Ca absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității București (promoția 2002-2006, cursuri de zi),și al cursurilor de master din cadrul aceleiași universități, o să încerc să explic cum a început declinul justiției din România, care s-a produs după adoptarea Constituției României, a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, declin care a continuat și s-a accentuat în fiecare an, astfel că în prezent se poate afirma faptul că justiția din România se află la stadiul de dezastru. Nu se mai poate spune că în această țară există justiție, din moment ce termenul mediu în care se soluționează un dosar în instanțele de judecată este de cinci ani, iar acest termen crește necontenit, fără a putea fi oprit și se va ajunge la soluționarea unui dosar în instanțele din România în 10-15 ani. Toată nenorocirea a început după anul 2004, odată cu adoptarea actelor normative menționate mai sus. Membrii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-au plâns atunci că trebuie să se conducă administrativ singuri, și nu de Ministerul Justiției, cum era normal de fapt pentru ca să existe un echilibru al puterilor, iar după ce au atins acest scop, și-au însușit tot ce era mai rău din practica ministerului, ajunându-se să se constituie un fel de elită administrativă în cadrul magistraților: adică unii numai inspectori, cu salarii duble și fără sa aibă limite în mandatele de șase ani, putând ieși la pensie cu 25 de ani vechime numai ca inspector, cu delegați permanent în executiv (deși Constituția interzice alte funcții, în afară de cele universitare, dar nimeni nu ridică excepția de neconstituționalitate, pentru că nu este posibil așa ceva, nu poți avea ca bază un litigiu cu un coleg pe această problemă), etc.
Ulterior, cu noua postură dobândită, CSM a trecut la transformarea concursurilor de admitere în magistratură într-un instrument de făcut bani. Legea nr. 303/2004 la acel moment era o lege bună, deoarece punea bazele admiterii în magistratură în condiții de competență, obiectivitate și transparență. Dar, CSM a încălcat această lege din primul an. Articolul 12 din această lege prevedea că admiterea în magistratură se face pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii, iar în art. 14 alin. (2) şi art. 15 al. (8) se arătau şi în ce constau aptitudinile candidaţilor necesare exercitării funcţiilor, respectiv cele medicale și psihologice. Prin urmare, testarea candidaților la aceste concursuri trebuia să se facă în temeiul competenței profesionale (adică prin proba juridică), a aptitudinilor medicale și psihologice (vizita medicală și testul psihologic – scris și oral), și buna reputație care se verifica la finalul concursului.
Începând cu anul 2005, CSM a introdus, prin regulamentele de concurs pe care le emitea, următoarele probe în cadrul concursurilor pentru admiterea în Institutul Național al Magistraturii și admiterea în magistratură (cu 5 ani vechime, direct pe post): testul juridic de tip grilă, testul de logică și proba interviului. Ulterior, candidații declarați admiși la aceste probe trebuiau să parcurgă vizita medicală și testarea psihologică – scrisă și orală. În final, se verifica pe baza actelor depuse de candidat, buna reputație. În concluzie, CSM a introdus testul de logică și proba interviului fără ca legea să le prevadă și a justificat asta prin faptul că acestea fac parte din aptitudinile pe care le prevede legea în art. 12, deși aptitudinile erau cele medicale și psihologice, și nu altele. În continuare, voi face referire la cele trei probe din cadrul concursului: proba juridică, proba de logică și proba interviului. Precizări cu privire la proba juridică. Aceasta a constat într-un test de o sută de întrebări tip grilă, iar pentru ca un candidat să rezolve minim 70 de teste pentru a promova, era nevoit să memoreze materia cuvânt cu cuvânt. Această modalitate de testare era total neadecvată și nepotrivită pentru un asemenea concurs, pentru că în activitatea de zi cu zi un judecător sau procuror nu rezolvă teste grilă. Ar fi fost necesar să se introducă, pe lângă testele grilă, spețele juridice pentru că în acest fel candidații sunt testați cu privire la capacitatea lor de a face analize și conexiuni