Lacul de acumulare de la Dubăsari

Printre ochiurile de apă ce punctează cu albastru harta Republicii Moldova se află și „marea” interioară a Transnistriei, respectiv Lacul Dubăsari, care este unul dintre cele mai mari lacuri din această țară. Este un lac de acumulare creat artificial în perioada 1951 – 1954 de către autoritățile sovietice pe cursul de mijloc al fluviului Nistru, în scopurile obținerii energiei electrice prin hidrocentrala omonimă. La extremitatea sudică a lacului se află chiar orașul Dubăsari, de la care și-a luat și numele. Cuveta lacustră reprezintă o fostă vale largă din lunca râului Nistru. Lacul Dubăsari este un bazin acvatic important al estului Republicii Moldova. Folosirea lacului poate fi împărțită în trei grupe majore: piscicultură, industria energetic și resursă recreațională. În Republica Moldova mai există lacul de baraj de la Barajul Stânca-Costești, care a fost construit pe râul Prut, la hotarul României cu Republica Moldova, odată cu construcția centralei hidroelectrice omonime. Barajul formează lacul de acumulare cu același nume care are o suprafață de 59 km² și a fost dat în folosință pe 1 august 1978. Apoi mai este lacul de acumulare Ghidighici (Marea Chişinăului), și Cuciurgan (malul stâng).

Revenind, lacul de acumulare de la Dubăsari are o lungime totală de 128 kilometri, întinzându-se de la oraşul Camenca până la Dubăsari. Lăţimea medie a lacului e de 528 metri, adâncimea medie − 7,2 metri, cea mai mare adâncime − 19 metri. Volumul lacului de acumulare în primii ani constituia 0,485 de km³, dar în ultimele decenii, din cauza înnămolirii a scăzut aproape cu jumătate şi în conformitate cu cele mai recente date este de 0,266 km³. Pe ţărmul lacului de acumulare se află trei oraşe – Rîbniţa, Rezina și Dubăsari. Pe coasta golfului Goieni, care este o ramificaţie a lacului de acumulare se află rezervaţia naturală Iagorlîc, cu o floră şi faună unică. Hidrocentrala de la Dubăsari a fost prima din Moldova, punerea în funcțiune a celor patru turbine cu capacitatea totală de 48 de mii de kW având loc în anul 1955. Lungimea barajului de beton a hidrocentralei e de 133 m, barajul din pămînt din partea dreaptă are 139 metri, cel aluvial are 257 metri, iar stăvilarul malului stîng – 354 m.. Cea mai mare lăţime lacul de acumulare o atinge în preajma oraşului Dubăsari şi în susul apei, până la Molovata Nouă şi Molovata, unde Nistrul are un meandru cu forma unui zig-zag, locul fiind foarte pitoresc. Tot acest teritoriu este foarte frumos în orice perioadă a anului.

Pe ambele maluri ale lacului de acumulare se află numeroase case de odihnă. Apa acestei mări create cu mâinile omului este foarte curată. Malurile abrupte și stâncoase ale lacului de acumulare sunt foarte pitoreşti, mai ales lângă satele Holercani, Molovata și Cocieri. Chiar şi satele însele „coboară” lin la vale, casele fiind înșiruite de pe creasta dealurilor, până la apă. Putem spune că aici e raiul adevărat pentru turiştii care vin în sezon din toate colţurile țării. La fel de pitoresc este lacul de acumulare privit din oraşele Rezina şi Rîbniţa. Este frumos aici nu numai în sezonul de primăvară-vară, ci și iarna și toamna. Forma lacului de lângă oraşul Dubăsari care are forma unei cupe, face ca în oraş să se simtă o atmosferă mai caldă decât pe pante, iar puritatea aerului şi liniştea care domneşte aici surprinde în mod plăcut. Pădurile care cresc pe pante conferă peisajului un farmec în plus. Centrala hidroelectrică de la Dubăsari are o capacitate instalată a centralei este de 48 MW. Ea se află sub controlul Transnistriei, dar prezența în zonă nu e restricționată și nu este nici un pericol de vizitare.

În imediata apropiere de lacul de acumulare, mai jos de barajul său, pe malul drept al Nistrului se întinde un masiv de pădure, care ajunge chiar până la apă. Acesta este un loc de odihnă ideal, unde vă puteţi instala cortul, ca să rămâneţi aici pentru câteva zile. Lângă malul drept al Nistrului cursul apei nu este foarte puternic, vârtejul e mai aproape de malul stâng, aşa, încât aici e un loc prielnic pentru scăldat. Deşi, este mai bine să mai mergeţi vreo sută de metri în susul apei şi să vă scăldaţi nemijlocit în lacul de acumulare. Aici nu se simte deloc cursul apei, fundul este acoperit cu prundiş, apa este deosebit de curată şi de obicei se încălzeşte bine. Însă noi ţinem calea mai departe, în susul apei, traseul nostru va sfîrşi lîngă satul Molovata Veche. Anume aici apele lacului de acumulare s-au revărsat deosebit de larg, iar Nistrul face aici un meandru de aproape 180о şi mulţumită acestui fapt, satul Molovata Nouă, care se află pe malul stîng, pare a fi o insulă. Între cele două sate circulă la fiecare două ore un pod plutitor (bac) fără plată, pe care poţi trece chiar şi fără să ieşi din maşină. Satul însuşi este foarte pitoresc, situat în amfiteatrul stâncilor care înconjoară lacul de acumulare. Deosebit de impresionante sunt malurile stâncoase, înalte, de deasupra marginii apei, întretăiate pe alocuri de defileurile adânci şi foarte pitoreşti – unul în imediata apropiere de satul Molovata Veche, iar celălalt, cel mai frumos, lângă satul Mărcăuţi, care se întinde pe o suprafaţă de 1,5-2 kilometri de Molovata. Din acest defileu se deschid cele mai frumoase şi mai spectaculoase vederi spre lacul de acumulare şi satul Molovata Nouă, de pe malul său stâng. Și drumul de la barajul Hidrocentralei de la Dubăsari până la satul Molovata este foarte pitoresc. El trece paralel cu cursul Nistrului şi se înalţă deasupra sa pe alocuri şi la o sută de metri. Iar împrejur cât vezi cu ochii se întind câmpii cu culturi mănoase de grâu, porumb, floarea-soarelui, plantaţii de ceapă. De-a lungul drumului, într-un lanţ neîntrerupt, stau de strajă nucii şi caişii. Cerul fără de capăt le cuprinde pe toate în seninătatea sa azurie, iar văzduhul este parfumat cu miresme de ierburi şi flori. Nu veţi regreta dacă veţi vizita aceste locuri! (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*