În pragul războiului; dar nu doar al aceluia financiar…

Globaliștii „mainstream” (!) vor spune că nu este altceva decât manifestarea lăcomiei bancare… Că toate țările avansate care iau în calcul revitalizarea fluxului intern de bani fizici sunt, de fapt, captive sistemelor bancare (globaliste) care vor să redeschidă supapa unor resurse de supraviețuire, ca structuri bancare, prin reintroducerea (ulterior revitalizării banilor „cash”) a comisioanelor de retragere a acestora de la bancomate… Comisioane duble sau triple față de utilizarea banilor digitali… Și ar fi poate un oarece sâmbure de adevăr, dar numai în sensul în care băncile vor fi întotdeauna în linia întâi a fructificării oricăror scenarii date de schimbarea statusurilor de geo-securitate. De apariție, nu neapărat a unor războaie la propriile uși naționale, ci fie și doar a probabilități de a lua în considerare asemenea teze de lucru. Dar esența reîntoarcerii unor țări supradigitalizate la nivelul fluxurilor financiare la banii lichizi se leagă „a priori” de posibilitatea extinderii unor războaie… Iar pentru a face față oricăror forme de scurtcircuitare, și chiar întrerupere a mersului economic, ca primă fază a unui front conflictual ce s-ar apropia îndeajuns pentru a ridica nivelul de alertă, rezerva de bani lichizi va fi esențială supraviețuirii…

Suedia reprezintă, de altfel, doar avanpostul unei asemenea mișcări inverse celei de supradigitalizare monetară, reintroducerea de urgență a bancomatelor și punerea în mișcare a banilor fizici, obiective strategice imediate impuse de guvernanți, de comisiile parlamentare și agențiile de securitate și protecție națională, constituind mai mult decât o cortină de apărare în fața suflului rece al unui posibil conflict extins dintr-o operațiune specială alimentată cu pofta de război și moarte a prea multe state care nu mai aveau ce face poate cu pacea lor… Iar în Suedia nevoia de asigurare a populației cu bani „cash” a devenit o situație suficient de apăsătoare pentru a prioritiza aceasta întoarcere la banii fizici într-un ritm cu mult mai accelerat decât șansele ca acei colți ai unui război să muște… Un trend în care par a se așeza și alte state… Și nu va fi departe ziua în care, sub presiunea reintroducerii unei autosiguranțări prin banii „cash”, aceasta să devină o prioritate (de nevoie) și la nivelul Uniunii Europe… Pentru, că doar așa, UE își va păstra unitatea la nivelul monedei sale… Altminteri, este de așteptat ca pasul următor, al acelor țări ce vor să-și siguranțeze fluxurile financiar monetare naționale, să fie și reîntoarcerea la propriile monede (nu este cazul Suediei care nu a renunțat la moneda sa)… Pentru că, într-o uniune împinsă într-un război ce va fi trecut cu mult dincolo de țintele de cuceriri economice și financiare, de preluare agresivă a unor piețe și rute de mărfuri, așa cum moneda unică va sfârși prin a deveni un factor de preluare și extindere ca o pecingine a haosului, sărăciei, deprecierilor monetare și pauperizărilor, tot așa, ea va fi și un factor de escaladare a țărilor de agresivitatea unor forme de război ce vor trece de conceptul perimat al „hibridului”. Ba, extrapolând, se poate spune că ultima salvă a păcii se va auzi în ziua în care statele avansate, nu doar se vor fi întors masiv spre circulația banilor fizici, dar vor fi ales și reintroducerea, fie și ca monede de rezervă, a propriilor bani naționali.

Este adevărat, motivația Suediei pentru a această reintroducere a banilor lichizi este aceea a facilitării achiziționării produselor de strictă necesitate de către păturile mai defavorizate… Doar că nu clasele, direct afectate de lipsa accesului facil la bancomate, sunt cele vizate, ci anumite produse și mărfuri… Cele fundamentale într-un război… Cele ce pot fi controlate, ca inflație, prin circulația monetară „cash”, nu prin formele digitale ale banilor… Iar într-un război, fir și doar de uzură economică, banii lichizi sunt ultima „frontieră” înainte de utilizarea tichetelor și cartelelor „de război”… De altfel, chiar guvernanții suedezi justifică urgența reîntoarcerii la banii fizici prin pregătirea pentru vremurile de criză ce, nu ar putea, ci vor urma… Și nevoia de a proteja populația pe principalele resurse ce devin rare în asemenea situații: alimentele și combustibilii… Combustibilii nu doar ca posibilitate de deplasare, pentru că nu deplasarea mai este importantă într-un asemenea caz, ci forma de supraviețuire prin asigurarea încălzirii și preparării hranei. Iar ținta de remonetizare „cash” este schimbarea trendului prin întoarcerea la ponderea de plăți în numerar, de la cele opt procente de acum, la cele 40 la sută din urmă cu mai bine de un deceniu. Iar asta nu pe parcursul a unor următori 14 ani, ci imediat.

Așadar, Suedia este astăzi în etapa demarării unei „reindustrializări” primare a sistemului monetar… A repunerii circuitului de bani fizici pe primul loc ca opțiune financiar-economică și flux de circulație la nivel intern… Ceea ce ar trebui să ne trezească și pe noi… Pentru a nu ajunge, la nivelul de impunerea al normelor de utilizare a banilor electronici (în defavoarea celor fizici) într-un altfel de „Schengen”… Nu unul întârziat, ci acaparator… Pentru că primele țări care vor plăti factura unui război european vor fi acelea ce vor fi lăsat finanțele lor la îndemâna exclusiv a unor fluxuri digitale „circulând”, a priori, prin economiile de recuperare ale altor interese… Noi avem încă două avantaje majore în perspectiva unor orizonturi de ucrainizare de front a întregii Europe… Avem încă referirea monetară încă majoritar înspre circulația banilor „cash” și avem propria monedă… Context în care toate țintele impuse de alții, de la eliminarea „cash”-ului din circulația monetară a țării până la adoptarea monedei unice trebuie revizuite…

În fond, dacă vrem pace, trebuie să fim pregătiți să nu cădem în ghearele capcanelor de război ale celorlalți…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*