cu privire la articole, instituții și principii de drept, etc. Spețele au fost introduse de CSM în anul 2019, dar voi reveni și voi explica de ce CSM a luat această decizie. Având în vedere această modalitate de testare facilă la proba juridică, numărul candidaților care se înscriau la concurs în fiecare an era foarte mare, în jur de 3500-4000 la ambele concursuri (concursul de admitere în INM și magistratură). Cum taxele de participare erau foarte mari (în jur de 130 €/candidat), din organizarea acestor concursuri CSM obținea un profit enorm, pe care eu îl estimez la câteva sute de mii de euro (încasările erau în jur de 400 – 500.000 €, iar cheltuielile cu organizarea nu cred că depășeau 100.000 €). Nu cunosc dacă acești bani se duceau la bugetul de stat, dar dacă nu se întâmpla asta iar banii intrau în CSM, atunci persoanele din conducerea acestei autorități publice probabil că îi împărțeau între ei prin tot felul de prime, sporuri sau alte asemenea facilități. Astfel cred că pot fi explicate și averile colosale ale membrilor Plenului CSM. De exemplu, actuala șefă a CSM (conform declarației de avere) are în conturile bancare peste 440.000 €, deține mai multe terenuri intravilane în Argeș și București, un apartament în Pitești, un spațiu comercial și o casă de locuit în București. Cum poți să strângi o asemenea avere doar dintr-un salariu de judecător? Deoarece proba juridică putea fi promovată în acest mod, în principal prin memorarea mecanică a materiei, mulți candidați, pe care eu îi numesc „nulități de absolvenți” deoarece au absolvit facultățile de drept fără să dea o mare importanță studiului, după ce au obținut diplomele de licență, s-au închis în casă un an sau doi, au învățat materia pe dinafară ca pe poezie (dar fără să înțeleagă mare lucru din ea), s-au prezentat la aceste concursuri și au bifat răspunsurile la testele grilă, iar în acest fel s-au trezit judecători și procurori în România, mulțumită CSM-ului. Ne amintim cazul crimelor de la Caracal, în care un procuror i-a oprit pe polițiști să intre în casa lui Gheorghe Dincă și a stat la poarta acestuia până dimineață, pentru că procurorul respectiv nu cunoștea reguli elementare de procedură penală, el nu știa pe ce lume se află. Un alt exemplu recent este cazul judecătoarei de la Mangalia din dosarul șoferului drogat care a omorât doi tineri, judecătoare care a dat dovadă de o incompetență și ignoranță greu de imaginat, deoarece verifica prezența victimei decedate în sala de judecată și nu știa că în acel accident au decedat două persoane. Acești magistrați sunt produsul concursurilor organizate în acest fel de CSM, iar ca ei eu cred că sunt sute. Revoltător este că după ce procurorul a fost suspendat din funcție și cercetat, în final a fost reprimit în magistratură.
Eu și colegii mei de la Universitatea București (alături de care am participat intens în timpul facultății la cursuri și seminarii), dar și de la alte facultăți de drept care au cel mai înalt calificativ acordat în acest domeniu și care fac parte din hexagonul facultăților de drept (Universitatea București; Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu; Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca; Universitatea din Craiova; Universitatea de Vest din Timișoara) nu am reușit să promovăm aceste concursuri sau unii dintre noi au reușit foarte greu, încercând a cincea sau a șasea oară, deoarece ne luptam pe locurile scoase la concurs cu asemenea absolvenți. Eu am susținut de patru ori acest concurs, după ce am finalizat facultatea în anul 2006 și până în anul 2009 inclusiv și am reușit în anul 2008 să trec de toate probele, dar media finală nu a fost suficientă pentru a ocupa un loc. Am avut ghinion, deoarece în acel an au fost 160 de locuri iar eu am ocupat locul 178, dar în următorii ani au fost minim 200 de locuri la aceste concursuri. Ulterior, după ce am dobândit cinci ani vechime în profesia de avocat, am participat la concursul pentru admiterea în magistratură pentru prima dată în anul 2014 și am reușit să promovez probele scrise (proba juridică și proba de logică) la concursurile organizate în anul 2017 și anul 2018, dar la proba interviului am fost respins, la ambele concursuri.
