A început să se ridice din colbul istoriei monumentele închinate românilor meritorii – dar și nume de bulevarde, străzi, parcuri, muzee, etc. – nu numai în țară, dar și în afara sa. Începând cu statuile strămoșilor daci care „au apărut” brusc în aproape toate muzeele mari ale lumii și până la o revigorare a galeriei marilor oameni de stat români, putem să ne mândrim cu o pleiadă de eroi ai istoriei noastre, care devine din ce în ce mai interesantă. Pasionaţii de statui gigantice au avut surpriza să regăsească pe lista celor mai spectaculoase sculpturi din lume şi o piesă din România. Cei de la „Business Insider” au inclus în materialul lor una dintre cele mai spectaculoase creaţii de la noi, unică în Europa (cea mai mare statuie săpată în stâncă). Piesa sculptată direct în stâncă este doar cu 6 metri mai mică decât Statuia Libertăţii din New York. Este vorba despre statuia lui Decebal din golful Mraconia, din Cazanele Dunării. Un alt obiectiv turistic despre care puțină lume știe în România este statuia denumită„Inima lui Iisus”, considerate a fi cea mai mare statuie a lui Iisus din Europa de Est. Aceasta a fost ridicată în anul 2011, pe dealul Gordon din Harghita, aflat între Odorheiu-Secuiesc și Praid. Statuia este impresionantă, având o înălțime de aproximativ 22 de metri și este construită din fier și oțel inoxidabil. Frumusețea acesteia poate fi observată ușor și este imposibil să nu fi copleșit de ea. Primăria din comuna Lupeni a fost inițiatoarea proiectului și a strâns banii din donații. În jur de 200.000 de euro a costat lucrarea.
Avem statui „noi” în țară, dar și în Republica Moldova, Marea Britanie, etc. De data aceasta doresc să amintesc aici de o altă statuie aflată pe meleaguri „românești”, sau nu prea. Institutul Cultural Român, prin Direcția Românii din Afara Granițelor a organizat la Sarandë, în Albania, în data de 19 noiembrie 2016, evenimentul prilejuit de dezvelirea bustului marelui istoric și politician român Nicolae Iorga, lucrare realizată cu sprijinul ICR de către sculptorii de origine aromână Zisa Musha și Mario Musha, din Fier, Albania. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Fundația „Nicolae Iorga”, din Sarandë, Ambasada României la Tirana, cu sprijinul Primăriei Orașului Sarandë. La ceremonia ce a avut loc pe faleza „Hasan Tahsini” au fost invitați oficiali ai statului albanez și român, reprezentanți ai autorităților locale, precum și ai aromânilor (românilor) din regiune, personalități marcante ale vieții socio-politice și culturale a aromânilor (românilor) din cele două țări. Manifestarea s-a încheiat cu un spectacol de muzică și dansuri populare aromâne, susținut de artiști aromâni (români) din România: Eliza Nirlu și orchestra sa, ansamblul folcloric „Dor” din Sarighiol de Deal, județul Tulcea (coordonator Dumitru Caimacan-Popescu), alături de coruri de copii, din Fier și Deviaka, Albania. Cu același prilej, prin contribuția Asociației „Răsăritul românesc” din Chișinău (președinte Vlad Cubreacov), Poșta Moldovei a emis, prin Biroul său Marca Personalizată, în tiraj limitat, cinci mărci poștale personalizate și un efect poștal (plic) dedicat dezvelirii bustului marelui istoric Nicolae Iorga la Sarandë, Albania. Cele cinci mărci poștale personalizate -policrome, dantelate și adezive – redau, în chenar atribuit, următoarele imagini: bustul lui Nicolae Iorga, sigla Institutului Cultural Român și data inaugurării bustului (19.11.2016), clădirea Institutului Român („Casa Iorga”) de la Sarandë – fotografie din epocă, coperta exterioară și coperta interioară a lucrării lui Nicolae Iorga Breve histoire de l’Albanie et du people albanais (Scurtă istorie a Albaniei și a poporului albanez), publicată în 1919 la București; Casa Iorga de la Saranda – astăzi, o fotografie-portret a lui Nicolae Iorga (1871-1940). Manșeta policromă coliței este intitulată „Arte plastice”, având în partea dreaptă un desen al operei „Măiastra”, a sculptorului Constantin Brâncuși.
Nicolae Iorga (1871-1940), a fost un mare istoric, scriitor şi om politic român, academician şi profesor universitar, prim-ministru al României (19 aprilie 1931-6 iunie 1932). Prelegerile sale despre istoria Albaniei, care oferiseră delegaţiei albaneze la Conferinţa de la Londra (1913) argumente pentru afirmarea drepturilor istorice ale poporului albanez, au fost publicate, în anul 1919, în cartea „Brève histoire de l’Albanie et du peuple albanais.” Drept recompensă, Regele Ahmet Zogui-a dăruit lui Iorga, în anul 1931, un teren pe malul mării, în Sarandë, lângă port. Nicolae Iorga a donat statului român terenul în anul 1934, iar aici s-a construit, între anii 1937 și 1938, clădirea Institutului Român din Albania sau „Casa Iorga”, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Institutul a devenit ulterior un important aşezământ de cultură românească. Se întăreau, astfel, relaţiile diplomatice şi culturale româno-albaneze. Începând cu anul 1935, Nicolae Iorga l-a delegat să se ocupe de viitorul Institut Român din Albania pe profesorul Dumitru Berciu, ilustru istoric și arheolog. Iorga a fost cel care a descoperit, în anul 1915, la Biblioteca Medicea Laurenziana din Florenţa, cel mai vechi document cunoscut în limba albaneză, datat 1462 – Formula e „pagëzimit”, o formulă de botez, un text liturgic scris de arhiepiscopul romano-catolic de Durrës, Pal Engjëlli. „Marele erudit a privit Balcanii ca locul unde s-a născut, s-a legănat şi s-a copt «copilul» care, cu timpul, a devenit Bătrânul Continent, iar pe balcanici ca pe băştinaşi autentici ai săi” – Acad. Kopi Kyçyku. Opera lui Nicolae Iorga conţine numeroase studii, lucrări de sinteză asupra istoriei naţionale, cercetări privind viaţa aromânilor (românilor din Balcani), evoluţia şi autohtonia lor în părţile central-sudice ale Balcanilor, inclusiv în Albania. El arată că limba folosită de aromâni este un dialect al limbii române, formată, de o parte şi de alta a Dunării, derivată din latina populară, evoluată în mod specific, în secolele de sfârşit ale Antichităţii şi de început ale Evului Mediu. Este binecunoscută originea sud-dunăreană a istoricului, Iorga însuşi afirmând că un strămoş al său provine din zona Pindului. În 2016, s-au împlinit 145 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga. Au mai trecut șapte ani de atunci… Cum mai stăm cu relațiile româno – albaneze?
Lasă un răspuns