Odată veniți la malul Mării Negre, turiștii se pot distra pe nisip sau în apa mării, sau pot alege să viziteze obiectivele istorice destul de numeroase aflate în zonă. Unul dintre acesta este Muzeul de Istorie şi Arheologie Callatis din Mangalia, care este o instituție dedicată expunerii și conservării vestigiilor istorice ale vechii cetăți Callatis (antica cetate Cerbatis / „Cetatea Cerbului”). Muzeul a fost inaugurat în anul 1959, după ce lucrările de modernizare ale orașului au scos la iveală nenumărate vestigii din perioadele: neolitică, greacă, romană și romano-bizantină. Muzeul de Istorie și Arheologie din Mangalia cuprinde o varietate de obiecte cu însemnătate istorică, începând cu exponatele aflate în incinta muzeului și încheind cu monumentele arheologice aflate pe teritoriul municipiului Mangalia: zidul de apărare al cetății Callatis, Necropola Romano-Bizantină și Mormântul princiar. În cadrul expoziției organizate în interioriul muzeului vizitatorii pot admira coloane, capiteluri, frize cu metope, vase ceramice, amfore, opaițe, statuete, vase din sticlă, stele funerare, inscripții, reprezentații ale unor zeități, podoabe și bijuterii, monede, ustensile și multe alte obiecte cu însemnătate istorică.
Un exponat de mare importanta al muzeului este declarat „Mormântul cu papyrus”, datând din secolul al IV-lea î.Hr.. Papirusul descoperit în interiorul mormântului a fost scris în limba greacă și reprezintă cel mai vechi document scos la iveală pe teritoriul țării noastre. Muzeul de Istorie și Arheologie din Mangalia este deschis zilnic, începând cu ora 08.30 și își primește vizitatorii până la orele 19.30, în timpul sezonului, respectiv 16.30 în extrasezon. În prezent, exponatele muzeului din Mangalia sunt valorificate într-un spațiu expozițional de cca 450mp, la care se adaugă un lapidarium amenajat în aer liber pe o suprafață de cca. 1600mp. Callatis este declarat a fi „cel mai vechi oraș din România”. Zona a fost locuită încă din preistorie, dovada constituind-o vestigiile culturii materiale neolitice Gumelnița. Orașul este singura colonie dorică de pe țărmul Pontului Euxin. Aici s-a găsit singurul papirus din România. Mormântul cu papirus a fost descoperit în 1959, fiind datat în secolul IV î.Hr.. Interiorul mormântului este construit din blocuri de piatră cioplită, aflându-se la 1.5 metri sub nivelul solului. Se presupune că cel înmormântat aici era un om de seamă (Mormânt Princiar?), iar lângă el a fost descoperit un papirus scris în limba greacă, primul de acest fel descoperit în țara noastră. După un periplu prin URSS (Rusia), papirusul s-a întors „acasă” și poate fi văzut de vizitatorii muzeului în satre fragmentară. Atât zidurile de incintă ale cetății antice Callatis, cât și ruinele edificiului roman se mai pot vedea încă în apropierea falezei orașului Mangalia. Fostul port al cetății este acoperit în prezent de apele mării, acesta fiind localizat în partea de sud a actualului port. Unii cetățeni ai Callatisului antic au fost mercenari regali în Egipt (legături cu Vechea Biserică Valaho – Egipteană). Sub bolțile bazilicii din Callatis a răsunat, se pare, pentru prima dată „Te Deum Laudamus”, compus de Niceta Remesianul. Orașul a încheiat un tratat de pace cu Roma, considerat în prezent cel mai vechi document în limba latină cunoscut în estul Europei. În secolul I e.n., cetatea Callatis a ajutat cu bani Roma, aflată în dificultate. Orașul este prima stațiune balneo-climaterică din țara noastră, băile mezotermale sulfuroase fiind cunoscute încă din timpul lui Burebista. Sub împăratul Gordian (238-244), la Callatis a funcționat prima asociație a vânătorilor atestată la noi, așa cum reiese de pe o inscripție de pe o lespede de marmură, aflată la muzeul de arheologie din Constanța. Aici au fost inscriptionate în limbile latină și greacă numele celor 43 de membri ai asociației vânătorilor amatori, datată din secolul al III-lea î.Hr.
