Când lucram la TVR, ca realizator la redacția „Viața spirituală”, șeful redacției era George Radu Serafim, supranumit „Pipă”, fiindcă era mereu cu pipa în gură, amirosind frumos, fuma tutun de bună calitate, din Anglia, cum am fumat și eu odată, ca student la IATC, când am fost „ademenit” de profesorul de limba engleză (Gabor). Eram în bune relații cu Serafim, ba uneori apropiate, atât de apropiate încât m-am trezit că el îmi propune să intru în masonerie. Deci nu era securist, cum spuneau unii (precum Alex Ștefănescu), ci mason. Sigur, putea fi și una și alta, mason în securitate și securist în masonerie! M-a și dus la un club, care zicea că e al masonilor, unde l-am întâlnit și pe regizorul Tudor Mărăscu, șeful redacției de teatru a TVR, și el mason. Și am descoperit că la TVR exista un mic cuib de masoni. Și toți șefi! Însuși directorul de producție la filmul meu Dunărea sacră, era mason. Provenea din cascadorii lui Sergiu Nicolaescu. Și mulți s-au strecurat în Cimitirul elefanților, la TVR, de, televiziune publică, trebuia bine controlată! Păi dacă exista acolo un mare cuib de foști securiști, cu noile funcții (în reacția unde lucram erau doi șefi notorii foști securiști), de ce să nu existe și un mic cuib de masoni?!
Asta era realitatea. Dar nu mă interesa. Eu îmi vedeam de treabă, făceam film după film, căutam să-mi împlinesc proiectul numit Istoria culturii românești din perspectivă religioasă, evident, cu filme creștin-ortodoxe. Am reușit să fac 48, genul docudrama (documentare cu actori, după modelul BBC). Da, aveam inspirație, aveam spor, până când m-am trezit dat afară din TVR, deși intrasem prin concurs, deși nu mă știam vinovat cu nimic, doar cu… munca. Îi deranjam că fac filme religioase, unul și unul? Tocmai terminasem de filmat Dunărea sacră, un serial în cinci episoade, inspirat de poemul Memento mori de Eminescu, în care am creat un Iisus al Deltei, singurul film românesc în care apare ca personaj Iisus. Toată povestea o spun în cartea Teroriștii din Turn, fiindcă am descoperit că nu numai în America sau Irak există teroriști, ci și în Turnul televiziunii române. Dovadă că acești teroriști români făceau „curat”. Este cunoscut episodul când l-au dat afară pe Iosif Sava (a semnat mizeria asta marele „moromete” Stere Gulea, președinte TVR!), care avea cea mai bună emisiune culturală din țară „Serata muzicală”. El avea să moară curând de supărare, cum mi-a spus soția sa. Pe mine m-au dat afară fără să mă anunțe, montam filmul Dunărea sacră și am aflat de la casierie că nu mai sunt salariatul TVR!
Bun, că s-au lepădat de noi, nu-i nimic. Dar ce-au pus în loc? Ce au făcut masonul Serafim et co.? Au distrus „Viața spirituală”. De ce? Fiindcă era creștină, creștin ortodoxă, cum era și firesc, fiindcă era televiziunea națională și se adresa unui popor eminamente creștin ortodox. Și ce-au pus Serafim et co. în loc de creștinismul ortodox? Secte religioase, ca secta baptistă, adventistă sau nou-apostolică, fiindcă așa au primit sarcină, să fie aruncată în aer această redacție creștin-ortodoxă. Sigur, eu eram cel mai vizat, fiindcă aveam zeci de filme creștin ortodoxe, ori asta deranja, trebuia să fiu blocat, nu aveau curaj să-mi spună în față stop, trebuia să fiu mătrășit pe la spate, mai ales că pentru ce făceam eu, veneau mesaje de felicitare de la patriarhul Teoctist, de la mitropoliții Anania și Plămădeală, de la episcopul Varlaam Ploieșteanu, de la pr. Constantin Galeriu și mulți alți prelați de soi ai ortodoxismului românesc. Nu mai vorbesc de public și multe personalități culturale, ca Barbu Brezianu, Radu Beligan, Radu Bogdan sau Ovidiu Iuliu Moldovan.
Nu peste puțin timp, emisiunile „Vieții Spirituale” au dispărut, au fost înlocuite cu emisiuni dedicate sectelor religioase. Putea să rămână axa creștin-ortodoxă și o emisiune-două dedicate sectelor. Dar nu, schimbarea a fost radicală! Aceasta este bomba care a dus la marea criză în care se află azi România, la vânzarea țării. A început prin această vânzare spirituală. TVR este România în mic. Cum este TVR, așa este și România. Azi TVR este o televiziune falimentară. Ca și România. Cu o datorie externă de peste 150 de miliarde de euro!
