Istro-românii au avut cândva o cultură imaterială bogată, constând din dansuri, cântece, basme, proverbe, practici magice, obiceiuri legate de naștere, nuntă, înmormântare și sărbători, practicate în limba lor și prezentând asemănări cu cele ale românilor în general. Acestea erau încă destul de vii atunci când le-au consemnat primii vizitatori și cercetători, care au și publicat din ele, observând totodată că au tendința să se piardă. Însă odată cu asimilarea, acestea au fost parțial practicate în limba croată, apoi, în procesul de modernizare a societății, au dispărut aproape total. Se mai păstrează la Žejân obiceiul de Lăsatul secului al „zvonciarilor” (clopotarilor), care nu este specific istro-român, dar are unele particularități față de același obicei practicat în mai multe regiuni ale Croației. Ține de ritualurile precreștine existente în mai multe țări, de alungare a spiritelor rele ale iernii. În prezent, zvonciarii sunt constituiți într-un ansamblu folcloric care perpetuează obiceiul în sat, îl prezintă la carnavalul din Rijeka și în alte țări. Acești „zvonciari” („care dau zvon?”) seamănă identic cu obiceiul „Cucilor” de la Brănești (jud. Ilfov). Aici are loc un festival în fiecare an, odată cu intrarea în postul Sfintelor Paşti, la Lăsata Secului de Brânză. Poate Asociația Culturală Brănești ar trebui să invite și pe frații istro-români la această manifestare.
Carnavalul de la Rijeka (croat: Riječki karneval), la care participă zvonciarii, se desfășoară în fiecare an înainte Postul Mare (între sfârșitul lunii ianuarie și începutul lunii martie) în Rijeka, Croaţia. Înființat în 1982, acesta a devenit cea mai mare carnaval din Croația. În fiecare an, există numeroase evenimente premergătoare carnavalului în sine. Mai întâi primarul din Rijeka îi predă cheia simbolică a orașului lui Meštar Toni, care este „maestrul” carnavalului, iar el la rândul său devine în mod figurat primarul orașului în timpul sezonului de carnaval. În aceeași zi, este aleasă o regină de carnaval. Întrucât toate orașele din jurul Rijeka își desfășoară propriile evenimente în timpul carnavalului, regina și Meštar Toni ar fi prezente în majoritatea lor. De asemenea, în fiecare an, balul de caritate al Carnavalului are loc în palatul guvernatorului din Rijeka. La aceasta participă politicieni, oameni din viața sportivă și media, precum și un număr de ambasadori. În weekendul dinaintea evenimentului principal, au loc alte două evenimente. Unul este Rallye Paris – Bakar. (după Dakar rallye ). Startul are loc într-o parte din Rijeka, numită Paris după restaurantul situat acolo, iar sfârșitul este în orașul Bakar, situat la aproximativ 20 km sud-est. Toți participanții la raliu sunt mascați, iar mașinile sunt în mare parte vechi și decorate. Celălalt eveniment este carnavalul copiilor, desfășurat, ca și cel principal, pe pasarela principală Korzo din Rijeka. Grupurile care participă sunt în mare parte din grădinițe și școli elementare, inclusiv grupuri din alte părți ale Croației și din țările vecine. Marșul principal de carnaval se desfășoară în ultima duminică înainte de Miercurea Cenușii. De obicei afluirea grupurilor începe la prânz. În față se află adevăratul primar al orașului Rijeka, regina carnavalului și Meštar Toni. Traseul marșului are mai multe etape în care gazdele prezintă fiecare grup, iar scena principală este situată în fața primăriei. Primarul, regina și Meštar Toni stau în fața acestei etape și salută toate grupurile care vin după aceea. Regina părăsește această poziție numai atunci când grupul, din care este originară, trece traseul carnavalului. Spectatorii se adună de obicei pentru a vedea marșul de-a lungul traseului său. Dacă vremea este bună, până la 100.000 de spectatori pot participa la carnaval. În mod tradițional, ultimul grup este „Halubajski zvončari”, iar când trec, se știe că marșul s-a terminat. În funcție de numărul de participanți, acest lucru se întâmplă de obicei între orele 20:00. și 21:00. Desigur, marșul nu marchează sfârșitul carnavalului. În aceeași seară, are loc un eveniment numit „arderea prafului”. „Pust” este o marionetă, care are un anumit nume satiric, foarte des ales după numele unui politician, și el este acuzat de toate lucrurile rele care s-au întâmplat în anul precedent. Acest eveniment are loc în portul Rijeka și, înainte de a fi dus la țărmul mării, se ține o lectură a acuzațiilor ce i se aduc, unde un purtător de cuvânt îi citește toate păcatele. După aceea, o barcă duce pe „Pust” pe mare și este ars acolo, mai departe de țărm. Această tradiție se ține în toate locurile din jurul Rijeka, dar se ține în zilele de marți sau miercuri, după carnavalul „principal”. În ultimii câțiva ani au avut loc mai multe petreceri în diferite locații din Rijeka, unele începând chiar cu o zi înainte de carnaval și terminându-se în noaptea de după carnaval. Cea mai cunoscută este o petrecere de carnaval organizată la Korzo, unde diverse DJ-uri au concertat.
„Zvonciarii” (clopotarii) istro-români din Jeiani (Croația) duc pe mai departe tradiția păgână a alungării duhurilor rele din comunitate și anunță un An Nou mai curat, mai luminat, cu rod bogat. Religia istro-românilor este catolică în rit latin, dar la origine se pare că a fost ortodoxă, deoarece Ascoli (Ascoli Graziadio Isaia, în „Studj critici” („Studii critice”), Milano, Editori del Politecnico; Leipzig, Brockhaus; Trieste, Muenster, 1861, p. 326-375) afirmă că în satul Sucodru biserica fusese cândva ortodoxă înainte de a deveni catolică.
Situația limbii istro-române este reflectată de prezența ei în Cartea roșie a UNESCO despre limbile în pericol, secțiunea „Limbi în pericol grav” și în Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol. În prezent, modul de viață al istro-românilor nu diferă de cel al populației majoritare. Odată cu industrializarea începută în anii 1950, și istroromânii s-au orientat spre orașe în căutare de lucru, mutându-se în acestea sau făcând naveta. Ocupația tradițională a producerii mangalului n-a dispărut total. În 2008 mai era producție de mangal pentru restaurantele din regiune. Numai prin păstrarea tradițiilor și prin studiul acestora se mai poate face ceva pentru tezaurizarea valorilor perene ale acestor comunități de români aflați departe de vatra neamului. „Zvonciarii” (clopotarii) istro-români din Jeiani (Croația) sunt adevărați mesageri ai trecutului ce plantează atent și cu stăruință sămânța viitorului!
Lasă un răspuns