Cine se teme de serviciile secrete? Cum ne dăm seama dacă ne ascultă serviciile secrete? Experiența din teren demonstrează că teoria „zgomotelor pe fir”, în timpul unei convorbiri telefonice, este falsă, tehnica fiind cu mult mai performantă! În fapt, interceptarea este posibilă oriunde și oricum, în temeiul legii, vreau să cred! Din nefericire, însă, poveștile cu privire la microfoanele ascunse în mașină sau în dormitor creează presiune psihică, de la „spionită”, care alterează echilibrul psihic, asociată cu un ușor „sindrom paranoia”, până la transformarea unor oameni normali în agenți infiltrați sau dublii cu „misiuni divine”! În mod cert, teama de a fi ascultat pe fir amplifică angoasa, dublează anxietatea și poate naște monștrii! Trădătorii nu au o misiune ușoară! Serviciile de informații sunt omniprezente, așa cum permanente rămân și interesele unor țări pentru spionajul tehnico-științific!
Unde ar fi fost astăzi România dacă nu ar fi fost trădată? Serviciile de spionaj nu pleacă niciodată în concediu! Cârtițele – agenții adormiți, prietenii văzuți și nevăzuți, ofițerii de informații, spionii și casele conspirative, agenții infiltrați, ofițerii de caz, cafenelele retrase și agenții dublii obligă la reflecții! Dacă un spion cu acoperire legală este arestat în timpul legăturii cu agenții, nerecunoașterea asigură supraviețuirea? Să fie adevărat că spionii trăiesc printre noi? Spionajul are drept adversar contraspionajul! Ce rol revine contraspionajului și cât de necesară este interceptarea în anticiparea comportamentului unui agent legal sau clandestin? Cât de important este să știi să „controlezi strada”? În iulie 1978, un înalt responsabil din Direcția de Informații Externe a României, generalul Ion Mihai Pacepa fuge în Statele Unite ale Americii, alegând, potrivit propriei declarații, să ceară azil politic în loc să demisioneze și să devină un disident, pentru că: „nu a vrut să putrezească în închisoare”! Condamnat la moarte în contumacie, în urma unui proces care a durat două ore, generalul Ion Mihai Pacepa rămâne un subiect deschis pentru analiza de profil psihologic specific unui iubitor de țară sau specific unui trădător! Cât a plătit România pentru fuga generalului Ion Mihai Pacepa? Spionajul român a fost practic dezmembrat, zeci de ofițeri superiori și generali fiind îndepărtați din funcții, alături de alți 22 de ambasadori rechemați în țară!, fără să mai amintim de fantomele operative, agenții clandestini sau de cârtitele infiltrate la cel mai înalt nivel în administrația americană!
Ce am învățat însă din lecțiile cu privire la racolare unor posibili trădători, în condițiile în care, în decembrie 1989, după executarea președintelui Nicolae Ceaușescu, toți spionii României, 16 ofițeri de informații, știuți și poate unii nevăzuți, aflați în misiune în SUA, au fost racolați de serviciile secrete americane și au devenit cetățeni americani? Pentru ce fapte au primit aceștia cetățenia și protecția statului american? Ce înseamnă când un înalt oficial al statului român declara că: „nu am putut să îi acuzăm de trădare pe ofițerii dezertori pentru că erau cetățeni americani”?… Trădarea de țară este dovada loialității celor „aleși” față de cei puternici? Să fie ezitarea unui stat de a respecta și aplica Legea și de a-și pedepsi trădătorii o dovadă de independență?! Analiza de Intelligence își spune cuvântul! Cine iubește trădarea, iubește și trădătorii?… Anticiparea unor comportamente se face pe bază de probe! Trădarea nu poate fi spălată, așa cum nici trădătorii de țară nu pot fi așezați lângă eroi! Cât de necesară este legitimarea trădării drept un act patriotic? Cât de periculos este astăzi să îți iubești țara?…
Lasă un răspuns