și amenințarea ascunsă la adresa Americii”), Cass Sunstein abordează fenomenul teoriilor conspiraționiste și încearcă să îl înțeleagă dintr-o perspectivă academică și guvernamentală. Sunstein, un profesor de Drept la Universitatea Harvard în acel moment, analizează modul în care teoriile conspiraționiste pot influența opinia publică, politicile guvernamentale și chiar deciziile individuale. Pe parcursul cărții, Cass Sunstein investighează modul în care teoriile conspiraționiste se răspândesc, ce efecte pot avea asupra societății și cum pot fi contracarate eficient. El subliniază importanța gândirii critice, a verificării faptelor și a promovării unui discurs rațional și informat. Sunstein argumentează că teoriile conspiraționiste pot avea consecințe negative asupra democrației, a procesului decizional și a coeziunii sociale, și propune diverse strategii pentru a combate aceste fenomene.
Prin abordarea sa, Cass Sunstein încearcă să aducă o perspectivă echilibrată și analitică asupra teoriilor conspiraționiste, subliniind necesitatea de a trata aceste fenomene cu seriozitate și discernământ. El evidențiază rolul esențial al educației, al transparenței și al comunicării publice în combaterea discreditării și propagării informațiilor false și nejustificate.
Teoria conspiraționistă reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare în societatea contemporană, lovind cu forță mediul social, politic și cultural. Teoriile conspiraționiste au existat de-a lungul istoriei și reprezintă încercări de a explica evenimente complexe sau tragice prin intermediul unei narative simpliste și conspirative. Oamenii pot fi atrași de astfel de teorii din diferite motive, precum neîncrederea în instituțiile guvernamentale sau mediatice, dorința de a găsi sens și ordine într-o lume aparent haotică sau pur și simplu din neînțelegere sau confuzie. Teoriile conspiraționiste pot avea consecințe serioase asupra societății, inclusiv subminarea încrederii în instituții și autorități, promovarea confuziei și disfuncționalității în procesul decizional, precum și exacerbarea polarizării și conflictelor sociale. De asemenea, aceste teorii pot submina încrederea în știință, în expertiză și în informația verificată. Abordarea teoriilor conspiraționiste necesită eforturi multiple și coordonate. Printre strategiile eficiente se numără promovarea gândirii critice și a alfabetizării mediatico-informaționale, prezentarea faptelor și a argumentelor raționale, implicarea în dezbateri informate și constructive, precum și dezvoltarea unui simț al scepticismului sănătos și al verificării sursei informației.
Ce să facem, ne bântuie trecutul iar unele teorii parcă ies la suprafață. Noi încercăm să uităm acest trecut. Chiar și fața nevăzută a Lunii astăzi poate fi văzută! Probabil cartea lui David Icke „Percepțiile unui nonconformist” face parte din această conspirație, dar dacă nu…? Atunci conspirația ar căpăta un alt nume iar teoria nu mai este teorie și devine adevăr…
Lasă un răspuns