Primăria Homorod, Asociația Carpaterra și prietenii, organizează anual, de la o vreme, „Ziua Stejarului”. Dar nu este vorba despre un copac oarecare, ci de Stejarul din Mercheaşa (comuna Homorod, județul Brașov), aflat la 70 de kilometri de Braşov și care este celebru în toată zona, iar localnicii vor ca toată lumea să vină să îi admire măreţia. Stejarul a adunat poveştile satului de peste 930 de ani, fiind martorul întemeierii Transilvaniei și ai României Mari. Dar unde se află acest „Goliat” al vegnului vegetal? Undeva la marginea satului Mercheaşa, pe o colină unde astăzi pasc vitele şi oile oamenilor locului, stă neclintit un stejar îmbătrânit de timp. Un stejar obişnuit pentru a ajunge la un diametru de 70 de centimetri are nevoie de 120 de ani. Acesta are diametrul de 9,3 metri şi o înălţime de peste 21 de metri, fapt ce atestă că stejarul datează de peste 900 de ani. Trunchiul imens nu poate fi înconjurat de mai puţin de 7 persoane. Stejarul nu a putut rămâne neobservat, astfel că în anul 2009 o asociaţie din Perşani l-a trecut pe lista celor mai spectaculoşi copaci din România.
„Bătrânul Carpaţilor”, aşa cum a fost supranumit stejarul din Mercheaşa a şi câştigat competiţia „Cel mai bătrân arbore din România” în care s-a „bătut” cu alţi 27 de arbori din ţară. De atunci, reprezentanţii Ocolului Silvic l-au îngrădit şi încearcă să îl protejeze de animalele care pasc în zonă. El este de fapt un gorun. Gorunul (cu denumirea științifică Quercus petraea) este o specie de stejar originar din Europa și Anatolia. În comparație cu stejarul penduculat, gorunul este mai puțin pretențios la fertilitatea și umezeala solului și are lemnul mai moale. Se folosește ca material de construcție, dar și la tăbăcirea pieilor (datorită taninilor). Este un arbore care poate crește până la 35-40 m înălțime. Are frunze cu pețiolul lung de 1,5-3 cm și fructele (ghindele) foarte scurt pedunculate sau sesile. Frunzele au formă obovată și sunt fin pubescente pe fața inferioară, cel puțin în axilele nervurilor. Solzii cupei sunt liberi, neconcrescuți, plani sau slab convecși și nepubescenți. Specia este frecventă în România. Ea formează un etaj de vegetație (subetajul gorunului), situat între 150 și 300 m altitudine în pădurile de foioase.
Mai nou, drujbele tăietorilor îi pun la pământ pe acești bătrâni copaci pentru că, în industria mobilei, este la mare căutare furnirul creat din aceștia. A devenit foarte căutată mobila din lemn secular acoperită cu răşină epoxilică. O măsuţă de cafea costă câteva mii de lei. Câţiva parlamentari, dorind să îi salveze, au cerut să se înfiinţeze un registru special, de care să se îngrijească primăriile. În acest moment există „Registrul arborilor remarcabili” în care sunt înregistraţi peste cinci mii de copaci. Ca să fie incluşi aici, trebuie să aibă măcar 150 de ani vechime, de la 200 de la 450 de centimetri în circumferinţă, în funcţie de specie, sau să aibă valoare culturală. O dată recunoscuţi ca fiind remarcabili, aceşti copaci nu se taie decât dacă sunt complet uscaţi, dezrădăcinaţi sau risca să să prăbuşească peste oameni.
