Nu, nu blufează… Doar că nu o să dea în judecată Polonia sau Slovacia, cu atât mai puțin UE în întregul ei, ci, probabil, va începe cu noi… Își va impune pretențiile prin noi… Pentru că, de peste trei decenii deja, România a fost folosită doar pe post de minge între unii și alții, ultimii doi ani demonstrând cu prisosință că, și cu dreptatea de partea noastră, tot pe blaturile unora suntem sortiți a fi puși… Și nu întotdeauna a fost vorba doar pe aranjamentele „celor mari” (ce-i drept, o constantă a „democrației” noastre)… Acum însă am ajuns bătaie în vânt pentru oricine… Inclusiv pentru Ucraina… Și chiar dacă este tot mai clar că Ucraina vrea să-și rezolve disputele cu UE, și cu țările cu adevărat vocale ale Europei, prin târârea noastră în procese comerciale (prin care să puncteze regulile jocurilor de mâine; economice dar, în fapt, de impunere teritorial-economică!), noi așteptăm cu resemnare acțiunile Kievului. În loc să pregătim echipe de specialiști în drept, în loc să ne facem lecțiile pentru fiecare virgulă din acordul de liber schimb dintre UE și Ucraina, din 2014 (un acord de asociere cu titlu provizoriu), care va fi folosit ca principal mecanism de acuzare a noastră, noi așteptăm poziția Europei… Eventual să decidă ea, să facă ea demersurile necesare, nu?!… Deși știm bine că UE va fi prima care ne va vinde, care ne va sacrifica pentru a-și conserva miezul intereselor sale…
Recenta amenințare a Kievului, vizând târârea noastră în procese comerciale internaționale din cauza restricțiilor legate de cereale (și nu numai!), ar fi trebuit, dară, să-și găsească o acțiune de interpelare corespunzătoare din partea noastră. Ca țară vizată de obrăznicia amenințării cu ducerea noastră în fața unor instanțe comerciale… Dar, guvernanții tac, pentru că biletele de papagal (prezidențial!) pe care le-au primit de la nivel înalt sunt, de fapt, iscăliturile de vânzare ale intereselor noastre, de umilire și terfelire exemplară… Sigur, Ucraina își poate asuma ce demersuri vrea… Dar asta nu înseamnă că noi trebuie să stăm pe post de cârpe de șters… Iar semnalul că Ucraina se va răfui cu noi, din cauza unei eventuale prelungiri de către UE a restricțiilor legate de tranzitul de cereale (care sufocă și piața românească, dar care a început să se transforme în grămezi aproape mucegăite și în producțiile altor state europene) a fost dat și prin „lista prietenilor” gratulați de către Kiev la celebrarea zilei sale de (ne)independență… Când nu ne-a adresat nici măcar un cuvânt de mulțumire pentru eforturile făcute, ignorându-ne dar și continuând politicilor sale anti-românești…
Ucraina dă dară cu pumnul în masa la care a fost primită, răstoarnă blidele din care a fost invitată să-și ostenească setea și foamea produse de război, nu să le ia de pe masă pe post de măsură a banilor pe vrea a-i produce pentru un „necesar” ce nu are nici o legătură cu nevoile stringente ale unei țări aflate în război, pentru că vrea să intre în UE, cu pretențiile ei, nu cu o eventuală agendă de aderare… O agendă-parcurs în care să i se bifeze ce are de îndreptat înainte de a fi membră a uniunii, de la respectarea drepturilor minorităților până la ajustarea pieței sale de producție agroalimentară pentru a nu deveni un risc de supraproducție pentru interesele altor state ale Europei. Țări ce și-au negociat la sânge, și cu renunțări uriașe la nivel de producție, drepturile agroindustriale în cadrul Uniunii Europene.
Ucraina vrea să intre în UE cu piețele de desfacere și cantitățile de produse și mărfuri pe care vrea ea să le vândă, nu cele pe care UE le poate accepta pentru a menține un echilibru de producție și de desfacere oricum deja foarte fragil. Și nu întâmplător ne-a ales pe noi ca țintă în procesul de impunere a pretențiilor ei la nivel european! Pentru că, dacă ne va duce în fața tribunalelor comerciale (pentru problemele pe care le are, de fapt, cu UE), știe că nu va avea cine să ne reprezinte, cine să-i pună pumnul în botul atât de agresiv… Pentru că lupta sa pe actele economice, și presupusele drepturi de producție date de acorduri ce vor fi trase de fiecare virgulă, va fi mult mai ușoară cu noi decât cu acele țări ce ar face orice pentru a-și apăra interesele naționale, imaginea, prestanța… Căci, Ucraina își permite să fie atât de nesimțită doar cu noi, oricare alt stat european putând să-i transforme navele cerealiere în niște „rostokuri” pe care să-și întindă, eventual, pavoazul de nesimțire. Nu să fie lăsată să pângărească tot ce atinge, așa cum face cu noi, la noi…
Și nu, UE nu va veni să ne reprezinte pe noi într-un eventual proces de presupusă încălcare de către noi (!) a acordului de liber schimb dintre Europa și Ucraina (2014), prin refuzul de a da drumul la maxim nu doar la vana cerealelor, ci atâtor și atâtor alte alimente ce ne-au invadat deja piața noastră agrară, transformând-o într-un lohn de ambalarea a cerealelor, a uleiurilor, a zahărului din Ucraina. De vânzare sub brandul „produs tradițional românesc” a unor produse ce ne periclitează securitatea alimentară viitoare…
Și poate nu atât cerealele sunt elementul central vizat, acestea fiind folosite pentru impunerea unor politici de forță, ci vizarea de către Ucraina a liberalizării prezenței în Europa a altor categorii de mărfuri ale sale din acest acord. Un acord, provizoriu, dar și atacabil, dar nu de către specialiștii noștri analfabeți funcționali, și nu doar la nivel de înțelegere a normelor contractual-juridice dintr-un act demontabil în esență prin faptul că în acel acord au fost prevăzute 114 instituții din Ucraina care să garanteze conformitatea produselor, organizații susceptibil a nu-și mai putea îndeplini astăzi obligațiile în condițiile unei țări în război, nu?! Obligații legate de prevenirea răspândirii bolilor animalelor, prevenirea răspândirii dăunătorilor și supravegherea regimurile de carantină impuse de focarele de boli (inclusiv boli produse de poluarea chimică de război).
Cerealele, zahărul, uleiurile sunt astfel doar un mod de distragere a atenției de la faptul că, din acest an, ar urma să se elimine alte restricții ale limitelor cantitative de export de către Ucraina, pentru mărfuri precum îngrășămintele și produsele din aluminiu (și poate vom înțelege acum și cine a coordonat desființarea acestor industrii în România) dar și autoturisme și autovehicule generale. Mai mult, în cazul unor produse agroalimentare care au beneficiat deja de o primă etapă de reducere a tarifelor (prin anularea taxelor vamale de import din Ucraina), urmează a fi aplicate alte „ajustări” în interesul economic al Kievului, fiind vizate reduceri din prețurile și tarifele agroalimentare pentru mărfuri precum produsele lactate, ouăle, zahărul, uleiurile și grăsimile animale (reduceri cu 20-60 la sută), zaharuri, carne de pasăre și carne de porc, cu scutiri integrale ale taxelor vamale. Ceea ce va genera prețuri de vânzare de dumping cărora producătorii din Europa, inclusiv din România, nu le vor mai putea face față.
Lasă un răspuns