M-am întâlnit ulterior cu Serafim la un concert simfonic la Ateneu. De ce Serafim?, l-am întrebat. Eu am înțeles că masoneria trebuie să slujească România, nu invers. Voi, masonii, v-ați slujit pe voi, interesele voastre, nu ați slujit țara, dacă ați dat redacția „Viața spirituală” pe mâna sectelor religioase. De ce? Ca să primiți comisioane amețitoare! Rușine!
Care e opera lui Serafim? Nici una. Scria poezie. Cine-l știe de poet? Ce fel de poet? Mason? Hai să fim serioși. A murit cu titlul de mason și cu zeci de păcate spirituale și morale. O făcea pe ocultistul. Ocultismul românesc este perdeaua sub care se ascunde non-valoarea, lipsa de fapte serioase. De aceea mi-a plăcut imens de Rudolf Steiner, marele antroposof, care are o operă copleșitoare. I-am citit toate cărțile. Sunt minuni. Nu poți avea acces la ele dacă nu ești inițiat în esoterism. Nu-i de mirare că opera lui a generat un cult și o biserică, de fapt o sectă științifică. Am fost odată acolo, la New York. Unde am descoperit și doctrina secretă a Helenei Blavatsky, cu care Steiner era adesea asociat. Dar e o mare diferență. Cărțile lui de filozofie creștină sunt unicat. Numai Steiner a avut puterea să arate că Iisus și Hristos au fost două ființe diferite, care mai târziu au devenit una. Ședințele de la secta Steiner, care sunt în strânsă legătură cu Rudolf Steiner School sau Waldorf Education, un adevărat miracol pentru Lumea II, lumea liberă de mâine, sunt adevărate cursuri de știință spirituală. Nu am fost surprins să-l descopăr acolo pe Tom Cruise, ca adept al acestei mișcări. Asta înseamnă transparență. Educația prin metoda Waldorf (numele unei fabrici a unui prieten al lui Steiner, care i-a finanțat școala), este motorul care formează clasa Homo Novus, a oamenilor liberi din Civitas Innocentiae. Opera lui Steiner face de rușine ocultismul. A fost un clarvăzător esoterist inocent, prin excelență neînregimentat, care a gândit practic, a găsit echivalențe în aplicația gândirii, cum este arhitectura organică, aplicația cea mai cunoscută fiind Goetheanum, adică sediul Universității libere pentru Știință Spirituală, creatorul undei utopii unice, Societatea Antroposofică. Model de inocență în cunoașterea lumilor superioare. De aceea nu a fost înțeles nici de nazism, nici de marxism. Naziștii întâi l-au asimilat, apoi l-au repudiat, ca pe Gustav Mahler. Iar marxiștii l-au șters de pe fața pământului, ca și cum n-ar fi existat. Ca și pe masoni. De altfel, cuvinte ca ocult sau mason erau considerate peiorative. Am făcut un adevărat studiu pentru reabilitarea lor. Sunt masonii oculți? De ce? Ce au de ascuns? Mai ales când este vorba despre proiecte mari, despre credință, cum este credința față de patrie.
Țin minte că i-am spus lui Serafim, de ce nu ai fi fost tu noul Titu Maiorescu? Așa s-ar fi comportat Titu Maiorescu ca șef al „Vieții Spirituale”?! A fost mason și prim-ministru al României. A distrus Maiorescu religia străbună? A fost liderul societății „Junimea”, fără de care nu ar fi existat, așa cum îi știm astăzi, scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale sau Slavici. În timpul lui, România a fost prosperă și a pregătit perioada interbelică, ajunsă la cea mai înaltă înflorire. El, Maiorescu, este simbolul Spiritului Critic al României, model de clarviziune. Cum a fost Steiner. Pe atunci masoneria slujea România.
De ce masonii NU au urmat acest model? Nici nu știu ce personalități are azi masoneria română. Până acum doi ani nici n-am știut cine este liderul ei. Grație ziaristului de investigație, prof. univ. Thomas Csinta, care conduce gazeta „Jurnalul Bucureștiului”, l-am cunoscut la sediul masoneriei. Desigur, mi s-a părut un om de treabă, dar fără Operă, cu o cultură limitată. Dovadă că ce proiecte i-am propus atunci, nu a realizat. Printre ele era un post de televiziune și un film dedicat civilizației dacice, model pentru guvernanții de azi, idee pe care aveam să o dezvolt în romanul Nemuritoarele. Prin ele, își putea face transparent ocultismul, dacă există.
Este marele comandor Bartolomeu Săvoiu un Titu Maiorescu al zilelor noastre?
O țară fără Viață spirituală este bolnavă, își pierde identitatea, e fără călăuză, în derivă, nu mai are orizont, e doar un trup, o piață pentru hrăpăreți, o geografie decapitată.
Lasă un răspuns