Precizări cu privire la proba de logică. Aceasta a constat în rezolvarea unor teste Law School Admission Test (LSAT), și care erau utilizate pentru admiterea la Facultățile de Drept din Statele Unite, Canada sau Australia. În niciun caz nu erau folosite pentru admiterea în magistratură într-una din aceste țări, iar din informațiile care au existat, acestea erau cumpărate de la universitățile din SUA și traduse mot-a-mot, în felul acesta născându-se această probă pentru aceste concursuri la noi în țară. Este inutil să reamintesc faptul că unele dintre aceste teste grilă făceau referire și la acte de natură sexuală, motiv pentru care presa a scris de câteva ori, într-un mod peiorativ bineînțeles, despre cum se poate deveni magistrat în România susținând asemenea concursuri. De ce a introdus CSM aceste teste LSAT la admiterea în INM și magistratură în România? Probabil că cineva obținea un profit din toate aceste tranzacții, deoarece acest lucru presupunea cumpărarea, traducerea și vinderea lor către CSM. Un alt motiv este și acela că dacă în locul lor se introduceau spețele juridice, numărul candidaților care se înscriau la aceste concursuri se reducea în mod dramatic și astfel încasările aveau serios de suferit. Precizări cu privire la proba interviului. Aceasta a fost de departe cea mai abjectă, sinistră și ridicolă probă care ar fi putut fi introdusă într-un astfel de concurs. La început, această probă nu a fost eliminatorie, iar nota obținută era adunată cu cea de la proba juridică și proba de logică și se obținea astfel o medie finală. Cred că CSM nu a instituit-o de la început ca fiind o probă eliminatorie pentru că nu a vrut să șocheze. Aceasta a devenit eliminatorie începând cu anul 2012 și astfel CSM a ajuns acolo unde a dorit de fapt: selecția judecătorilor și procurorilor din România se putea face într-un mod pur subiectiv și astfel se controla cine va ocupa posturile de judecător sau procuror în România și câte locuri vor fi ocupate în fiecare an. CSM a numit-o ca fiind „regina probelor”, spunând că proba juridică nu mai este reprezentativă pentru aceste concursuri. Cum poți să faci asemenea afirmații?
În facultate, îmi amintesc spețele complexe pe care le primeam la orele de seminar sau la examene (în special la materiile drept civil – contracte speciale, teoria obligațiilor, dreptul proprietății intelectuale, drept penal – partea specială, procedură civilă, procedură penală, etc.) iar pentru CSM, la aceste concursuri „regina” este o probă a interviului în care candidații sunt chestionați cu privire la proverbe și zicale sau alte asemenea enormități. La finalul anului 2009, am susținut în cadrul Baroului București examenul de definitivat în profesia de avocat, iar acesta a constat doar în spețe juridice foarte complexe (câte două la fiecare materie – drept civil, drept procesual civil, drept penal, drept procesual penal – iar timpul acordat a fost 1 oră/speță) astfel că din 87 de avocați stagiari am promovat doar eu și încă 12 (15 la sută). Mă întreb, câți dintre candidații care au reușit să promoveze concursurile organizate de CSM cu teste grilă ar fi reușit să rezolve aceste spețe? Criteriile de examinare în cadrul probei interviului au fost și sunt în continuare pur subiective, candidații nu cunosc motivele pentru care sunt respinși iar în acest fel admiterea candidaților în temeiul nepotismelor, cunoștințelor sau șpăgilor, au fost și sunt în continuare ușor realizabile. Au existat multe cazuri în care cei care au ocupat primele locuri la proba juridică și care aveau studii juridice serioase, au fost respinși la proba interviului (pentru că s-a realizat faptul că aceștia sunt prea deștepți și nu pot fi controlați sau manipulați; sau poate că nu au primit recomandări din partea vreunei cunoștințe, etc.). În niciun an nu s-au ocupat toate locurile scoase la concurs și au fost mulți ani în care nu s-au ocupat nici jumătate din locuri, ceea ce a condus la un deficit de personal în instanțe și parchete fără precedent. Este evident și că profitul într-o asemenea situație este direct proporțional cu numărul candidaților respinși la interviu, deoarece locurile astfel neocupate sunt redistribuite de CSM la următorul concurs. De bine ce merge această condiţie a interviului, s-a ajuns ca în prezent să intre în magistratură oameni cu condamnări penale definitive, deşi era clar în concepţia iniţială a Legii nr. 303/2004 şi a Legii nr. 304/2004 că buna reputaţie este o condiţie separată de cazierul judiciar, pentru că altul era