Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana și a fost inaugurată ca muzeu în anul 2016. În această peșteră din apropierea așezământului monahal, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost mutat Tezaurul BNR – Comoara noastră națională -, precum și o parte din tezaurul Băncii Poloniei. În 1944, tezaurul BNR era în pericol. Armata Germană, care se afla încă în România, şi Armata Roşie care se apropia de graniţa noastră răsăriteană erau principalele ameninţări. Vizitatorii ce vor ajunge aici vor descoperi povestea evenimentelor pe baza cărora a fost luată decizia mutării stocului de aur la Mănăstirea Tismana, în cadrul unei operațiuni secrete care a primit numele de cod „Neptun”. Un întreg batalion de armată a fost staționat aici, cât timp a fost tezaurul prezent aici. Intrarea în grotă a fost astupată cu un zid de beton de un metru grosime, iar paza acesteia este asigurată cu 280 de soldaţi şi ofiţeri sosiţi de la Târgu Jiu. Erau pregătiți să arunce în aer peștera dacă exista pericolul dispariției comorii naționale.
Noul muzeu creat acum prezintă, pe lângă documentele despre salvarea Tezaurului BNR din Arhiva instituției, în mare parte inedite, și reproduceri ale casetelor utilizate pentru depozitarea aurului. Istoria spune că, în anul 1928 exploratorii Pierre Alfred Chappuis și A. Winkler cercetează peștera de la Tismana. Ea va fi „revizitată” de Asociația de Speologie „Focul Viu” din București, în perioada 2010 – 2013, aceasta recartând parţial peştera pe o lungime de 733 metri. Tot în 2013, în urma unor mini expediţii de scufundare se reuşește trecerea sifonului 1 şi pătrunderea în sifonul 2 din etajul inferior activ (50 metri; -12 metri). O hartă a peşterii a fost expusă la „Balkan Speleological Conference“ în anul 2014, lungimea totală a acesteia fiind de 929 metri. În interiorul peşterii au fost descoperite atât urme lăsate în pereţii peşterii, cât şi fosile de Ursus Spelaeus. „Este interesant că oasele prezintă o mineralizare foarte puternică, coroborat cu faptul că premolarul inferior nu are o suprafaţă ofuzală dezvoltată ca în cazul urşilor de peşteră tipici, ne face să credem că este vorba de o formă un pic mai veche de urs de peşteră. Intereresant mai este că alături de aceste fosile în anumite perimitre din peşteră au fost identificate şi urme de viaţă ale ursului de peşteră, respectiv grifade şi urme plantare, care sunt foarte bine conservate în argila din hornului din profunzimea peşterii, fie în anumiţi versanţi ale râului. Aceste grifade sunt rezultatul locomoţiei prin acel perimetru. E posibil ca acei urşi să-şi fă căutat un loc de hibernare sau de gestaţie, în cazul femelelor“, a arătat Marius Robu, cercetător la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“ într-un film documentar realizat de Radu C. Dumitru. Din anul 2016 peștera a devenit muzeu. Peștera de la Tismana mai este cunoscută ca și „Peștera cu apă”, pentru că izvorul din interiorul cavității carstice alimentează cu apă mănăstirea și pe cei aflați în grija mănăstirii. Peștera are și un etaj inferior activ care a fost explorat de scafandrii speologi.
Întreaga povestea a Operațiunii „Neptun” cuprinde acțiunea de mutare a aurului la Mănăstirea Tismana și desfășurarea acesteia între 8 și 22 iulie 1944. Folosindu-se câte 5 dube pe zi, care au efectuat în total 75 de curse, 192,40 tone de aur au fost transportate la Tismana și depozitate în pivnița mănăstirii. Astfel Tezaurul Băncii Naționale a României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Încă din luna iulie 1944, guvernatorul Băncii Naționale a României Constantin Angelescu luase măsuri ca să se transporte și să se depoziteze aurul BNR la Mănăstirea Tismana, datorită contraofensivei sovietice care ajunsese în Basarabia, teritoriu românesc. Mai întâi a fost ascuns în una din pivnițele din subsol. După un timp, considerându-se loc nesigur, s-a amenajat un spațiu în Peștera Mănăstirii din apropiere, în ciuda evenimentelor de după 23 august 1944 când sovieticii instituiseră o supraveghere cruntă asupra întregii țări. Peștera de lângă mănăstire, fenomen carstic natural, oferea acces la spațiile create de fricțiunile geologice și de apa ce a dizolvat roca de natură calcaroasă. În zilele de 14-16 septembrie 1944 acțiunea se terminase în cel mai mare secret, iar în grota a doua a peșterii au fost depozitate: • Monezi: 1641 casete în greutate brută de 82.742,560 kg, din care 67.575,60258 kg aur; • Lingouri tip internațional: 1372 casete în greutate brută de 73.495,575 kg, din care 67.761,31306 kg aur; • Lingouri tip standard: 1022 casete în greutate brută de 56.007,170 kg, din care 54.337,07480 kg aur; • Total general: 4035 casete în greutate brută de 212.245,305 kg, din care 189.673,99044 kg aur.
