De la războiul politic la politica războiului…

Politica este un proces prin care se iau decizii și se gestionează afacerile publice pentru a ghida sau influența conduita și deciziile unei comunități sau a unei națiuni. Ea include activități cum ar fi guvernarea, administrarea, formularea de politici publice, precum și emiterea de legi în favoarea acelei națiuni. Scopul principal al politicii este de a organiza și controla resursele și puterea într-o societate pentru a atinge obiectivele și prioritățile stabilite de către decidenți politic. Politica este atractivă pentru mulți oameni din mai multe motive. Unele dintre aceste motive ar putea include puterea. Mulți oameni sunt atrași de politica pentru că le oferă posibilitatea de a obține putere și influență în societate. Fiind implicați în politică, aceștia pot lua decizii care afectează viețile altora și pot contribui la modelarea direcției unei comunități sau a unei națiuni. Alți oameni sunt motivați să se implice în politică pentru a face schimbări pozitive în societate și pentru a îmbunătăți condițiile de trai pentru toți membrii acesteia. Implicarea în politică poate oferi oamenilor o platformă pentru a-și exprima și a-și susține drepturile și valorile personale, precum justiția, egalitatea, drepturile omului și protecția mediului înconjurător. Oamenii sunt interesați de problemele și dezbaterile publice și doresc să contribuie la găsirea soluțiilor pentru acestea prin intermediul activităților politice. Sunt doar câteva motive pentru care politica este atractivă pentru mulți oameni, dar există multe alte motive individuale și variate care determină implicarea și interesul în această sferă a activității umane.

Politicienii care au dus țările spre război au fost adesea caracterizați de acțiuni și decizii care au amplificat tensiunile internaționale, au ignorat diplomația, au promovat agresiunea sau au urmărit propriile interese și ambiții politice în detrimentul păcii și securității. Motivele ar fi: ideologii extremiste, dorința de expansiune teritorială sau control politic, rivalități istorice sau conflicte interne. Politicienii care apelează la război pot fi motivați de dorința de a-și consolida puterea și controlul asupra țării și a regiunii.

Sunt politicieni care promovează naționalismul extremist și pot alimenta sentimente de superioritate prin conflict cu alte state, ducând la escaladarea tensiunilor și a conflictelor. Lipsa de respect pentru drepturile omului și democrație. Politicienii autoritari care își ignoră proprii cetățeni și încalcă drepturile omului pot aduce țara pe drumul unui război sau conflict. Politicienii care adoptă o poziție arogantă și refuză să negocieze sau să găsească soluții pașnice la conflictele internaționale pot agrava situația și pot duce la escaladarea violenței. Politicieni responsabili, unde mai găsim? Politicieni care să acționeze în interesul comun al poporului și al păcii, evitând acțiunile care pot duce la suferință și distrugere în rândul populației lor și a altor națiuni.

Greu cu politica aceasta, greu cu acești politicieni care impun politica bățului prin gard pentru a motiva setea lor de: sânge, putere, bogăție. Cum luptă politicienii noștri pentru pace, când ei rostesc doar cuvântul război? Albert Einstein, faimosul fizician și om de știință, a rostit mai multe citate și gânduri referitoare la pace în timpul vieții sale. Unul dintre cele mai cunoscute citate atribuite lui Einstein despre pace este următorul: „Pace nu este doar absența războiului; este respectarea, încrederea și cooperarea”. Einstein a pledat pentru pace și înțelegere între oameni, și a subliniat importanța resurselor dedicate educației și cooperării internaționale pentru menținerea păcii în lume. Ideile lui Einstein despre pace au rămas valabile pentru mulți oameni de-a lungul timpului.

De curând am văzut filmul produs de Netflix „Einstein und die Bombe”. Marele profesor care a fost un pacifist convins, nu a avut nici-un rol în fabricarea bombelor atomice. Singurul rol al dânsului a fost că a scris președintelui american o depeșă prin care sugera că Germania era avansată în elaborarea unei super-bombe, pentru aceasta a fost supărat toată viața. Formula lui „F=mc la pătrat” demonstra că se poate construi așa ceva. În 1955 când la radio a venit acest anunț, a plâns: „Prima bombă atomică a vestit sosirea unei ere bulversate. Dintr-un singur foc, orașul japonez Hiroshima, și șaptezeci de mii de bărbați, femei și copii au fost anihilați. În ultimii ani magistralul eveniment a fost pus sub lupă. A fost bomba un preț acceptabil pentru pace?”… Dar s-a întâmplat, chiar și pilotul avionului care a lansat acele bombe a rămas cu traume psihologice toată viața. Să sperăm că nu se mai poate întâmpla, să sperăm că politicienii și rațiunea nu mai repetă aceste greșeli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*