Tezaurul de aur de la Celei (sec. IV-III î.Hr.) constă într-un colier din aur cu pandantiv în formă de ghirlandă (ghindă) și plăcuțe de aur (aplice pentru veșminte sau harnașamente) decorate „au repoussé” (în relief), din care una are o reprezentare taurobolidă asemănătoare cu aplicele din Tezaurul de la Craiova. Depozitul poate fi admirat în cadrul expoziției permanente a Muzeului „George Severeanu” din București. Nedescoperind mai multe informații despre acest tezaur, am pornit spre locul descoperirii sale. Satul Celei este acum inclus administrativ în orașul Corabia din județul Olt. În mai noul cartier Celei se găsesc ruinele cetății dacice Sucidava, capitala tribului geto-dacic al Sucilor, unde Constantin cel Mare a construit un pod peste Dunăre, al cărui picior de pod există și azi aici. A fost al doilea pod peste Dunăre construit de Imperiul Roman, dar și cel mai lung. A fost construit sau reconstruit în anul 328, în timpul lui Constantin cel Mare, dar a avut o viață scurtă, fiind dezmembrat.
În incinta cetății se găsește și intrarea într-o fântână secretă cu o adâncime de 12 m a cărei apă este potabilă și astăzi. Pe teritoriul actualului oraș, în secolul al XIX-lea, se afla satul Corabia, proprietatea Mănăstirii Bistrița. Dat fiind faptul că Gh. Bibescu, proprietarul schelei de la Izlaz (pe unde erau îmbarcate grânele din fostul județ Romanați), crea multe dificultăți comercianților din Caracal în exportul grânelor, 37 dintre aceștia, printr-o petiție adresată domnitorului Alexandru Ioan Cuza la data de 24 iunie / 6 iulie 1859, cereau clădirea unei noi schele în satul Corabia (considerat ca având și o poziție mai avantajoasă la Dunăre decât Islazul) și transformarea acestui sat în oraș liber. Se propunea pentru aceasta răscumpărarea a 1.000 pogoane pe care să se construiască casele noului oraș, iar numele noului oraș să fie Alexandru Ioan Cuza. Domnitorul a aprobat, teoretic, construirea schelei și a noului oraș, cu denumirea Mircea, în memoria domnitorului Mircea cel Bătrân, însă proiectul nu a mai fost pus în practică la acel moment.
Sucidava (Sykibid după Procopius, Σucidava după Pârvan, în care Σ este pronunțat „ș”), vechea capitală a tribului dacic al sucilor, este situată în vatra orașului Corabia (județul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu. Pe terasa superioară a Dunării se văd încă zidurile de apărare cu opt turnuri complet dezvelite ale orașului roman târziu Sucidava (secolele IV-VI), care, împreună cu cartierul actual, acoperă o parte a orașului roman din secolele II-III, mai puțin cunoscut. Au mai fost identificate băile romane (thermae), o bazilică paleocreștină (secolele V-VI) și străzi pavate. Cetatea se remarcă prin „fântâna secretă”, o capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă așezarea în timpul asediilor. Tot aici se găsește piciorul unui pod roman construit peste Dunăre în timpul lui Constantin cel Mare. Inaugurat în 328, avea o lungime de peste 2.400 de metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale Antichității. Podul lega Sucidava cu Oescus din Moesia (azi în Bulgaria). Din păcate, podul lui Constantin cel Mare, menționat și de Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, a avut o existență scurtă. Din punct de vedere arheologic, monedele descoperite la Sucidava atestă o prezență romană neîntreruptă de la Aurelian (270-275) la Teodosiu al II-lea (408-450).
Dovezile arheologice descoperite demonstrează că, în anul 443 sau 447, orașul a fost devastat de atacul hunilor. Orașul a fost reconstruit de Iustin I în 518-527 ori de Iustinian I cel Mare în 527-565. În jurul anului 600 însă, bizantinii se pare că au părăsit orașul.Numai prin punerea de acord a acestor descoperiri minunate cu adevărul istoric putem cunoaște cum a fost odată aici, la mal de fluviu – graniță, unde drumurile comerciale forfotea de lume… (G.V.G.)
Lasă un răspuns