şi este rostul reabilitării şi alta este condiţia bunei reputaţii, care nu se modifică automat la împlinirea unui termen. Mergând pe aceeaşi pantă descendentă, CSM-ul a ajuns să solicite să fie reglementată şi instituţia radierii sancţiunilor disciplinare, care nu poate însemna altceva decât faptul că CSM, în loc să se pună în locul oamenilor cinstiţi şi care vor să aibă încredere în justiţie, se pune în locul celor care încalcă legea iar grija CSM este ca aceştia să poată redeveni magistraţi la un moment dat, de parcă justiţiabilii ar putea avea încredere într-un magistrat care a fost cândva condamnat penal definitiv. Din acest punct de vedere, se pare că accederea în magistratură este mai permisivă şi decât accederea în funcţiile de demnitate publică, pentru că cineva nu poate ajunge premier al României dacă a fost condamnat penal şi chiar dacă validarea acestuia ar veni din partea alegătorilor, în timp ce aceeaşi persoană poate deveni magistrat, chiar dacă opinia publică ar avea o părere proastă despre modul în care acesta ar putea să fie garantul aplicării legii. Urmărind interese obscure, meschine şi fără legătură cu demnitatea funcţiei de magistrat, CSM și elita din sânul magistraturii aduce în realitate un imens prejudiciu unei puteri a statului deja slăbite sub aspectul încrederii populaţiei în capacitatea acesteia de a-şi îndeplini menirea.
Pentru a vă ajuta să vă construiți o imagine asupra a ceea ce înseamnă proba interviului și ce fel de persoane sunt admise la această probă, mai precizez faptul că în perioada în care am susținut aceste concursuri am cunoscut mai mulți candidați, iar unii mi se păreau oameni de slabă calitate, mediocri și obedienți. Unul dintre aceștia a reușit să promoveze probele scrise și a fost admis și la proba interviului, chiar dacă studiile juridice le absorbise la o universitate privată cu învățământ la distanță, astfel că acesta nu participase în toată perioada facultății la nicio oră de curs sau de seminar. Un alt candidat, care absolvise Academia de Poliție și care, după modul cum vorbea, mi se părea a fi o persoană capabilă, inteligentă și deșteaptă, a fost respins la proba interviului. O altă problemă în ceea ce privește proba interviului. În urmă cu doi ani am adus la cunoștință faptul că există firme de avocatură care au avocați în aceste comisii de interviu, dar nimeni nu a luat vreo măsură împotriva acestei situații. (…) Or, să nu încerce cineva să mă convingă că soarta anumitor dosare nu poate fi influențată de această situație, din moment ce avocatul lor este prezent în aceste comisii de interviu și contribuie astfel la soarta și cariera profesională a viitorilor magistrați (pentru că aceste comisii de interviu decid practic cine va fi judecător și procuror în România). Ulterior, acești avocați se prezintă cu dosarele clienților în fața acestor magistrați, iar aceștia evident că le poartă o simpatie și recunoștință avocaților din moment ce nu au fost respinși la proba interviului și pot să încline astfel balanța în favoarea lor, în ceea ce privește dosarele pe care le au de soluționat. În asemenea condiții, cred că cea mai bună denumire pentru justiția noastră ar fi aceea de „cooperativa”.
La începutul anului 2019, în cadrul litigiului pe care l-am declanșat în anul 2017 împotriva CSM (după ce am fost respins la proba interviului) pentru anularea regulamentului de concurs deoarece acesta încălca mai multe legi, inclusiv Legea nr. 303/2004 (Înalta Curte anulând prin hotărâre definitivă regulamentul de concurs prin Decizia nr. 5228/15.10.2020 pronunțată în dosarul nr. 5194/2/2017, situație care echivalează cu săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu comis de membrii Plenului CSM, faptă prevăzută și pedepsită de art. 297 Cod penal), în răspunsul pe care l-am depus la întâmpinarea formulată de CSM, am criticat în termeni duri și faptul că nu se introduc spețele juridice și nu se elimină proba de logică (testele LSAT) care este o probă inutilă și stupidă pentru acest concurs. În toamna anului 2019, la organizarea următoarelor concursuri de CSM, au fost introduse spețele juridice și a fost eliminată proba de logică. Consecința a fost aceea pe care am anticipat-o: numărul candidaților care s-au înscris în fiecare an la aceste concursuri s-a redus la jumătate (1500-2000 de candidați la ambele concursuri) deoarece acele „nulități de absolvenți” de care v-am vorbit la început, au realizat faptul că nu pot să treacă de spețele juridice chiar dacă ar fi încercat de zece ori.