Din Callatis sunt originari vestiții învățați care au trăit în Egiptul elenistic: Demetrios, Heracleides, Satyros, Istros, Thales. Apoi au fost alții în Constantinopole (cel devenit Bizanț). Cărturarul creștin Leontie Bizantinul (485-542) s-a născut la Zaldapa, lângă Callatis. Cel mai vechi gimnaziu elen de la noi, cu profil sportiv, a funcţionat la Callatis în secolul I e.n.. Între secolele XV-XVI, Mangalia a făcut parte din pașalâcul Rumeliei, fiind reședința unei circumscripții judecătorești, numite „caza”. Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este cel mai vechi lăcaș de cult musulman din România (1575), pe poziția a doua situându-se geamia „Gazi Ali Pașa“ din Babadag (1610). Edificiul a fost ctitorit de prințesa Esma, fiica lui Selim al II-lea (1566-1574) și al nobilei venețience Cecilia Venier Baffo (Nurbanu Sultan), soție a marelui vizir Sokollu-Mehmed Pașa și nepoată a lui Suleyman Magnificul (1494-1566) și al sultanei Hurrem (1506-1558), personaje destul de cunoscute din filmul serial ce a fost dat și de televiziunile din România. Lăcașul a fost ridicat în memoria tatălui prințesei, la un an de la moartea acestuia, în anul 1575. Mangalia este declarată în 1899 prima staţiune climaterică maritimă și balneară din România, după ce analizele de laborator stabiliseră că apele sale minerale sunt sulfuroase, alcaline, ușor cloruro-sodice și iodurate. Acum, fie că Mangalia s-a numit Cerbatis (Cetatea Cerbului) sau Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia, datorită poziției sale geografice, acest loc s-a „așezat” întotdeauna în mijlocul istoriei. A devenit cea mai veche așezare cunoscută din țară, fiind în același timp teatrul unor evenimente politice, sociale și economice deosebit de importante, care au generat în decursul timpului schimbarea identității, fără a afecta însă esența locului: un pic din strălucirea greacă, un pic din veselia slavă, un pic din tăria spiritului turcesc și un strop din profunda înțelepciune românească, asociată cu sentimentul introspecției. Un curcubeu unic pe cerul balcanic, în care fiecare culoare este bine individualizată, însă inseparabile, în fapt.
Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, întemeind așezarea cunoscută sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei așezări trace, grecii acostați aici vor construi cetatea care avea să rămână în istorie sub numele de Callatis, faimoasă pentru prosperitatea sa materială și spirituală, dar și pentru faimoșii cărturari pe care i-a adăpostit între zidurile ei. Mangalia își odihnește zidurile pe una dintre cele mai bogate moșteniri culturale, care are o valore imensă și ale cărei implicații, conștientizate, ar aduce un plus de valoare acestei așezări bătute parcă dintotdeauna, deopotrivă de vânturi, valuri și soare. Orașul se odihnește pe o comoară arheologică, însă puțini știu să trăiască minunea acestui loc binecuvântat de istorie, care a reprezentat unul dintre primele nuclee ale civilizației. De aici au pornit scântei de spirit ce au ridicat omenirea pe noi culmi de civilizație și prosperitate. Simbolul cerbului antic Sharabha – cel cu opt picioare, care „calcă” în două tărâmuri și are capete de pasăre în coarne – apare pe prețioasele cupe ale tezaurelor princiare getice antice (Agighiol, Peretu, Porțile de Fier, Rogozen – Bulgaria). El este parte a hierogamiei sacre, când lințoliul dintre văzute și nevăzute va fi sfâșiat, iar cerul se unește cu pământul (pasărea Gaya și Cerbul). În grupurile de mascați care „vin” de sărbătorile Noului An („Zilele Degeaba” dintre Crăciun și Anul Nou, sau venirea „Timpului cel Nou”) apare și cerbul cu bogata sa coroană de coarne. Așa că „Cerbatis” – primul nume al cetății antice Callatis -, este un pandant al Pomului Cosmic al vieții și nu a fost asimilat în mod gratuit ca nume al orașului. Și nici vechiul târg Baia nu și-a ales în mod întâmplător stema cu cerbul decapitat, la 1300 (unii erau de acord cu marea metamorfoză (venirea „din nou”…), alții nu). La fel existența „Camerei Cerbului” din Altarul de la Parța (cca. 4000 î.Hr.), sau „Casa Cerbului” de la Sighișoara are legătură cu acest vechi cult al acestui animal maestuos. Cerbul – Om aflat în centrul creației îl vom întâlni și pe „Cazanul de la Gundestrup” (Danemarca; sec. I î.Hr.). (G.V.G.)
Lasă un răspuns