În bogatele colecții ale Muzeului din Deva se află și o statuetă din bronz reprezentându-l pe Mercurius-Hermes-Thot. „El este Mercurius-Hermes-Thot și până de curând a „locuit” în villa romană de la Rapoltu Mare – „La Vie” (…). A venit pe lume cu mult, mult timp în urmă și a trăit o viață zbuciumată, până să ajungă să fie expus într-o vitrină a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva”, ne spune dr. Marius Gheorghe Barbu, arheolog la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Hermes, mesagerul zeilor la greci, călătorea foarte repede, folosindu-se de sandalele și tichia prevăzute cu aripi și putea transmite informații în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, într-o clipită. Ca atare purta în mână caduceul, toiagul mesagerilor. Pe lângă această sarcină, Hermes mai trebuia să însoțească sufletele morților spre lumea de dincolo, iar cocoșul, animalul său de companie, le proteja de demoni, prin cântatul său care alunga spiritele rele. Tot Hermes, călător iscusit, mai proteja și drumeții și comercianții (dovadă stând punga cu bani, pe care o ținea cu cealaltă mână) dar, colac peste pupăză, era și protectorul hoților. La un moment dat, în perioada elenistică, atunci când civilizația greacă s-a împletit cu cea egipteană, artiștii greci au văzut niște similitudini ale acestui zeu cu Thot, divinitatea înțelepciunii, a științei, a matematicii, a scrisului și oratoriei și gardianul morților de pe Valea Nilului. Astfel a apărut în arta greacă Hermes – Thot, un zeu care, pe lângă toate atributele clasice ale zeului grec, mai purta pe creștet și o pană de ibis sau o frunză de lotus. Mai târziu, romanii, care au preluat mare parte din cultura greacă, au preluat și acest personaj și așa putem vorbi despre Mercurius-Hermes-Thot.
Statueta aflată în studiu imită un prototip grecesc și a fost confecționată de către un meșter roman, cândva în secolul al II-lea d.Hr.. Mai întâi personajul a fost modelat în ceară. Apoi sculptura a fost „îmbrăcată” într-un lut fin, a fost lăsată la uscat și apoi arsă. Ceara s-a topit, iar spațiul rămas gol a fost umplut cu bronz încins. La spargerea pojghiței de ceramică a văzut lumina zilei statueta pe care o putem admira și astăzi. Judecând după caracteristicile piesei, tot acest proces de producție anevoios s-a petrecut într-un atelier situat undeva prin Galia. Zeul este redat în ipostază semi-nudă, fiind reprezentat ca un bărbat tânăr și imberb. Capul statuii, întors ușor spre dreapta, a fost lucrat cu o atenție sporită, fiind foarte bine redate atât trăsăturile faciale, cât și părul cârlionțat, neacoperit de tichie. Două aripioare de dimensiuni mici, ies direct din părul personajului, între ele fiind redată frunza de lotus, mai proeminentă. Ochii, cu pupilele redate într-o manieră expresivă, privesc ușor în sus și, împreună cu gura semi-deschisă, denotă un aer de contemplare. Corpul are greutatea susținută de piciorul drept, care pășește în față. Piciorul stâng este retras și flexat, în contrapondere cu dreptul. Mâna dreaptă ține strâns punga, fiind întinsă spre dreapta-față. Mâna stângă, depărtată de corp, ține un caduceu masiv și traforat, cei doi șerpi, care se încolăcesc pe el, fiind redați schematic, prin niște linii și puncte incizate. Umărul și brațul stâng sunt acoperite cu mantia, ce le înfășoară, aceasta fiind singurul element vestimentar redat. (G.V.G.)
Lasă un răspuns