Copacul „nostru” din Mercheașa a avut noroc de nişte ONG-isti care l-au îngrădit şi au „crescut” în jurul lui poveşti care atrag turişti, au creat un traseu pentru biciclişti, dar şi un festival. Cătălin Cantor, din partea Geoparcului Carpaterra, ne-a spus că: „Noi avem extrem de puţini arbori de dimensiunile acestea la noi în ţară. Stejarul din Merchiașa are 9,3 m în circumferinţă. Ceea ce e enorm. Ceea ce e iar spectaculos acolo, e că e o păşune foarte întinsă între trei judeţe”. Arborii seculari nu au un statut aparte. Dacă se afla pe domeniul public, sunt îngrijiţi cu un aviz de mediu, dar ajung pe mâna aceloraşi firme care subcontracteaza lucrările primăriilor. De aceea, unii dintre ei sunt ciuntiţi până se usucă. Un exemplu este platanul din Parcul Cişmigiu din București, care este emblema acestui parc din 1854. Numai că în urmă cu câţiva ani, de jurul împrejurul copacului au fost săpate şanţuri şi puse nişte instalaţii de iluminat care nici nu funcţionează (să le trecem la „ideii minunate”; dacă mai ai, stai pe scaun până îți trece). Atunci, rădăcina uriașului copac a fost secţionată, iar astăzi, un sfert din coroana acestuia se usucă.
Din fericire, la Mercheașa, satul care m-a impresionat, există competiția de alegare „Gorun Trail Mercheasa” – sau cursa de trail care încheie anul competițional. Există și „Traseul stejarilor”, o drumeție care pornește din satul Racoș, având o lungime de 10,5 km. Aceasta începe la Complexul Geologic Racoş-Coloanele de Bazalt, continuă la Vulcanul Stins şi apoi pe pajiştea plină de stejari, până la cel mai bătrân stejar de la Mercheașa. Traseul este marcat cu cruce galbenă, au fost montate şi panouri informative, iar acesta poate fi parcurs în aprox. 3:30 h de mers lejer. Vara, drumul poate fi parcurs și cu ajutorul bicicletei, iar iarna cu ajutorul unor schiuri de tură. Pe drum, turiștii vor mai putea vedea fântâna sărată. În plus, sunt puncte de belvedere de unde putem admira Munţii Piatra Craiului şi Munţii Făgăraş.
Dacă vă decideți să ajungeți la „Bătrânul Carpaților” – Cel mai bătrân copac din România, puteți vizita și „Fântâna cu apă sărată” din Homorod, Vulcanii noroioși de la Băile Homorod, Bisericile evanghelice fortificate din zonă (Homorod, Mercheașa, Jimbor). Din Mercheașa sunt doar 30 kilometri până la Cheile Vârghișului, o arie protejată sit NATURA 2000, o locație superbă în mijlocul naturii, ideală pentru o drumeție de toamnă. Mai sunt de vizitat satele săsești din Transilvania, Crit, Bunești, Viscri dar și altele, sunt aproape de Mercheașa. Cetatea Rupea este în zonă. Cetatea țărănească stă semeață pe Dealul Cohalmului. A fost construită și extinsă în secolele al XIV-lea și al XVII-lea, ca cetate și refugiu pentru satele din împrejurimi. Este un obiectiv foarte bine restaurat și amenajat, potrivit pentru vizite în familie și pentru a învăța o mică lecție de istorie a Transilvaniei. De curând am aflat și de Ferma „Animal Farm” din Jimbor care găzduiește animale specifice zonei dar și 3 frumoase alpaca. Copiii ar fi foarte încântați să le observe de aproape și să le hrănească. Ferma este un sanctuar de animale în inima naturii, unde cerbii, ciutele, bizoni dar și altele au spațiu la discreție să alerge nestingheriți. Ce nu mai știi despre Mercheașa și Racoș? Ca fac parte din „Geoparcul Carpaterra”, ce se întinde pe raza localităților: Mercheașa, Racoș, Mateiaș, Homorod, Jimbor, Rupea Gară, Fișer și Rupea. Geoparcul este un teritoriu de dezvoltare durabilă, creat pentru dezvoltarea comunității din punct de vedere educațional, turistic și socio-cultural. Și peste toate, stejarul secular de la Mercheașa își întinde coroana bătrână și totuși tânără… (G.V.G.)
Lasă un răspuns