România – anul de grație 2023. Toată lumea este nemulțumită. Toată lumea vrea schimbarea. Toată lumea vrea pedepsirea clasei politice și a conducătorilor. Toată lumea este afectată de griji, lipsuri materiale, de perspectiva sumbră a viitorului lor personal, al familiilor și al țării implicit. Și lista poate continua… cu acest „refren” bine cunoscut nouă cu 33 de ani în urmă. România – anul de grație 1989…„copy paste” la ceea ce am enumerat anterior. Atunci printr-o, pentru unii mai naivi – revoluție, pentru alții mai bine informați – lovitură de stat, s-au schimbat „decorurile” și culorile. De la roșu sângeriu s-a trecut la multi-colorism ideologic, cultural și politic. Printr-o fină și subtilă manipulare, și atunci ca acum, s-au „atacat” simptomele, nicidecum cauzele. Cauzele au rămas pe mai departe stăpâne pe metastaza societății romanești, o societate anesteziată, cu un sistem imunitar grav avariat. Un sistem imunitar trădat din interior, tocmai de serviciile responsabile cu Securitatea acestuia. O Securitate care s-a vândut „virușilor” străini, dornici de a invada și supune corpul țarii. Iar străinul odată intrat și instalat – fie că s-a numit bolșevism sau globalism… sau alte -isme, este precum cancerul, adică aproape imposibil de combătut, de eradicat. Străinul avea experiență, pentru că așa distrusese încet, sistematic și multe alte corpuri – națiune, alte state. Multe chiar din jurul României. Întâi el cultivă neliniștea zilnică, apoi era oprită gândirea și la final era anulat visul. Căci nu degeaba marele nostru poet Radu Gyr spunea, că „adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vise”.
Un popor care visează, este un popor liber! Iar pe străin îl interesa cel mai mult să ucidă libertatea! Abia pe urmă să altereze fibra sănătoasă a națiunii, a corpului națiune. Să degenereze structura sufletească, un fel de mutație a corpului, a speciei, care azi este în plin proces. Azi lumea este răsturnată și culmea, în numele dreptății… Complet virusată, specia națiune a dezvoltat boli autoimune grave – de exemplu un dispreț fata de generațiile, sfinții și martirii anteriori sacrificați pe altarul țării și al credinței creștine, urmată de o mare indiferentă la adresa valorilor, tradițiilor și culturii, lăsate spre moștenire și păstrare din neam în neam. Și așa a apărut „omul nou”… De ieri și de azi. Un „om nou” ca proiecție a viitorului. Născut din păcat, transmis dintr-o generație în alta, precum o boală venerică gravă, care a ros pe nesimțite centrul demnității umane. Omul fără de Dumnezeu, veșnic agitat, neliniștit, programat care se pierde în neantul social și informațional care i-a fost pus la dispoziție.
Frica față de autorități și semeni, precum și spaima accentuată de „corectitudinile politice” ale lumii, ce-l înconjoară din toate părțile, i-au creat românului o cumplită frică de sine. Iar frica de sine a fost dirijată încât ea să se transforme în – rușinea de sine! „Omul nou” de azi, golit complet de sine, caută inutil în afara lui frumosul. În schimb, omul creștin se privește ca pe cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu. Creștinul trăiește axat pe chipul lui Dumnezeu și de aceea el cunoaște frica cea bună – de a nu se pierde în lume! Ne putem curăța pe noi și întreaga societate doar cu Dumnezeu și prin Dumnezeu… Sau, cum frumos spunea marele martir român Ioan Ianolide, prin întoarcerea la Hristos! â
ă privim spre „Sfinții Închisorilor” și să ne ascultăm acel instinct interior încă nealterat, să pătrundem în adâncul inimii, unde străinul nu poate intra, deoarece acolo este antidotul – este Învierea și Viața veșnică.
Lasă un răspuns