Pe lângă depozitul BNR mai fuseseră ascunse și 51 casete de aur polonez, în greutate brută de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care România se învecina pe atunci) îl lăsaseră în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemți. Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via Constanța – România. Astfel, tezaurul a rămas ascuns în această peșteră aproape trei ani, până în ianuarie 1947. În acest interval, peștera a fost deschisă o singură dată, la începutul anului 1945, când au fost luate 210 casete cu 10,2 tone de aur pentru baterea medaliei „Ardealul nostru”. Operațiunea „Neptun” s-a încheiat cu succes: tot aurul a revenit la București, iar locul depozitării lui a rămas până la sfârșit un secret. Odată ajunși aici, puteți vizita și Mănăstirea Tismana, lăcașul spiritual aflat în apropierea „Peșterii Comorilor”, care este cel mai vechi așezământ monahal încă în funcțiune din Țara Românească (Oltenia). El se află pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 km de orașul Târgu-Jiu. Biserica Mănăstirii Tismana are temelii din secolul XI (când a fost ridicată din lemn de tisă) și a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fapt întărit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, 3 octombrie, care se păstrează și astăzi. Mănăstirea Tismana este așezată pe un vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura Peșterii „Sfântului Nicodim” și de sub ale cărei ziduri izvorăște apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 metri în râul Tismana. Celebrul călător – diaconul Paul de Alep, împreună cu Patriarhul Macarie al Antiohiei, au vizitat mănăstirea Tismana în iulie 1657 și menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: „În adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.” Ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310–1406) – lui îi aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu I (1377–1383) și fiii acestuia Dan I (1383–1386) și Mircea cel Bătrân (1386–1418). Zidurile din jur au fost ridicate de Matei Basarab (1632 – 1654), dându-i mănăstirii aspect de cetate. Cuviosul Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al XIV-lea care au pus bazele istoriografiei românești. Obiecte foarte valoroase de aici au fost duse în Primul Război Mondial la Moscova spre păstrare și nu s-au mai întors de la „fratele sovietic”.
În anul 1406 a avut loc la Mănăstirea Tismana întâlnirea lui Mircea cel Bătrân cu regele austro-ungar Sigismund de Luxemburg în încercarea unei alianțe împotriva turcilor, prezent fiind și Cuviinciosul Nicodim. În 1458 mănăstirea l-a găzduit pe Vlad Țepeș, și tot aici s-a ascuns Neagoe Basarab de teama lui Mihnea cel Rău. Ulterior a fost distrusă de un incendiu și rezidită în 1542. La 12 mai 1818 Ioan Gheorghe Caragea a orânduit spre paza mănăstirii 26 panduri. Mănăstirea Tismana a fost locul unde Tudor Vladimirescu a organizat revolta sa antifanariotă. Aici, el a lansat „Proclamația de la Padeș” din 22 ianuarie. Tot Tudor Vladimirescu a întărit garnizoana mănăstirii. La Tismana, picturi murale cu o valoare artistică deosebită, executate de Dobromir cel Tânăr din Târgoviște, în 1564, împodobesc pronaosul. Din 1732 sunt executate de echipa Ranite Grigorie, picturile din naos, repictate în frescă de Dumitru Diaconu, în 1766. Actuala biserică este o construcție mult schimbată din anul 1855, clădită în stil romanic, cu elemente de decorație neogotică.
La mănăstire puteți vizita și muzeul de aici. Tezaurul Mănăstirii Tismana adunat în timp a fost deosebit de mare, dar stricăciunile aduse de veacuri de neaveniți, a făcut să se piardă multe valori. O parte din obiectele păstrate se găsesc astăzi la Muzeul de Artă al României. Muzeul Mănăstirii are însă o bogată colecție de picturi murale (provenite din pronaosul bisericii, pictura din 1766), icoane vechi pe lemn, obiecte de cult, cărți vechi, veșminte, ușile vechi ale bisericii (1782) și altele. În biserică se mai găsește o raclă de argint, executată de artistul plastic Gheorghe Stoica din București în 1980, care conține trei părticele de Sfinte Moaște: de la Sfântul Nicodim degetul arătător de la mâna dreaptă și crucea de plumb ce o purta la gât, de la Sfântul Ignatie Teoforul și Sfântul Ioan Gură de Aur ale părticele de moaște. Poetul George Coșbuc a dăruit pentru Paraclisul ctitorit de Matei Basarab două vitralii din 1916, deosebit de frumoase, în memoria fiului său Alexandru, iar G. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui Maria, aflate acum în Muzeul Mănăstirii. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos (amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim), având hramul „Sfinții Voievozi” și Schitul Cioclovina de Sus (ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui) având hramul „Schimbarea la Față”. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului. Acum noul Muzeu al Tezaurului BNR vă „transportă” în trecut, recreând emoția acelei stări de prezență în apropierea unei mari comori și de aflare a mai multor date despre tezaurul României, de acum și din totdeauna, chiar de la comoara Regelui Decebal și până în zilele noastre.
Lasă un răspuns