Nu mă așteptam ca în galeriile meandrate ale unei peșteri să fiu însoțit de un robot. Dar iată că modernitatea vine după noi, sau mai bine zis, ne-a luat-o înainte. Un robot poate fi un ghid interesant, care să răspundă la întrebările noastre pertinente, în orice limbă este nevoie. Așa s-a întâmplat în Grecia, unde, după plata biletului am fost „luați în primire” de ghidușul și simpaticul robot, în Peștera Alistrati. Se spunea la un moment dat că Grecia, cu relieful ei calcaros, deține cele mai multe peșteri din lume. Primele tentative sistematice de explorare științifică a carstului elen au fost realizate de către soții Ioannis și Anna Petrochilos, care au înființat în 1950 Societatea Elenă de Speologie. 30 de ani mai târziu arhivele societății conțineau o listă de 7.500 de peșteri pe teritoriul Greciei, devenind la momentul respectiv țara cu cele mai multe peșteri din lume, iar descoperirile au continuat. Acum sunt înregistrate peste 10.000 de peșteri în Grecia, dar mai puțin de 500 au fost studiate sistematic de biospeologi, în căutarea vieții subterane. Unele peșteri au galerii foarte lungi (ex. Peștera Diros, cu o lungime de peste 10 km), în timp ce unele avenuri (peșteri verticale) au o adâncime foarte mare (ex. Avenul Leon și Avenul Gourgouthakas, din Creta, au o adâncime de peste 1000 de metri). Câteva mii din peșterile consemnate au fost explorate de speologi și au fost apoi amenajate atât pentru scopuri turistice, cât și științifice, în timp ce 100 dintre ele sunt declarate atracții turistice de interes internațional. Un număr destul de mare (se consemnează că sunt cel puțin jumătate dintre peșterile Geciei) pot fi găsite pe minunata insulă Creta, iar din cele peste 3000 de sisteme carstice de aici, 850 au fost explorate în întregime.
Peșterile din Grecia reprezintă și un element important al mitologiei grecești, așa cum o cunoaștem, zeitățile folosind peșterile ca și cămin, pentru adăpostire, ascundere, sau închisoare. Unele dintre ele adăpostesc descoperiri arheologice importante, în special din Paleolitic, stârnind interesul istoricilor. Deși în România am vizitat multe peșteri, în Grecia, căutând la început soarele și marea pentru relaxare, nu am trecut și prin „tărâmul umbrelor”, cel subteran. Dar, într-una dintre călătorii, am abordat și această lume, descoperind cu surprindere, lucruri minunate. Așa a fost, ca Peștera Alistrati să „iasă” în calea mea și împreună cu iubita mea soție, Daniela Grigore, să ne bucura că puteam diversifica momentele de călătorie și relaxare din minunata vacanță pe care o făceam în Asprovalta, pe riviera Olimpului. Am fost impresionați de modalitatea de conservare ce exista aici, unde o poartă electronică închidea „fest” intrarea în peșteră, după ce grupul de turiștii intra înăuntru, astfel păstrându-se microclimatul sistemului carstic, fără să existe mari variațiuni de temperatură, sau curenți de aer nedoriți. Peștera Alistrati este situată la 6 km S-E de Alistrati (Kavala-Grecia), în apropiere de orașul antic Philipollis (pe care l-am vizitat), într-o zonă pietroasă denumită „petroto” și este una dintre cele mai frumoase și bogate peșteri în formațiuni calcaroase din Europa. Peștera s-a format datorită râului Aggitis și intrarea a fost descoperită întâmplător în anul 1912, când câțiva localnici care obișnuiau să vâneze porumbei sălbatici în zona de deasupra, au dat de intrare din întâmplare. Nu a existat interes științific în explorarea ei până în anul 1975, când a fost demarată prima explorare oficială de către specialiști greci și austrieci, însoțiți de localnici din Alistrati, pentru cercetările privind geologia zonei mai largi, a parcului Petroto, „vecinul” peșterii. Aceștia au mai descoperit încă patru peșteri în proximitate care, însă, nu sunt accesibile pentru public. În ceea ce privește peștera în cauză, oamenii de știință au estimat că este una dintre cele mai mari și mai bogat decorate din Europa. Bine că în tot acest timp nu s-a intrat în peșteră, decât cu știrea cercetătorilor. Drumul din Asprovalta până la peșteră a durat aproape 1 oră și am ajuns exact cu 10 minute înainte de următorul grup ce urma să viziteze peștera. La achiziționarea biletelor am fost informați că nu avem voie să facem poze deloc. Nici măcar contra cost (cum este în România), dar am primit un pliant în engleză cu o scurtă descriere a peșterii. Bineînțeles că sunt persoane care nu respectă regulile, inclusiv bloggeri de la noi din țară, dar noi am decis să respectăm ce ni s-a spus indiferent de motivele invocate și nu am făcut nici o fotografie. Am cumpărat în schimb vederi ca să avem amintire cu formațiunile din interiorul peșterii, formațiuni care sunt cu mult mai frumoase decât cele de la Peștera Urșilor sau Peștera Muierii de la noi din țară.
