Când am trecut poate pe aleile Parcului Tineretului din București, nu ne-am gândit că sub pașii noștri se află dovezi pertinente de locuire de mii de ani înaintea, în situl arheologic București-Dealul Piscului, situat în mijlocul Parcului Tineretului, fiind descoperite mai multe vestigii ce datează din epoca bronzului, epoca fierului, perioada post-romană și Evul Mediu, precum și necropole din secolele III-IV și XIV-XV d.Hr. Succesiunea de locuire complexă se datorează mai ales condițiilor ideale de locuire pe care Dealul Piscului le-a oferit-o comunităților din vechime. Cu toate acestea ne pune la punct pagina de Facebook a Muzeului Curtea Veche, unde Radu Nicolae, muzeograf, din partea Biroului Arheologie Preventivă și Sistematică, a Secției Istorie a Muzeului Municipiului București care face o prezentare a cercetărilor de aici. Astfel aflăm că în anul 2020, o echipă de arheologi din partea Muzeului Municipiului București a efectuat cercetări arheologice în urma cărora au fost scoase la iveală șase complexe datate în epoca bronzului, epoca fierului, respectiv evul mediu timpuriu.
Dintre acestea, s-au remarcat un cuptor pentru prepararea hranei și o groapă cu urme de ardere, folosită cel mai probabil pentru arderea ceramicii sau pregătirea unor mese colective. În urma datării cu radiocarbon groapa a fost încadrată între anii 655 și 775 d.Hr. În baza descoperirilor s-a considerat că cercetarea a interceptat marginea unei așezări din sec. VII-VIII și locuirile sporadice ale unor comunități din epoca bronzului și epoca fierului. Aceste informații vin în completarea descoperirilor făcute în ultimii 70 de ani, creionând o imagine mai clară a populațiilor care au locuit pe teritoriul actual al Bucureștiului.
Parcul Tineretului este situat în București, sectorul 4, la mică distanță înspre sud de Piața Unirii, centrul orașului, având o suprafață de circa 200 ha., fiind, în prezent, parcul cu cea mai mare întindere din București. Din Piața Unirii, accesul direct este asigurat de Bulevardul Dimitrie Cantemir. Arhitectul Valentin Donose, proiectantul parcului, a avut în vedere realizarea unei zone vaste de verdeață pentru odihna și recrearea populației din ansamblurile de locuințe construite în partea sudică a orașului. Parcul este amplasat în zona denumită în trecut „Valea Plângerii”. Valea Plângerii a fost concesionată în 1940 prin contract Uzinelor Comunale București, pentru a fi groapă de gunoi 25 de ani, urmând ca după aceea să fie transformată în parc. Amenajarea parcului a început în 1965 și lucrările au durat până în 1974. Amenajarea de bază a durat numai 8 luni, realizându-se cu aportul tineretului, prin muncă patriotică (dacă vă mai amintiți). Diferențele mari de nivel (de până la 16 m) au necesitat o modelare a terenului pentru a se putea pune în valoare oglinda lacului Tineretului, întins pe 13 hectare. În anii `80, parcul a fost extins către est, odată cu construcția Palatului Pionierilor și Șoimilor Patriei, azi Palatul Național al Copiilor. Parcul Tineretului, ca unitate de spațiu predominant plantat, se distinge în cadrul sistemului verde al orașului ca singurul pol verde al sudului Capitalei, pentru deservirea unei populații foarte numeroase, de circa 8000 locuitori în ariile adiacente. Parcul dispune de mari suprafețe de joacă pentru copii, spații de odihnă și un debarcader cu dane pentru bărci cu rame. Pe o colină din Parcul Tineretului, pe latura dinspre str. Șerban Vodă, nr. 183, se află Crematoriul Cenușa, inaugurat în 1928, declarat monument istoric, din 16 iunie 2011, cu cod LMI : B-II-a-A-21028. În cuprinsul parcului a fost amplasată Sala Ioan Kunst Ghermănescu (noua denumire a cunoscutei „Săli Polivalente”, inaugurată în 1974), destinată unor acțiuni culturale și competițiilor sportive. Există planuri de a amplasa și un ansamblu rezidențial în interiorul parcului. Până atunci ne mai putem bucura de o plimbare recreativă prin acest parc ce, iată, are dovezile necesare de a ne confirma prezența umană de acum peste 3000 de ani. (G.V.G.)
Lasă un răspuns