De unicitatea Cimitirului Vesel din Săpânța (Maramureș) au auzit turiștii de pe multe coordonate geografice din România și din afara ei, dar aici mai există un lucru pur și simplu fermecător: Mănăstirea Săpânța-Peri – cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Privim cu ochii pe sus către catedralele occidentului, dar nu știm că aici, acasă la noi, avem astfel de clădiri unice pe glob. Aflată la nici un kilometru de granița cu Ucraina, această capodoperă maramureșană a fost construită în anul 1997, sfințită la 31 august 2003 și măsoară 78 metri înălțime, fiind înscrisă în Cartea Recordurilor. Maramureșul este o zonă a superlativelor și a obiectivelor turistice unice. Așa că, nu e de mirare că aici se găsește cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Mănăstirea Săpânța-Peri este un așezământ monahal din Transilvania, aflat pe teritoriul nordic al satului Săpânța din județul Maramureș.
În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată aici o biserică din piatră. În anul 1404, o seamă de nobili români au reîntărit posesiunea Mănăstirii, pomenind de donația anterioară a lui Balc și Drag: trei sate (Taras, Criva și Peri) și o moară „în țara Câmpulungului pe apa Săpânței, unde se varsă Săpânța în Tisa”. „Iar după moartea lor, și Dumitru voievod și fratele său Alexandru Meșter au întărit în fața noastră mănăstirii aceste stăpâniri din uricul lor”, spune hrisovul (Act slavon despre mănăstirea Peri dat la 1 mai 1404 în Sighet; Arhivele Naționale Maghiare, DL 42811). În anul 1696 aici s-au tradus pentru prima dată în limba romană: Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. În afară de școala de traducători și tipografi a existat și o școală teologică. În anul 1703, Mănăstirea Peri a fost distrusă în timpul răscoalei antohabsburgice condusă de Francisc Rakoczi al II-lea. Mai bine de 300 de ani, această biserică de piatră a fost folosită ca sediu al Episcopiei Române a Maramureșului, fiind ulterior ridicat de către meșterul Ioan Macarie un lăcaș care să servească drept loc de rugăciune pentru comunitatea greco-catolică din împrejurimi. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail.
Pecetea timpului a dus la distrugerea mănăstirii în anul 1783. Mănăstirea Săpânța Peri a fost reînființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureș, aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei. Ctitorită de părintele paroh Grigore Lutai, după planurile arhitectului Dorel Cordoș, Mănăstirea Săpânța Peri a primit, din anul 2005, o obște de maici, care a continuat lucrările de construcție începute anterior. Biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Construcția se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998 și 2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina. În prezent mănăstirea găzduiește șase măicuțe, stareță fiind monahia Agnia Ciuban. Cu o înălțime maximă de 78 metri, biserica mânăstirii Săpânța-Peri se situează în prezent pe locul 3 între lăcașurile de cult din România, după catedrala ortodoxă din Timișoara și biserica romano-catolică Sf.Mihail din Cluj, și înaintea altor edificii impozante de zid, precum bisericile evanghelice din Bistrița sau Sibiu.
Mănăstirea actuală din Săpânța a fost construită în memoria vechiului lăcaș de cult, rectitorirea acesteia neputând să se realizeze în localitatea Peri – locația inițială -, care astăzi aparține de Ucraina (Maramureșul istoric), ci în Săpânța – Peri. Construcția bisericii este realizată din lemn solid de stejar, placat cu 12,5 kg de aur și reprezintă totodată cea mai înaltă construcție de lemn din Europa și din lume. (G.V.G.)
Lasă un răspuns