Ghidul a vorbit pe grecește dar, când ajungeam într-o zonă sau la o formațiune despre care povestea mai mult, ne arăta măcar unde să citim pe pliant despre zona/formațiunea în dreptul căreia eram. Anticamera peșterii are o înălțime de opt metri și este locul de unde pornesc cele trei galerii principale ale peșterii, dintre care cea mai lungă măsoară 1500 metri, dar doar 1000 de metri sunt vizitabili. Cea de-a doua galerie are o lungime de 800 metri, iar cea de-a treia este mult mai scurtă. Peștera are și multe alte galerii încă neexplorate. Din anticameră, pe traseul vizitabil se ajunge apoi în „camera de primire” ce are o lungime de 130 metri, o lățime de 30 de metri și este situată la 26 de metri adâncime. Datorită straturilor subțiri de calcar ale peșterii, temperatura este destul de ridicată, comparativ cu alte peșteri, variind între 15-19 grade Celsius. Deci turul de o oră la răcoare este foarte plăcut, dar când ieși iar afară efectiv te izbește canicula verilor grecești. Umiditatea în peșteră variază de-a lungul anului între 75-100 la sută. Fauna peșterii prezintă un foarte mare interes pentru oamenii de știință fiind descoperite 44 de specii dintre care 13 specii fiind de vertebrate (printre care și lilieci) și 31 de specii de nevertebrate. Cea mai faimoasă specie care se găsește doar aici este endemică și este reprezentată de o insectă numită Alistratiae Beroni. Formațiunile din interiorul peșterii sunt deasemenea foarte impresionante și de diferite tipuri: coroana peșterii (în spatele căreia se deschide pasajul spre intrarea naturală a peșterii), formațiuni de tip disc, heccendrite (care sunt formațiuni rare pentru peșterile grecești, dar și foarte vechi), perle de peșteră, formațiuni de tip „broccoli” (sau conopidă), stalactite, stalagmite și coloane impresionante ca și dimensiuni. Programul de vizitare al peșterii Alistrati este: vara între orele 09.00 –19:00 și iarna între orele 09.00 – 17:00, iar prețul unui bilet este de opt Euro/persoană. Mai multe informații găsiți pe site-ul oficial al peșterii Alistrati.
Peștera Alistrati se află la 6 km de satul omonim ce aparține de comuna Nea Zichni, la poalele munților Pangaion, la 50 km sud-est de Serres, 25 km sud-vest de Drama și 65 km nord-vest de Kavala. Nu este dificil de găsit, odată ce am fixat destinația pe aplicația maps. me, am fost ghidați excelent până acolo, iar drumurile sunt bune și foarte bune. Peștera se bucură de o organizare foarte bună, pusă la punct recent printr-un amplu proiect în care s-au folosit fonduri europene. Sunt reguli stricte pentru protejarea peșterii, precum: interzis fotografiatul și filmatul, de asemenea fumatul, aruncatul gunoiului de orice fel. Telefoanele mobile trebuie închise la intrare, în niciun caz nu trebuie părăsit grupul din care faceți parte, obligatoriu trebuie respectate spusele ghidului. Sub nicio formă nu se ating stalactitele și stalagmitele deoarece acestea se pot „usca” și înceta să crească. Ca dimensiune, peștera acoperă peste 25.000 mp, are o lungime de peste trei km, din care aria vizitabilă este de 1,5 km pe pasarele și podețe moderne, foarte bine amenajate, inclusiv pentru persoanele cu handicap, iar adâncimea la care se află este de maximum 50 m. Ceea ce este important, este că intrarea naturală în peșteră nu mai este folosită astăzi, fiind „construită” o altă intrare, una artificială, la distanță de aproximativ 100 m sud-vest de cea naturală, accesul făcându-se acum printr-un tunel imens, de mai mult de o sută de metri în care se pătrunde prin porți acționate electric. Acolo totul este automatizat, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării, s-a investit foarte mult de aceea prețul biletelor nu este unul neglijabil. Peștera este supravegheată prin camere de luat vederi montate peste tot, fiind electrificată complet în aria vizitabilă, iar lămpile electrice funcționează pe bază de senzori, așa încât pe măsură ce înaintezi, calea îți este luminată, iar în spatele grupului, după ce acesta se distanțează, se face întuneric complet.
