Bădica Traian și speranța unui an rodnic…

În prag de sărbători nu vreau să mai aduc vorba despre ce ne pregătesc aleșii și nealeșii neamului, sau ai Europei. Ei sunt cei care ne dau voie în acest an să credem în magie, în urmă cu ceva ani ne țineau în „casă dacă ne pasă” și ne aduceau vaccinul pe post de mântuire. Dar să vă spun o poveste frumoasă. Cu mult timp în urmă, într-un oraș mic și liniștit, bucuria Crăciunului cuprinsese fiecare casă și fiecare suflet. În această perioadă magică, străzile erau împodobite cu luminile strălucitoare ale sărbătorilor, iar în fiecare colț se putea auzi cântece de Crăciun. În acest oraș trăia o familie minunată: mama, tata și cei doi copii ai lor, Maria și Ștefan. Toți așteptau cu nerăbdare venirea Crăciunului și abia puteau dormi noaptea, gândindu-se la surprizele pe care le vor primi sub bradul de Crăciun. Însă, în această poveste, exista și un bătrân numit Ion. Ion era un om foarte sărac și trăia singur într-o căsuță mică, pe marginea orașului. Chiar dacă avea puține resurse, Ion era generos și binevoitor față de cei din jur. În ajunul Crăciunului, toții locuitorii orașului erau ocupați cu pregătirile. Maria și Ștefan ajutau la împodobit bradul, făceau ornamente și pregăteau deserturi dulci pentru masa de Crăciun. Între timp, părinții lor mergeau la magazin pentru a cumpăra cadourile pe care le vor pune sub brad.

În timp ce se întorceau acasă, părinții au observat că Ion stătea în fața căsuței sale, cu privirea pierdută în gol și fără speranță în ochi. Au simțit că trebuie să facă ceva pentru a-l ajuta. Astfel, au hotărât ca fiecare dintre membrii familiei să aleagă un cadou prețios pentru Ion. Maria a ales o pereche de mănuși, deoarece iarna era foarte aspră, iar Ion nu avea multe haine groase. Ștefan a ales o carte, deoarece știa cât de mult îi plăcea să citească. Mama a cumpărat o pătură călduroasă, iar tata un coș plin cu provizii alimentare. Cu cadourile în mână, familia s-a apropiat de căsuța lui Ion și i-au făcut o surpriză. Ion a fost foarte emoționat și recunoscător pentru iubirea și grijile familiei. A simțit că în acel moment este cel mai bogat om din lume. Împreună, au petrecut seara de Crăciun în căsuța mică a lui Ion. Au râs, au cântat colinde și au împărtășit povestiri despre sărbătorile trecute.

Acum, fiecare membru al familiei înțelegea adevărata însemnătate a Crăciunului: bucuria de a dărui, de a împărtăși și de a fi alături de cei dragi. Din acel moment la fiecare Crăciun, familia și-a propus să împărtășească bucuria sărbătorilor cu cei mai puțin norocoși. Au căutat oameni săraci și singuri în orașul lor și au făcut tot posibilul pentru a aduce un pic de lumină și speranță în viețile lor. Astfel, povestea Crăciunului lor a devenit o poveste de iubire, bunătate și generozitate. Au învățat că magia sărbătorilor constă în a dărui și a împărtăși cu cei din jur. Aceasta este povestea Crăciunului, care ne amintește an de an să fim mai buni unii cu alții și să-i ajutăm pe cei care au nevoie.

Povestea Crăciunului se intersectează cu nașterea Mântuitorului deoarece evenimentul central al Crăciunului este, de fapt, nașterea lui Isus Hristos într-o iesle din Betleem. Conform tradiției creștine, Isus este considerat Mântuitorul omenirii, iar Crăciunul este momentul în care sărbătorim acest eveniment sacru. În povestea Crăciunului, familia care ajută pe Ion și care învață să dăruiască și să împărtășească cu cei nevoiași reflectă unul dintre principiile de bază ale învățăturilor lui Isus – iubirea față de aproapele și ajutorul celor care au nevoie. Astfel, povestea Crăciunului ne amintește de mesajul de compasiune, generozitate și iubire pe care Isus Hristos l-a adus lumii.

Sărbătorirea nașterii Mântuitorului în perioada Crăciunului este una dintre cele mai importante tradiții creștine, care ne reamintește de darul divin al lui Isus și de importanța iubirii și solidarității umane. Desigur! Iată o poveste despre nașterea pruncului în iesle: Cu mult timp în urmă, într-un mic sătuc numit Betleem, trăiau oameni simpli și harnici. Într-o seară în timpul iernii, cerul nocturn s-a umplut de strălucirea stelelor. În mijlocul acestui minunat peisaj, într-o iesle modestă, în care se găseau doar animalele din staul, avea să se petreacă un eveniment miraculos. În acea noapte, o tânără numită Maria și logodnicul ei, Iosif, sosit recent în Betleem, nu găseau un adăpost unde să se odihnească. Maria era însărcinată și timpul nașterii se apropia cu fiecare clipă care trecea. Dezamăgiți, Maria și Iosif s-au îndreptat către iesle, ultima lor speranță de a găsi un loc unde să se așeze.
În iesle, înconjurată de căldura și blândețea animalelor, Maria a adus pe lume un prețios bebeluș. Lumina difuză a lunii se strecurase prin crăpăturile rustice ale ieslei și i-a luminat chipul îngeresc. Era pruncul Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

În această noapte sfântă, când îngerii cântau bucuria venirii Mântuitorului, un grup de păstori păzeau turmele lor în apropiere. În timp ce priveau cerul înstelat, au văzut o strălucire puternică și au auzit cântări îngerești.

Curioși și plini de entuziasm, păstorii s-au îndreptat către iesle. Atunci când au ajuns, au văzut pruncul în iesle, înconjurat de părinții lui și de animalele din staul. I-au îmbrățișat cu bucurie și i-au spus Mariei și lui Iosif despre minunile pe care le-au văzut și auzit. Vestea despre nașterea pruncului în iesle s-a răspândit rapid în Betleem. Oamenii s-au adunat în jurul ieslei, aducând daruri și binecuvântări pentru noul născut. Au simțit că sunt martori la un miracol și au fost copleșiți de o iubire divină. Astfel, în mijlocul umilinței și simplității ieslei, s-a născut Mântuitorul lumii, aducând speranță și pace omenirii. Pruncul Iisus a venit să ne arate puterea iubirii, compasiunea față de aproapele și că orice început modest poate deveni însemnat și magic.

De atunci, în fiecare an, oamenii din întreaga lume sărbătoresc nașterea pruncului în iesle în perioada Crăciunului, aducând lumină, bucurie și iubire în viețile lor și în viețile celor din jur. Aceasta este povestea frumoasă a nașterii pruncului în iesle, care ne amintește de darul divin al iubirii și speranței și ne încurajează să prețuim momentele simple și să fim generoși și binevoitori față de toți semenii noștri. Să fie pace și să ne iubim aproapele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*