Schitul Colțul Chiliilor – Mănăstirea rupestră din Zărnești (jud. Brașov)

Pe lângă triunghiul format din bisericuțele rupeste de la Corbii de Piatră, Negru Vodă (Cetățeni) și Nămăiești, mai avem Sfântul Andrei și Sfântul Cassian în Dobrogea, mănăstirile rupestre de la Aluniș și Bozioru (Buzău), Turnu, Șinca Veche, etc… Schitul Colțul Chiliilor este un schit ortodox aflat în mijlocul pădurii, în partea nordică a munților Piatra Craiului, în localitatea Zărnești, din județul Brașov. Biserica schitului, închinată Sfântului Mare Mucenic Pantelimon și Sfintei Cuvioase Parascheva, este construită din lemn. Obștea, alcătuită din câțiva monahi nevoitori, se află sub îndrumarea duhovnicească a ieromonahului Emilian Kadar, starețul schitului. Ansamblul monahal de la Colțul Chiliilor este relativ mic, el fiind alcătuit din puține clădiri: biserica de lemn, Altarul de vară, clopotnița, stăreția și corpul de chilii, trapeza și o clădire administrativă. Puțin mai sus de schit, urcând în pădure, se află o peșteră, în care s-a amenajat un Sfânt Altar, închinat Sfintei Cuvioase Parascheva.

Peștera, lungă de aproximativ douăzeci de metri, este împodobită cu nenumărate icoane. Istoria locului începe încă din secolul al XV-lea, când, în timpul invaziilor otomane, creștinii din zonă erau nevoiți să se ascundă prin munți. După încetarea invaziilor, când oamenii au putut să revină liniștiți la casele lor, în peștera de lângă actualul schit, în care aceștia amenajaseră o mică bisericuță, a fost înființat un schit pustnicesc. La începutul secolului al XVIII-lea, mai exact, în anul 1723, călugării care se nevoiau în acest loc au fost alungați de autoritățile politice ale vremii. Pe atunci, generalul romano-catolic Bukow prigonea din răsputeri bisericile și mănăstirile ortodoxe. Astfel, cei șapte monahi, împreună cu starețul Mănăilă, au intrat în adâncul pădurii și nu au mai ieșit niciodată, pustnicind în locuri neștiute de nimeni. Mai apoi, peștera și schitul au fost incendiate, însă credincioșii din zonă au păstrat în amintire vechiul locaș de cult. Pentru o vreme, în această peșteră s-a nevoit părintele Ioanichie Moroi, născut în Zărnești și ajuns egumen renumit în Mănăstirea Sihăstria. Acesta a dorit să ridice o nouă bisericuță, lângă peșteră, însă, datorită politicii din acea vreme, nu a reușit. Mai înainte de a adormi în Domnul, părintele Ioanichie i-a spus părintelui Cleopa Ilie: „Cleopa, te rog frumos, să nu cumva să mori fără să faci o bisericuță la Colțul Chiliilor!” Astfel, din dragoste față de duhovnicul său, născut în Zărnești, în anul 1975, părintele Cleopa Ilie a venit în Zărnești, însă, din pricina inundațiilor, nu a ajuns la această peșteră. Neajungând la peșteră, părintele a lăsat lui Ioan Băncilă, un credincios de seamă din Zărnești, planul unei bisericuțe, asemănătoare celei din cimitirul de la Mănăstirea Sihăstria. Schitul avea să fie înființat însă de alt monah, și acesta iubitor de liniște și rugăciune. Încă din primii ani de călugărie, petrecuți în Mănăstirea Crișan, aflată în Munții Apuseni, monahul Ioanichie Cutuțiu și-a dorit să se retragă în locurile liniștite din Munții Piatra Craiului. După o vreme, în urma unei întâlniri, părintele Cleopa i-a vorbit acestuia despre faptul că acolo, într-o stâncă aflată pe înălțimi, există o peșteră în care se află o bisericuță străveche, unde se nevoise cândva în schimnicie și rugăciune, marele duhovnic Ioanichie Moroi. În cele din urmă, bătrânul duhovnic l-a binecuvântat pe tânărul monah, zicându-i: „Du-te, copile, du-te acolo unde eu n-am ajuns. Locul e sfânt și se numește Colțul Chiliilor.”

În primăvara anului 2001, după ce părintele Cleopa a trecut la cele veșnice, monahul Ioanichie a pornit în căutarea peșterii despre care îi spusese duhovnicul. Ajungând în Zărnești pe înserate, monahul a tras la o casă de credincioși, unde trăiau câteva bătrâne care iubeau mult peștera din munte și știau de aceasta. A doua zi, monahul a urcat la peșteră, însoțit de câțiva credinciosi din sat, după care s-a întors la mănăstirea sa de metanie. După o vreme, starețul mănăstirii din Apuseni a început să primească scrisori de la credincioșii din Zărnești, care îi cereau să-l trimită la ei pe monahul Ioanichie, să le facă mănăstire, în poiana de lângă peșteră. Aflând, monahul s-a temut de greaua misiune, având pe atunci abia 24 de ani. Duhovnicul său, un ucenic de-al părintelui Cleopa, i-a spus însă că, dacă oamenii vor veni hotărâți la poarta mănăstirii și îl vor cere, va trebui să plece cu ei, căci este de la Domnul. În mai puțin de o săptămână, un grup însemnat de credincioși din Zărnești s-au prezentat în Mănăstirea Crișan, întrebând de monahul Ioanichie. Astfel, în ziua de 26 iulie 2001, monahul Ioanichie a plecat spre Colțul Chiliilor. Construirea primei chilii a avut loc în anul 2001. Mai apoi, lângă corpul de chilii, s-a pus piatra de temelie pentru ridicarea unei biserici. Aceasta din urmă a fost sfințită în anul 2009.

În prezent, monahii se nevoiesc să ridice un arhondaric, pentru găzduirea pelerinilor, care sunt din ce în ce mai numeroși. Peștera ce are aproximativ 20 metri adâncime, oferă loc de taină și rugăciune, ca un vechi templu al lui Mithra, cel născut din piatră. Ca un receptacul feminin născător, ca un staul de animale în care s-a născut Iisus, ca o poartă de trecere între lumi, peștera oferă liniște și umedă germinație. Întunericul este cel care le învelește pe toate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*