Conform mitologiei grecești, peștera Alistrati a fost locul în care Hades, zeul Infernului, îndrăgostit de Persefona a adus-o mai întâi, după ce a răpit-o spre a-i deveni soție. În felul acesta, Persefona, fiica lui Zeus și a zeței Demetra, stăpânește lumea umbrelor ca zeiță a Întunericului. Și pentru ca tărâmul zeilor să ne inspire și să ne emoționeaze, aici avem un robot ce întâmpină turiștii. Acest robot este „declarat” ghid turistic în Grecia. Ar fi încă un job pe care roboții ni l-ar putea lua. Numit primul ghid turistic robot din interiorul unei peșteri, Persephone (așa îl cheamă) întâmpină vizitatorii din Peștera Alistrati din nordul Greciei, la 135 de kilometri nord-est de orașul Salonic. Robotul multilingv „acoperă” primii 150 de metri din porțiunea peșterii care este deschisă publicului. În restul de 750 de metri, un ghid uman preia controlul. Robotul poate face turul peșterii în 33 de limbi și poate interacționa la nivel de bază cu vizitatorii în trei limbi. De asemenea, poate răspunde la 33 de întrebări, dar numai în limba greacă. Nikos Kartalis, directorul științific al orașului Alistrati, din Grecia, a avut ideea de a crea robotul când a văzut unul la televizor îndrumând vizitatorii printr-o galerie de artă. Șaptesprezece ani mai târziu, „am obținut fondurile necesare și ghidul robot a devenit o realitate”, a declarat Kartalis. Robotul a fost construit de Fundația Națională pentru Tehnologie și Cercetare și a costat 118.000 de euro. „Avem deja o creștere cu 70 la sută a vizitatorilor față de anul trecut, de când am început să folosim robotul”, spune Kartalis. „Oamenii sunt entuziasmați, în special copiii, iar cei care au vizitat peștera în trecut se întorc să vadă robotul”. El mai adaugă: „Este ceva fără precedent pentru ei: să aibă capacitatea de a interacționa cu robotul, punându-i întrebări și el răspunzându-le” (…) „Multor vizitatori străini nu le vine să creadă că Grecia are capacitatea de a construi un robot și de a-l folosi ca ghid în peșteră” (…) „Această peșteră este una dintre cele mai frumoase, nu numai în Grecia, ci și în Europa”, spune Kartalis. „Are stalactite și stalagmite în multe forme și culori, chiar și roșii”. El a spus că peștera are o vechime de trei milioane de ani și a fost explorată pentru prima dată în 1974 de o echipă de speologi austrieci. S-a deschis vizitatorilor în 1998. „Roboții, la un moment dat în viitor, vor prelua multe locuri de muncă. Dar cred că nu pot înlocui oamenii peste tot”, a spus el. Vizitatorii spun că robotul este interesant, original, dar nu poate înlocui contactul uman cu ghidul și conversația pe care o putem purta. Așa cum roboții ne pot înlocui în explorarea planetelor învecinate din Sistemul Solar, tot astfel, poate în viitor, exploratorii peșterilor vor fi roboți… Iar noi vom privi din fotoliu aventura acestora… (G.V.G.)
Lasă un răspuns