Eu estimez că în cei 14 ani în care au fost testate cunoștințele juridice ale candidaților doar în acest mod prin testele grilă, mai mult de jumătate dintre aceștia care au reușit să intre astfel în magistratură (adică peste 2000) nu ar fi reușit să intre niciodată dacă aceste concursuri ar fi fost organizate într-un mod responsabil de CSM. Consecințele: 1. acești magistrați au produs și produc în continuare practică judiciară de slabă calitate; 2. mediocritatea acestor oameni conduce la ușurința controlului și manipulării lor. Dacă ați fost în ultimii ani prin instanțe, probabil ați observat că unii judecători nu se implică în actul de justiție, nu se apleacă asupra cazului și nu sunt interesați să descopere sau să cerceteze amănunte importante ale litigiului, ci doar așteaptă finalizarea pledoariilor pentru a trece la următorul dosar. Mulți dintre aceștia sunt absolvenți ai unor universități private, sau chiar și de stat, care au desfășurat de-a lungul anilor fapte de comerț cu diplome. Acești absolvenți ar fi ținut acele diplome pe undeva prin sertare și probabil că ar fi profesat în alte domenii, dar, acum ei sunt oameni importanți în această țară deoarece CSM a fost interesat de încasările și profitul din aceste concursuri și mai puțin de calitatea persoanelor care urmau să ocupe posturile de judecător sau procuror în România. Testarea cunoștințelor juridice doar prin testele grilă aducea un număr mare de candidați, iar costul corectării răspunsurilor era practic inexistent pentru că foile cu răspunsuri se scanau și se introduceau într-un program în calculator care le corecta automat. Introducerea spețelor juridice a înjumătățit numărul candidaților și a crescut costul corectării răspunsurilor, pentru că a fost necesară angajarea de corectori. Pierderi materiale mari pentru CSM.
Sunt de părere că nu se mai poate face nimic pentru a salva justiția. Atâția ani au fost batjocorite aceste concursuri, iar proba interviului este încă prezentă și din această cauză justiția va fi slăbită din ce în ce mai mult și va merge din rău în mai rău. Cetățeni umiliți de ignoranța și incompetența magistraților, asemeni celor exemplificați mai sus, vor continua să existe, iar până când în această țară va fi un haos total datorită justiției, nu este decât o chestiune de timp. (…) Ar fi posibil să încercăm să mai reparăm ceva, dar pentru acest lucru, cel puțin de acum înainte, ar trebui să fie eliminată proba interviului și să se facă selecția judecătorilor și procurorilor în temeiul competenței profesionale, așa cum este normal și legal. Dar, din moment ce CSM respinge aceste schimbări, mă întreb cine ar putea să intervină și să ia vreo măsură. Colegii mei avocați au firme de avocatură și nu își permit să își pună în pericol dosarele din instanțe și în acest fel încasările din activitatea de avocat; magistrații țin de scaunele lor și nu vor să deranjeze CSM-ul; jurnaliștii și alți formatori de opinie nu critică această autoritate publică; iar politicienii sunt ultima categorie care ar putea să facă ceva, deoarece ei votează cum li se dictează de la centru. Salvarea ar putea să vină de la Ministerul Justiției, care ar trebui să înțeleagă gravitatea situației și să întocmească un proiect de lege prin care să elimine proba interviului și să îl trimită Parlamentului României pentru aprobare. Reamintesc faptul că aceste atribuții ale Ministerului Justiției și ale Parlamentului României de a avea posibilitatea să modifice prin lege organică condițiile de participare la aceste concursuri, se datorează efortului meu, deoarece în anul 2020 am reușit să conving Curtea Constituțională de necesitatea modificării Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (Decizia nr. 121 din 10 martie 2020 a C.C.R. pronunțată în dosarul nr. 211D/2018 și publicată în Monitorul Oficial nr. 487 din 09.06.2020). Și bineînțeles, ar trebui să fie revizuite multe dintre atribuțiile CSM. (Semnează avocat Ionel Stan)
Lasă un răspuns