Când libertatea este iluzie, democrația ajunge un mit…

Articolul 55 din Constituția României. Apărarea țării: „Cetățenii au dreptul și obligația să apere România”. Dar cum să apărăm țara dacă un grup de nealeși fac ce vor, ei sunt apărați de legile făcute de ei, pentru ei. Marea „paradeală” ca formă democratică și portocalie prin condiția: bani să iasă… Să ne gândim cum libertatea poate deveni o iluzie. Libertatea este un concept complex, ce este adesea considerat unul dintre cele mai importante drepturi ale individului. Cu toate acestea, există momente când libertatea poate deveni o iluzie, când persoanele se confruntă cu constrângeri sau limitări care le restricționează capacitatea de a acționa în mod liber. Unul dintre modurile în care libertatea poate deveni o iluzie este atunci când indivizii sunt supuși unor presiuni sociale puternice sau sunt constrânși de norme și restricții impuse de societate. De exemplu, într-o societate în care conformitatea este valorizată mai presus de individualitate, oamenii pot simți că nu au libertatea de a-și exprima propriile opinii sau dorințe, deoarece se tem de consecințele sociale sau de ostracizare. De asemenea, libertatea poate deveni o iluzie în situații de inegalitate și injustiție. Atunci când o persoană este marginalizată sau discriminată pe baza unor caracteristici precum rasă, sex sau statut economic, aceasta poate simți că nu are acces la aceleași oportunități și resurse ca ceilalți și că nu poate acționa în mod liber pentru a-și îndeplini potențialul. În plus, anumite circumstanțe precum sărăcia, lipsa educației sau lipsa accesului la informații pot limita libertatea individului de a lua decizii informate și de a-și controla propria viață. Atunci când o persoană se simte prizonieră într-un cerc vicios al sărăciei sau al lipsei de resurse, libertatea devine iluzorie, deoarece aceasta nu are posibilitatea de a-și schimba situația în mod semnificativ. Deci, libertatea poate deveni o iluzie în diverse circumstanțe în care indivizii se confruntă cu constrângeri, limitări sau injustiție care le restricționează capacitatea de a acționa în mod liber și autonom. Să recunoaștem aceste situații și să luptăm pentru eliminarea factorilor care împiedică oamenii să-și trăiască viața în conformitate cu propria voință și dorințe, într-o societate în care libertatea este cu adevărat un drept fundamental al fiecărui individ.

Lumea ideală este prin aleșii pe care noi îi votăm, dar culmea ies nealeșii… Greșeli sau ghinion? Privesc cum ghinionul a ieșit la luptă pentru un post cald la UE, chiar dacă face sacrificiul damei cu un ponei mâncat de lup. Dacă mă întrebați ce spune lupul, o să răspund: lupul era mai încolo. Dar sacrificiul o să fie văzut când pionii de pe fața Europei vor fi pierduți pentru o sută de ani. Noi vrem pace și alegem pe cei care vor doar război. Există locuri în lume în care libertatea individului este puternic suprimată din diverse motive, fie politice, sociale sau economice. Comunitatea internațională să fie conștientă de aceste încălcări ale libertății și să facă eforturi pentru a susține drepturile omului și pentru a promova libertatea și democrația în întreaga lume. Lipsa accesului la educație, locuri de muncă decente, alimentație sau servicii medicale poate face ca libertatea acestor indivizi să fie puternic constrânsă. În unele regimuri autoritare sau dictaturi, cetățenii pot fi supuși unor restricții severe în ceea ce privește libertatea de exprimare, libertatea presei sau drepturile civile și politice. Aceste constrângeri politice îi pot face pe oameni să se simtă prizonieri și să simtă că libertatea lor este doar o iluzie. Să fim fericiți, încă mai avem dreptul la opinie, dar asta cu o jumătate de gură. Sunt situații în care libertatea poate fi redusă sau distorsionată din cauza unor nedreptăți și constrângeri sociale, economice sau politice.

Iar mă întorc la Constituție, dar poate acesta este motivul pentru care ei tot vorbesc să o schimbe. Se pare că îi tot încurcă câteva articole din Constituție și începem cu Articolul 1: „Statul român. România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil. Forma de guvernământ a statului român este republica. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate”. Apoi cât îi încurcă articolul 44 cu dreptul la proprietate privată. Dar ce încurcați sunt cu articolele: 47, 48 și 49. Toate se traduc prin nivelul de trai, Familia și protecția copilului. Articolul 30 chiar îi scoate din minți: Libertatea de exprimare. „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații. Nicio publicație nu poate fi suprimată”.

Mă întreb așa ca un imberb, din tot ce am scris până acum câte reguli constituționale au fost încălcate? Dar să fie pace și poate iese soarele și pe strada noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*